în altă ordine de idei ..

... hard-ul cel hard de care mă plâng de 4 luni a decis într-un final dramatic (veţi vedea că, paradoxal, mai dramatic pentru mine decât pentru el care e totuşi într-o lume mai bună acum) să se ducă în raiul lor, probabil alături de maşina Monicăi. A decedat, a crăpat ... şi alte sinonime din gamă.

Acum mă uit chiorâş la un ecran virgin, cu setări virgine şi desktop Windows xp cu dealuri verzi şi cer senin, fără muzică (!!!!!) şi mă chinui să găsesc o variantă care să nu implice vânzarea sufletului de a-l convinge pe dl. de la IT să-mi pună la loc toate progrămelele, cu toate că nu am nevoie chiar de toate.



Sau să trec de nivelul stins/ aprins PC şi să învât să crackuiesc sisteme până săptămâna viitoare - mai mult de atât nu îmi dau fără muzici şi mozilla.

cu zăhărelu'

Cât poate fi de greu să-ţi rupi de la gură 30 de secunde să gândeşti?!

Dacă se mai uită vreun om în toată firea la mine cu ochi de căprioară şi ne cerem scuze, domnişoară dar aia am uitat să facem, ailaltă n-am făcut-o încă, de a treia acum ne-am apucat şi .... dar vai! ... e o mare încurcătură, cel mai bine reveniţi peste câteva zile!" la capătul a 4 ore şi jumătate de stat la cafele proaste şi după vizionarea a două dintre cele mai wtf?!? filme de pe HBO ever (for future reference, unul cu A treia dorinţă şi celălalt cu Charly-something ... să le evitaţi!!!) toate astea în condiţii de trezit la 6 pentru probleme administrative ....

....probabil nu o să fac nimic a la Columbine dar o să mă întristez foarte rău. Şi când eu sunt tristă plouă mocnit şi păsărelele nu mai cântă. În capul meu, cel puţin.

Către toţi domnii şi doamnele care servesc drept interfaţă la client şi care au "învâţat" la nu ştiu ce traininguri vândute de amatori cum să învârtă situaţia astfel încât un client nervos din cauza incompetenţei lor să plece acasă mulţumindu-le şi fiindu-le recunoscător ...... NU mă mai insultaţi pe faţă!! NU funcţionează tactica, cereţi-vă banii înapoi!!! NU poţi să-ţi dai cu stângu' în dreptu' juma de zi şi la sfârşit să pui problema în termeni de solidaritate cu nervii mei şi "lumea e rea, domnioară" si să te aştepţi să înghit aşa ceva! NU poţi să schimbi moneda şi să pozezi în victimă colaterală a unui sistem făcut prost când te-am văzut/ auzit/ observat până atunci cum nu ştii de unde să apuci problema. NU poţi să cauţi, panicat, soluţia salvatoare uitându-te galeş în ochii mei!

Later edit: Am fost întrebată despre ce vorbesc. Ei bine, am avut ieri dimineaţa plăcerea de a experimenta, literalmente, zicala watching paint dry. Am fost sunată în mod repetat să mă duc la service să mi se înlocuiască oglinda buşită (detalii aici la punctul 2) şi m-am dus aşteptându-mă la o oră, maxim două, de stat cât se scoate aia proastă şi se montează aia bună, nu?

Ei bine, nu! Nu şi-au pus oamenii problema nici la constare, nici la întocmirea dosarului de reparaţie, nici cu ocazia celor două conversaţii telefonice să mă întrebe ce culoare are maşina ca să vopsească oglinda până vin eu nu cu mine acolo!!!!!!! Am aflat cu această ocazie că piesele vin negre şi se vopsesc la faţa locului - aviz amatorilor de leasing în condiţii aspre de reperaţii.

Mă rog, şi după asta am aflat ca uitaseră să comande o piesă şi că mai descoperiseră nu ştiu ce lipsă la ea şi că nu aveau fotografiile pe care sunt obligaţi să i le facă maşinii la constatare ca să verifice dacă dauna era de atunci sau s-a produs între timp .... all in all, o dimineaţă minunată. N-am rezolvat nimic. Dimpotrivă, mi-au montat oglinda (adică geamul care era crăpat) dar nu şi carcasa. Adică am toate şansele să se spargă din nou şi să fac iar traseul poliţie-adeverinţă, asigurator-constatare, service-constatare-comandă, service-montaj ... etc, etc, etc... bla, bla, bla ..... ufffff!

