linie

Acum fix un an eram în săptămână de tranziţie. Acum un an pe vremea asta deveneau posibile toate lucrurile ireal de frumoase care s-au întâmplat anul ăsta. Nu că le-aş fi ghicit de pe atunci. Dar la cât de haos şi încâlceală este în general când e vorba de cauze şi efecte e foarte mişto când poţi izola exact decizia care a dus la desfăşurarea evenimentelor. 

Şi pot să merg şi mai departe de atât. Ştiu că şi la decizia aia de a pleca de unde eram a contribuit consistent altcineva. Şi simt de câteva luni nevoia să-i mulţumesc. Că n-aş fi avut, atunci, încredere în mine să-mi iau lumea în cap dacă n-ar fi făcut şi el parte din ecuaţie. Şi o să-i mulţumesc :)

bec

Eu aş monta camere de luat vederi pe parbrizul şi luneta ambulanţelor şi aş amenda cu suspendarea carnetului toţi vitejii care nu se dau deoparte sau se aruncă în spatele ambulanţei să fenteze coloana. 

De banii din amenzi o scoţi de câteva salarii medii pe economie să plăteşti oamenii care stau toată ziua să se uite pe filme.

Şi nici nu e nevoie de tehnologie CSI de captura&zoom şi alte d'alea - de ajuns să-l arzi să-l usture pe ăla care a sărit primul din coloană în fundul ambulanţei ca, încet încet, să nu mai sară niciunul. 

Mă gândeam şi io aşa . . 

luni

Ei şi . . . cât a mai trecut de când iar am zis că scriu şi n-am mai scris? Incredibil. Dintre toate lucrurile pe care vreau să le fac şi nu ştiu cum, domne', nu apuc să le fac, blogul începe să se distanţeze în capul listei. Uffff.

Mă enervează că în ultima vreme am avut imbold-ul de a scrie aici numai când aveam de 'dat afară' mizerii sau mici enervări zilnice. Şi este atât de nu-ce-vreau-eu-să-fac-pe-blogul-ăsta! Aici e colţul meu de soare.

Ori mi s-a modificat mie modul de abordare al vieţii (nu prea cred) ori mi s-a modificat modul de împărtăşire a ceea ce mi se întâmplă.

E foarte interesant cum e cea mai fericită perioadă din viaţa mea (pe absolut toate planurile) şi totuşi nu-mi vine să povestesc decât acel 1% de chestii enervante care apar inevitabil (că de n-ar apare, s-ar chema că sunt high de 6 luni nu că sunt fericită pe bune). 

Anyway, afară e cum e. Eu vreau să-mi fac un şodou - recomand din toată inima, e din zona aia de Prilej de răgaz (vai cât îmi place campania Napolact) cu arome de vacanţă la bunica. 

Îmi vine să zic că vreau să plec undeva dar nu mi-e clar dacă asta îmi lipseşte acum. Poate doar siguranţa unor mecanisme. Iar e perioada de tranziţie de la una la alta, cred că e doar o problemă de a mă 'aşeza' în situaţie' (şi problemă e mult muuuult spus).

All's well that begins well :)