aşa DA

Weekend: Combinaţia perfectă de relaxare şi oboseală care să-mi permită să dorm ca un bebeluş sâmbătă.

Îmi era un dor de condus, de alunecat impecabil cu maşina pe şoseaua mult mai goală decât în bucureşti sau în timpul plecărilor tradiţionale de vineri seara cu întreg bucureştiul ca escortă.
Dor de condus pe lumina apusului şi dor de condus noaptea singură pe şosea.
Dor de picior în podea pe acceleraţie.
Dor de sensurile unice ale braşovului, de cele două turnuri, de republicii plină ochi de oameni au bucuria mersului pe jos, nu numai cu taxiul sau maşina.
Dor de gardienii care nu sunt sceptici, îţi zâmbesc şi povestesc despre bastioanele pe care nu poţi să le ratezi dacă vrei să faci fotografii frumoase.
Dor de şoferi care nu conduc de parcă ar fi singuri pe stradă.
Dor de micile complicităţi cu şoferii de camion care te ajută să-i depăşeşti, cu bmw-uri care bagă o avarie de mulţumesc după ce te-ai băgat vizibil în marginea drumului ca să te poată depăşi la înghesuială.
Dor de cel mai tare drum ever de făcut cu maşina - timişurile.
Dor de cum arată piaţa sfatului de sus de la turnul alb, ca o gaură colorată şi foarte, foarte vie în întunericul cu punctuleţe luminoase al oraşului.
Dor de pârâiaşul din spatele mureşenilor.
Dor de festivalul 39 original.
Dor de poiană de nu mai pot - deşi n-am ajuns. N-aş suporta să o văd în noroi.
Dor de drumurile înguste şi abrupte cu piatră cubică dintre răcădău şi universal.

Mă simt muuuult mai bine. Şi n-am avut nevoie decât de 4 ore! 4 ore acolo şi 5 ore pe drum. Şi am o senzaţie de linişte pe care toate cafelele şi toate cafenelele din bucureşti nu ar fi reuşit să mi-o dea - cel puţin nu weekend-ul ăsta. Plus un pahar de vin garnisit cu un pic de tv pe la 1 şi ceva când am ajuns acasă . . . am reuşit să dorm până la 12 duminică.

Cireaşa de pe tort: la mulţi ani copilului mic posesor a jumătate din averea părintească care era în elementul ei ca niciodată sâmbătă, funicuţă organizatoare ca şi sor'sa :P. Te iubesc, puiule!