Moartea Domnului Lăzărescu a câştigat World Cinema Award 2007!

Se pare că astăzi e cu film... :)
Moartea Domnului Lăzărescu a fost desemnat cel mai bun film dintr-un shortlist de şase filme "străine" (non english) alese de cei mai mari critici ai Marii Britanii, directori de festival şi şefi de şcoli de film de pe la ei. Yey!





Pe cine a "bătut"? O listă creme de la creme ...
1.`De battre mon coeur s'est arrêté` by Jacques Audiard (France),
2.`L'Enfant` by Jean-Pierre and Luc Dardenne (Belgium-France),
3.`Cache` by Michael Haneke (France-Germany-Austria-Italy),
4. `Lady Vengeance` by Park Chan-wook (South Korea)
5. `Volver` by Pedro Almodovar(Spain).

Via draga de felipov.

Interesant cum în shortlist-ul britanic nu avem nici unul dintre nominalizaţii la Oscar pentru cel mai bun film străin. Sau poate intervine vreun criteriu de sezonalitate pe care eu nu îl înţeleg. Tot aud că se amână lansări de filme ca să aibă mai multe şanse la Oscar ... ce-o fi însemnând şi asta.

Oricum, aşa îmi aduc aminte că trebuie să văd Volver. Almodovar are un loc special la mine, alături de toată cinematografia spaniolă, cu el şi cu Amenabar în frunte. Dar despre asta mai încolo. :)
Later edit: Volver care tocmai a luat Goya pentru cel mai bun film, cea mai bună actriţă în rol principal, cea mai bună în secundar, regie, muzică. Era normal să iasă Almodovar marele câştigător anul ăsta după ce în 2006 a fost marea dezamăgire când Amenabar cu al lui Mar Adentro a luat tot şi La mala Educacion nimic.

must see!!!

Din categoria oameni-geniali-care-uniţi-dau-prea-mult-geniu-pe-metru-pătrat-pentru-nivelul-de-toleranţă-al-unui-muritor-neatins-de-genialitate, ni se prezintă biografia lui Freddie Mercury, o producţie a lui De Niro, cu ajutorul lui Brian May şi Johnny Deep în rolul principal.

Va trebui să mă antrenez intensiv ca să suport filmul ăsta. Cum se spunea în Dogma: creierul uman nu este echipat corespunzător pentru a auzi vocea lui Dumnezeu şi ar face implozie dacă ar fi expus ..... cam aşa cred că ai toate şansele să păţeşti şi cu filmul ăsta - îmi permit să exagerez şi să fiu subiectivă, da! Cum să-l joace Johnny pe Freddie?!?! Vă daţi seama cam ce o să iasă?!

Info aici şi aici.

De ce durează un an să ţi se elibereze diploma de licenţă? Ştie cineva? Le tipăresc pe satelit şi le pun să orbiteze de câteva ori pentru valoare simbolică sau ceva? Pe bune. Cum poate să dureze atât? Îmi aduc aminte că diploma de Cambridge, tipărită la universitatea mamă din UK, a venit în 3 luni. Unde se împotmolesc astea de licenţă?

Am căzut pradă bolii, iar. De două zile mă lupt şi revenirea de aseară se pare că a fost doar un cântec de lebădă, menit să anunţe colapsul ce urma să vină. Exagerez. Dar nu am nici stare să stau în pat nici putere să stau în altă parte. De aici şi dilema .....

despre viata mea care 'se duce'

Nu mai bine dădeai tu la medicină? Prin natura jobului, eu lucrez mult mai intens decât tine dar de la 7 la 12. Tu lucrezi la fel de mult, ai responsabilităţi mai mici (adică nu chiar life&death issues), dar stai mult mai mult la birou. Cât timp îţi mai rămâne pentru tine, Maria? Când îţi trăieşti tu viaţa, de fapt? În weekend? - Tata, aseară, cu cel mai părintesc ton pe care i l-am surprins de când mă juleam în genunchi la grădiniţă. Un drăguţ. (Un drăguţ cu o soluţie extremă la problemele mele de time management :P)

Şi mi-am adus aminte cum, luată la rost în clasa a 9a în legătură cu nu ştiu ce absenţe la nu ştiu ce materii i-am răspuns uitându-mă la el cu ochi de căprioară înjunghiată: Tata, plec de la fizică pentru că am senzaţia că trece viaţa pe lângă mine şi nu o să am timp să o trăiesc dacă nu o trăiesc acum!
De abia împlinisem 14 ani!!!!! Hahahahaha!

leapşa #5

Leapşa pe vicii.
Stimate domnule Nichita, vă mulţumesc pentru băgarea în seamă ... cu toate că ea implică automat presupunerea existenţei unei naturi vicioase în spatele albului imaculat din template :P, presupunere care ar putea să mă facă să roşesc, uşor jignită, din obligaţie dar ..... să vedem:

VÍCIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcţie, de funcţionare etc.). Viciu de conformaţie = dispoziţie anormală a unor părţi sau organe ale corpului; diformitate fizică. Fig. Pornire nestăpânită şi statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăţ, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiţii legale de formă sau de conţinut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora.

Hmmm..... pornire nestăpânită către desfrâu?!?! :))

1. apucătură rea? fumez mult (şi de mult) şi nu reuşesc să mă ţin de orice activitate plănuită în scopul echilibrării balanţei la nivelul infuziilor de mizerii versus vitamine în organism

2. diformitate fizică? am un nas incredibil de mic şi port 34 jumate

3. patimă? DA! sunt! ..... very much so!

4. neîndeplinire a unor condiţii legale de conţinut? Am semnat în numele lui tata o grămadă de scutiri în liceu. Mea culpa. Recunosc. Puteţi să-mi de-motivaţi toate absenţele de la desen şi fizică.

5. defect, cusur? ploi de altruism şi dedicare arareori reuşesc să clatine muntele de orgoliu de care mă ţin în continuare cu dinţii, în pofida lecturilor de dezvoltare personală şi a lui Osho :)

Şi fie ca următoarele verigi să fie Sandra, Monica şi Cosmin.

Ştii că eşti prea tânără când ...

.... ţi se zgâlţăie serios matricea la vederea unui Michael Stipe cu păr ondulat, muuult şi vâlvoi, graţie lui VH1 First, Best and Last Weekend. Increfuckingdibil!

perfect spus

Stiu ca e mare lucru ca a aparut iPhone-ul. Ce inseamna la nivel de inovatie in materie de usability si conectivitate etc., etc. Dar, pentru mine, strict la nivel de consumator, de obiceiuri de consum si de utilizare .... filmuletul asta explica perfect reactia secunda, personala, pe care o am de fiecare data cand apare un produs nou din categoria asta :) Via La Huella Digital

Aceste cuvinte ne doare!

Vă rog, NU! Căutaţi sex, minore, sex cu minore, orice, dar nu vă bateţi joc!

aniversări

astăzi s-a născut Janis Joplin şi eu am împlinit 100 de posturi :))

semantică

Cum zicea Sandra, pasionată de etimologii cum este.... dacă spargi şi analizezi cuvântul dezamăgire îţi dai seamă că este, în primul şi cel mai puternic sens, un sentiment care apare ca urmare a unei amăgiri. NU poţi să fi dez-ceva fără să fi acel ceva înainte.

Cred că toată starea asta ciudată de nelinişte şi lipsă a confortului - psihic şi fizic - vine din modul în care se desfăşoară anotimpul rece. Lăsând de o parte lamentările mele cu lipsa zăpezii şi aglomeraţia de pe acele puţine pârtii unde este, nu vorbesc neapărat de zăpadă ca atare ci de o stare de fapt care s-a intregrat de-a lungul anilor în sistem şi care îşi cere drepturile, cu precizia ceasului biologic care o reglează. Şi când nu-i dai metabolismului ce-ţi cere, după ce l-ai ţinut în frâu o bună bucată de vreme tocmai dându-i pe la nas cu iminenţa acestei stări.... e un fel de you tangled the dream and then took it away. Nu pot să fiu deja atât de fixată în tabieturi! Dar m-a destabilizat.

Oare de ce?

.. există otravă pentru şobolani culoarea roz? Dintre toate culorile de pe lumea asta, o asociezi pe una dintre cele mai fluffy cu o acţiune care nu este deloc "roz" exercitată asupra unor animale care, iarăşi, numai "roz" nu sunt. Se pare că substanţa folosită este un fel de pudră de metal care dă colorit albastru (bine, poate nu am căutat destul şi de fapt culoarea chiar vine din compoziţia otrăvii dar, de dragul discuţiei, să presupunem că cineva a optat pentru culoarea roz). Felipov a venit cu ipoteza genială cum că este otravă pentru doamnele speciei. Lucru ştiut fiind faptul că doamnele, se pare că de orice specie ar fi :), reacţionează pavlovian la vederea acestei culori. Putem presupune atunci că au urlat undeva nişte ecologişti cum că nu e frumos să omori bietele animale şi s-a ajuns la o soluţie de compromis - ca în cazul câinilor vagabonzi care nu sunt eutanasiaţi ci castraţi, pentru a fi eliminaţi "natural". Altfel spus, vor să dea la temelie, la capacitatea de procreere. :)))) Mă rog.....

Ştie cineva, pe bune, de ce există otravă de şobolani roz?

!%&#¤"=*Z

Mda ..... deci tocmai am avut un moment de America's most funny videos în care am gesticulat puternic în aer încercând, fără succes, să prin telefonul care a sfârşit cu un !pleosc! în cana de cafea. Cred că mă urmăreşte un blestem al telefoanelor. De abia a trecut o lună de când am reuşit marea performanţă de a rămâne fără ambele telefoane în 24 de ore.
Ţine-ţi pumnii să-i mai pot da drumul măcar câteva minute pentru a nu pierde, IAR, toată agenda. Ar trebui să încep sa fac back-up. Uff...

Later edit: Nu mai merge. Nu îmi mai recunoaşte cartela. De o lună am discuţii interminabile cu "Nu, nu te evit, mi-am pierdut telefoanele şi nu mai aveam numărul tău. Pe buneee!". Nu mă va mai crede nimeni. :((

sound of music

Sunt fan declarat, şi ştiţi asta, al marilor doamne ale mijlocului de secol XX şi ale zicerilor lor de dor, cântate cu un timbru vocal care nu ştiu de ce nu mai dă bine acum dar e din cu totul alt film faţă de tot (şi de alea bune şi de alea rele) ce e astăzi în jurul nostru. Oricum, alături de această pasiune insuflată de bunicul care nu a găsit altă soluţie de a mă adormi după-amiaza decât a cânta cu mine dintr-o carte mică roz pe care scria "Romanţe"; deci alături de aceasta pasiune, anii mi-au adus chitările electrice şi başii şi tobele şi trompetele şi săritul.

Acum, vin eu să întreb, ce poate fi mai minunat decât împletirea celor două? La ce experienţă muzicală mai înălţătoare aş putea visa după ce am ţopăit pe Lasă-mi toamnă pomii verzi , cântată cu tot atâta drag cu cât o cânta şi doamna Margareta dar cu pasajele punctate mult mai puternic graţie bateristului vieţii :P? Piti, te iubim! eşti un zeu!!

Elementul declanşator al acestui walk down memory lane: joi seara, în Fire Club, concert Nişte Băieţi. Imperativ!

refuz!!!

De abia ce mă lăudam că ajung oameni aici căutând lucruri frumoase şi vine asta. Este absolut imposibil să fiu astfel indexată în google încât să ies pe locul 2 (!!!!) la un search dupa .... mi-e şi ruşine să scriu aşa ceva.......ooof.... mariana cur de fier.
WTF?!?!? :(((

leapsa #4

Alexandra mi-a dat-o pe un ton care nu permite fofilare.
Ok. 5 "secrete", mură-n gură.

1. Nu ştiu să fac cu ochiul. Pe bune! M-am chinuit şi s-au chinuit mulţi pentru a reuşi dar nu se poate. Cred că nu e ramificat cum trebuie un nerv pe undeva prin zona aia. Nu trebuie să vă mai spun cât de tare uram când eram mica interminabilele seri în care se juca "killer", nu?

2. Pe cât de uşor adaptabilă sunt dacă am "familiarităţi" în jurul meu pe atât de greu îmi vine când nu am nici unul dintre oamenii pe care-i iubesc să mă prindă sau să-mi ofere conversaţie inteligentă în caz de nevoie. Am plecat la 6 luni de fun, fun, fun a la Auberge Espagnole în Barcelona şi am avut 3 luni de amorţeala completă după ce am ajuns. Mi-a luat mult mai mult decât mă aşteptam să încep să mă simt bine acolo. Şi nu credeam despre mine că sunt modelul ăsta pe atunci.

3. Am făcut tenis de performanţă în copilărie şi adolescenţă. Unele dintre cele mai frumoase amintiri sunt legate de cantonamente şi trezit la 7 dimineaţa să alergăm în tricou la cabana ANEFS-ului din Straja. Din cauza unui astfel de ritm de viaţă (adică antrenamente, şcoală, antrenamente) şi în ziua de astăzi parcă aş fi tot timpul pe fugă: mănânc foarte repede, beau foarte repede, sunt relativ incapabilă de a mă merge la pas (a.k.a plimbări) etc. ...

4. Am un frate cu 3 ani mai mare despre care ştie foarte puţină lume pentru că şi eu am aflat de el de abia pe la 17 ani, când ne-a anunţat tata, în bucătărie, că a fost şi el tânăr odată .... etc, etc, vă puteţi imagina restul. Este un băiat foarte tare, produs de succes al societăţii americane (a.k.a Ivy League la Columbia), lucrează la IFC şi este momentan voluntar în Africa. Ce să zic..... it runs in the familiy!! :P

5. Dacă mă hotărăsc odată, cu siguranţă aşa va rămâne. Ceea ce nu e întotdeauna bine sau sănătos pentru mine dar .....

În loc de încheiere: Cin' să fie, cin' să fie?.... doamna Silvia (dă drumul odată la blog-ul ăla că mi-a scăzut traficul de când nu te mai am la referrer :P) şi Mr. Jay.

despre tradiţii

Nu pot să mă abţin. M-a băgat Delice în nişte amintiri şi trip-uri nostalgice nesfârşite cu seria de poveşti de la Barcelona şi mi-am adus aminte de unul dintre şocurile culturale cele mai puternice pe care le-am trăit vreodată - adică alea păţite pe pielea mea nu din categoria "seen on the discovery channel".

Este vorba despre Crăciun şi despre bunul moş Coca Cola care s-a infiltrat admirabil în conştiinţa populară, pliându-se perfect pe tradiţiile deja existente şi împrumutând de fiecare dată un pic din cultura locului pentru a fi cât mai uşor asimilat. Ei bine, s-a găsit ac şi de cojocul moşului în persoana extraordinar de originalului Caga Tio catalan - sau "Shit log" mai pe englezeşte. Să vă explic.

Pe parcursul lunii decembrie, cu aceeaşi efervescenţă întâlnită şi la noi în a umple oraşele de brazi şi luminiţe şi figurine cu Moş Crăciun etc., etc. ... în Catalonia târgurile specifice perioadei expun o gamă extinsă şi foarte diversă de .... buşteni. Şi nu orice fel de buşteni. Buşteni cu feţe desenate din fructe uscate şi ardei pe post de zâmbet. Buşteni de toate mărimile, formele şi culorile. Mod de întrebuinţare: se achiziţionează preţiosul buştean, se duce în casă, se poziţionează în sufragerie sau in comedor şi nu se uită un alt element important al acestei tradiţii: nuiaua. Foarte important!

Odată setup-ul complet, se invită copii în sufragerie unde, în spiritul armoniei Crăciunului se iau nuielele şi se începe biciuirea frenetică a buşteanului descris mai sus, totul pe un fundal sonor de strigăt de luptă ritual: Cacă-te! Cacă-te! Cacă-te!

După o săptămână în acest ritm, vine momentul adevărului când se pleacă de acasă şi i se lasă buşteanului ceva de mîncare şi i se acoperă partea dorsală cu o cuvertură - că doar nu poate să "iasă" dacă nu are ceva în stomac şi nici nu poate să o facă sub presiunea ruşinii de a fi văzut. Paranteză: mi se pare foarte interesant cum fundamentul biologic al acestei tradiţii (mănânci şi "ieşi") este, pînă la urma, mai solid decît cel al moşului care zboară cu reni în toată lumea în puţin peste 24 de ore.

Oricum, restul este previzibil. Se revine în sufragerie, se ridică pledul descoperindu-se astfel "cine a fost cuminte şi cine nu". Merry Christmas!!!



Şi nu sunt nebună. Luaţi de aici.

Mă bucură enorm când văd că oamenii ăştia chiar continuă cu tradiţiile lor în faţa avalanşei de importuri. Bine, e şi forţat un pic datorită luptei eterne pentru independenţă, păstrarea acestui gen de tradiţii se face şi pentru a putea oricând sublinia faptul că "Catalunya no es Espana". Dar asta contează prea puţin. Este un motiv la fel de bun ca oricare altul - şi mai puternic decât multe - pentru a păstra lucuri care ţin de mitologia specifică şi cultura ţării tale. Şi în special atunci când nu o faci abuziv, eliminând sau condamnând orice alte manifestări "occidentale", mi se pare minunat.

'lucruri frumoase'

Într-o lume în care oameni caută pe google numai sex şi violeţă şi expresii licenţioase, uitaţi ce căutări drăguţe aduc oamenii aici, la pietricele ..... :)))

sunday morning

Focaccia cu mozarella şi pesto, mâncată pe bancă în parc, sub un soare de iarna care mă face să mă gândesc numai la vin fiert la postăvaru, în drum spre birou unde mă aşteaptă 2 ore de muncă lejere, de plăcere, la un proiect care are toate şansele să devină proiectului anului.

Şi toate astea, împreună cu:
Cherry Poppin Daddies - Soul Caddilac
No Doubt - Sunday Morning
Cake - Stickshifts and safetybelts
Rancid - Ruby Soho
Supertones - Lift me up
Obrint pas - Sense Terra

...şi cam atât am timp să ascult, pentru că stau aproape de birou ... şi în modul ăla perfect: ne desparte un parc :))

înapoi la oi

Am primit @yahoogroups.com, pe grupul foştilor colegi de facultate, o invitaţie la un curs de ...... manipulare! Da, manipulare!

Cui se adreseaza cursul?
- in primul rand acelora care simt nevoia sa-l faca (fiecare are motivatia sa)
- tinerilor care vor sa reuseasca in viata personala si profesionala
- sefi sau angajati care vor sa fie mai buni in ceea ce fac (in special cei care lucreaza cu oamenii)
- celor care simt ca merita mai mult! (nu ştiu de ce dar citind asta mă gândesc la Meatloaf cu sâni în FightClub.....să fim serioşi!)

Vestea bună este că, în taxa de participare de 200 ron sunt incluse, şi trecute la loc de cinste, ecusoanele pentru participanţi. Da! De câte ori nu vi s-a întâmplat să mergeţi la un training şi să fiţi rugaţi să veniţi cu ecusoanele de acasa?

Iar cireaşa de pe tort: mai jos, modul în care este ilustrat vizual acest curs - un domn, la costum şi cămaşă udă, în mare (!!!!!!) privind, "manipulator" presupun, prin ochelarii de soare spre viitor.

Uite de ce e bună experienţa asta. Am trecut de la a nu mă interesa în mod special, la a începe să mă joc în timpul liber cu asta, la a fi nevoită să o fac, la a căuta refugiu în asta în faţa creşterii volumului de scriituri făcute for a living.

Mai jos, am dat afară. La 10 minute după, am vrut să şterg. Dar le-am scos din mine şi odată rotunjite, efectul terapeutic a fost superior aruncatului aceloraşi idei, însă neorganizate spre un interlocutor, oricât de drag, de pe partea cealaltă a mesei. La capitolul ăsta se pare că mi-e mai bine fără feedback. Cel puţin acum.

de fapt...

. . . sunt foarte bine :)

Later edit: cea mai mare parte a timpului

Later(er) edit: De fapt totul e la mişto. Şi nu ştiu şi nu aflu nimic despre mine în goana eternă de a afla totul despre visele altora. Şi nu ştiu ce să fac cu mine fiind în mod constant acolo, nici măcar pentru cineva ci pentru oricine altcineva - căci masochismul tendinţelor materne de "jur că o să fie bine, mă ocup EU să fie totul bine" se aplică fără discriminare de la abia cunoscuţi până la marile iubiri. Mai am ani lumină de lucrat asta. Şi mă omoară că încep să am dubii în legătură cu această modalitate de abordare pe care chiar o simt a mea şi care mi-a adus bucurii enorme şi oameni minunaţi până acum şi se manifestă cu cea mai sinceră sinceritate. Cred că nu e nici masochism nici egoism, ci doar modul meu minunat de a combina expresia iubirii sincere pentru oamenii pe care îi iubesc sincer, cu autoconservarea şi autoapărarea.

Poate sunt în stadiul în care lipesc semne de întrebare pe orice.
Poate nu mi-e bine în aşa hal încât încep să dau la temelii în încercarea de a mă scutura.
Poate a fost doar o fază, judecând după cât de repede a trecut.
Poate nu a fost doar o fază, judecând după cât de mult antrenament am în a le face să treacă.

Poate m-am complăcut într-o stare prin care toată lumea mi-a spus că o să trec şi 3 luni după încă nu apăruse. Poate am vrut să le dau dreptate şi să-mi elimin dubiile referitoare la ce înseamnă neîmplinirea lanţului cauzal. Starea A urmată de evenimentul B implică automat starea C. Când starea C nu apare iar evenimentul B nu poate fi contestat pentru că aparţine realului, palpabilului, ce pui automat sub semnul întrebării? Nu? De abia asta ar fi poantă.

caca

DA, munţi de caca.
În marele an 2007, secolul XXI, în centrul centrului uneia dintre cele mai noi capitale "europene", n-am reuşit să intru în birou din cauza vidanjorilor. Puteeeeeeee!!!
Şi pute şi în mansardă, în fiecare colţişor, de la locul de fumat până în bucătărie. Puteeee! :(

Vreau acasă! Şi mai vreau să se înhame cineva la odată la task-ul "imposibil" de refacere a centrului istoric, să nu se mai plimbe vidanja pe străzile mele frumoase. Zaza, I am all for medieval şi păstrarea atmosferei de Crai şi nu vreau mall pe Şelari, dar până la caca. I draw the line la caca.

Mă duc să trag pe nas un beţigaş parfumat.

playlist

În timp ce-mi urlă coverul în urechi aşa am un chef să văd Sunetul Muzicii cu cineva care să ştie toate versurile şi să interpretăm (căci acele cântece se interpretează, nu se cântă) filmul cap-coadă .... [Sandra? ieşi din gaura aia odată!!!!! :) că ştiu că ştii şi ştiu că vrei :P]

Uite, şi acum a început cover după Tomorrow, ce-aş revedea şi Annie....tomorrow, tomoroow, I love you, tomoroow, you're always a daaaayyy, aaaaawaaayyyyy ... ah! It's a hard knock life for me, it's a hard knock life ....

Nu o să moară vreodată, ever, niciodată (da, dublă negaţie, triplă negaţie, negaţie la infinit) cântecele astea.

hmmm...acum a început cover dupa Don't cry for me, Argentina. Filmul ăla nu l-aş revedea.

După ce că e greu să îţi reintri în ritm după vacanţă, faptul că nu merge netul, mail-ul, reţeaua internă şi serverul pe care am toate documentele face tranziţia aproape imposibilă. Eh….timp pentru mine. Am trecut deja prin jumătate din biblioteca de aici. Păcat că am fost fată cuminte şi mi-am făcut curăţenie în mail-uri şi pe birou înainte de vacanţă; ar fi fost un pass time plăcut în situaţia asta.

M-am întors cu chef de muncă, chef de scris, chef de sport, chef de lăsat de fumat, de început mii proiecte personalo-profesionale pe care le tot amân de ceva vreme bla, bla, bla şi câteva ore de repaus forţat m-au lovit la temelie. Exagerez că sunt nervoasă. Temelia e mult mai tare de atât şi starea va trece. Dar sunt blocată într-un birou, fără treburi urgente când afară în Bucureşti e soare şi afară la Braşov e zăpadă.

rezumat. alergătura de care ziceam

22 - 25 dec: Plaza - Unirea - Vitan - City Mall - Victoriei - Plaza - Romană - Unirii - Lipscani - Unirii - Vitan (şi totuşi, am reuşit să dau mai mult pe ce mi-am luat mie decât pe cadouri - asta se întâmplă când nu mai ajungi în magazine 3 luni)

Apoi, după un Ajun şi Crăciun ca la carte, am băut, dormit şi mâncat 2 zile (şi vorbesc serios, numai asta am făcut) şi a început călătoria iniţiatică.

28 dec: Bucureşti - Braşov
29 dec: Braşov - Predeal - Braşov
30 dec: Braşov - Predeal - Bucureşti
31 dec: Bucureşti - Piteşti - Râmnicul Vâlcea - Valea Oltului - Sibiu - Alba Iulia - Cluj - Băişoara
01 ian: somn (ar fi fost culmea să plec la drum pe 1)
02 ian: Băişoara - Târgul Mureş - Sighişoara - Braşov - Buşteni - Bucureşti
03 ian: trebuia să plec la Braşov dar s-a închis dn1 şi am decis sa nu mă joc, totuşi, cu viaţa mea
04 ian: Bucureşti - Predeal - Râşnov - Poiana Braşov - Braşov
05 ian: Braşov - Poiana Braşov - Braşov - Predeal - Buşteni
06 ian: Buşteni (am vrut Poiana dar am renunţat) - Bucureşti

Tragem linie şi .............. 1724 kilometri minunaţi! Aşa de dor îmi era!!! De drum lung şi de muzica rituală, de urlat la stele Mihaela Mihai şi Angela Similea şi Violent Femmes şi Cake şi Me first şi Deftones şi multe altele!!! De momentele în care îmi adorm prietenii în maşină şi rămân singură cu drumul drept în faţă. :))))))

Dedic acest post celor de la Midocar care mi-au explicat râzând de la înălţimea lor de bărbaţi şoferi la unu şaizeciu' meu feminin de glumă la volan ce sunt că nu am cum să fac 10.000 de km în mai puţin de un an.

Catapultată înapoi în realitate

Back to work, back to school, back to reality! Şi totuşi, bine că am revenit de abia acum şi nu pe 3 :). Bine v-am regăsit!

A fost altfel, frumos dar altfel. Ce mi-a rămas cel mai clar în minte din vacanţa asta au fost kilometrii nesfârşiţi, alergătura (care pe mine mă umple de energie deci nu o zic la modul nasol), lumea paralelă de la Băişoara (cred acum cu tărie în supremul clişeu cu "oraşul care perverteşte") şi ninsoarea ca-n fraţii Grimm urmată de imaginile de basm ale copilăriei. Nu înţeleg, cum să vrei să vină vara în aceste condiţii?

Ce mi-a lipsit a fost sentimentul de "aici trebuie să fiu" şi capacitatea de a pune degetul pe ceea ce l-a împiedicat să mă înnăbuşe ca înainte. Eu iarna o trăiesc sufocată. Iarna asta a fost doar frumoasă până acum. Nu ştiu cine a dat butonul mai încet.

Dar azi am venit zâmbind la soare până la birou deci e bine, fundamental sunt foaaaaarte ok. "Soul searching"-ul şi psihanaliza pot să mai aştepte un pic. :)

Şi a venit zăpada

Era evident, nu, că după 8 luni de visat la zăpadă şi câteva depresii în faţa concediului care vine fără urmă de alb, va veni zăpada exact când mă aflam în drum spre bucureşti, înapoi. Nu? mi se pare evident. Să se întâmple atunci, după ce am făcut 1000 de kilometri în 2 zile ca să ajung cât mai sus, cât mai sus posibil, doar, doar oi găsi o dâră sau un fulg. Nu? Să stau pe canapea cu febră musculară de la condus, nu de la pârtie. Să fiu blocată în maşină în timp ce afară ninge ca-n basme. De când am intrat pe timiş şi ploaia proastă din braşov s-a transformat dintr-o dată în fulgi cât pumnul (da, dintr-o dată, poate merg şi eu un pic prea tare :P) mi-au dat lacrimile. Probabil a fost noroc faptul că am dat peste o coloană. Între fulgi şi lacrimi, ajungeam la ştiri direct: "aseară, în jurul orei 21 o tânără din bucureşti, în drum spre casă pe drumul naţional numărul 1, în condiţii de vizibilitate redusă a intrat frontal într-un camion care circula regulamentar din sensul opus. A fost găsită zâmbind iar după prelevarea de pe retină a ultimelor imagini a fost emisă ipoteza conform căreia accidentul a fost cauzat de lipsa de atenţie la drum datorată ninsorii hipnotizante. În cap de an, încă o victimă a încălziri globale."


Mă uit la ştiri şi mă îngozesc. Pentru prima oară în istoria României (cel puţin aşa zice ProTv) a fost închis DN1. Sunt oameni plecaţi la revelion în cabane în vârf de munte care acum mor de foame şi de frig, blocaţi fiind, fără curent pentru centrala de încălzire şi cu mncarea pe terminate (dacă urci în vârful muntelui, iei cu tine strictul necesar, stai 5 zile, iei papa pentru 5 zile, nu?), salvamonţi lucrând 24/24 să scoată oameni din prapastiile în care au căzut cu maşinile fără lanţuri sau cauciucuri de iarnă, vorbesc cu prieteni din braşov care retrăiesc comunismul cu 10 pături pe ei şi căciuli în casă pentru că nu au curent în centrul oraşului capitală de judeţ. Drumul Poienii este închis......şi tot aşa.
Incredibil cum, în fiecare an, vine iarna asta aşa, pe neaşteptate.

Dar, mâine dimineaţă, la drum, ajung pe pârtie chiar dacă trebuie să o iau pe la Paris pentru asta.