Să mănânc nutella cu banane.
Să îmi cumpăr cel mai mare buchet de flori de câmp din florărie.
Să fac cadouri just becouse it's wednesday.
Să ies la cafea cu oameni necunoscuţi.
Să mă opresc la Mac în drum spre casă şi să mă porcesc.
Să scriu 10 pagini în stilou, pe hârtie.
Să ies vara, noaptea pe la 1-2 să mă plimb pe bulevard fără muzică în urechi.
Să mă hotărăsc astăzi că mâine plec.
Să mă hotărăsc acum că în 5 minute plec.
Să mă joc de-a şoarecele şi pisica cu un participant la trafic drăguţ.
Să nu ies 48 de ore legate din casă.
Să ies pe uşă la 15 minute după ce m-am trezit şi să nu mă mai întorc un weekend întreg.
Să conduc sportiv dimineaţa prin Bucureşti (oh da, vara se poate!).
Să dorm pe latul patului.
. . . and many many more!
Mi-ar lipsi o mână şi-un picior fără libertatea asta. Sau ar fi degeaba.
O să am grijă să nu uit să mi-o permit.
Friday, August 15
Fă cum simţi!
Fă cum simţi!
E la mintea cocoşului, nu? Cel mai normal lucru din lume. Că până la urmă prima persoană din lumea căreia îi eşti datoare eşti chiar tu, nu?
Poanta e să ştii ce simţi. Sau de ce simţi. Ce e în spatele simţirii. Şi ce părere ai de motivele alea.
Sau poanta e că nu contează altceva decât să faci cum simţi, indiferent de toate de ce-urile şi cum-urile şi când-urile pe care ţi le poate scoate mintea la înaintare. Să nu mai sapi, să nu ridici covorul, să nu schimbi perspectiva etc. etc.
Bwahahahaha. Am nevoie de reset/ shut down/ uninstall & install again . . . varianta custom pentru advanced users de data asta . . . că am mai învăţat câteva 'life hack'-uri pe parcurs.
E la mintea cocoşului, nu? Cel mai normal lucru din lume. Că până la urmă prima persoană din lumea căreia îi eşti datoare eşti chiar tu, nu?
Poanta e să ştii ce simţi. Sau de ce simţi. Ce e în spatele simţirii. Şi ce părere ai de motivele alea.
Sau poanta e că nu contează altceva decât să faci cum simţi, indiferent de toate de ce-urile şi cum-urile şi când-urile pe care ţi le poate scoate mintea la înaintare. Să nu mai sapi, să nu ridici covorul, să nu schimbi perspectiva etc. etc.
Bwahahahaha. Am nevoie de reset/ shut down/ uninstall & install again . . . varianta custom pentru advanced users de data asta . . . că am mai învăţat câteva 'life hack'-uri pe parcurs.
Thursday, August 14
cuvinte potrivite
Uite ceva în care eu chiar cred şi, totodată, una dintre temele pe care mă 'cert' cel mai des cu oamenii din jur :)
I have accepted that proofreading has been devalued almost out of existence. I mourn its passing, but clearly spelling, grammar and punctuation are not the details that our culture, and this industry, choose to fret over any more. As long as its close enough that you get the idea, that’s sufficient.
(...)
As everything continues to accelerate, one of the tradeoffs we seem to be making in the pursuit of immediacy, freshness and so forth, is the thoughtful, well-considered construction of our communications.
The idea itself, however germinally or sloppily expressed, has become more important than the most powerful or evocative articulation of the idea.
When we have an idea, the task is now to express the idea as quickly as we can, in the first passably acceptable way that we can find.
De aici.
Şi ce plăcere e să stai să lucrezi pe un text final de 4000 de caractere să-l aduci la 3000. E o jumătate de zi dar necesită un tip de atenţie şi joacă . . . mi-e dor să am de editat la modul ăsta.
Alunecând în limba vorbită . . . căutăm oameni în ultima vreme. Vin potenţiali candidaţi să ne ţină prezentări şi sesiuni de curs ca să-i vedem 'în acţiune'. Primul tip de feedback care-mi vine la evaluarea de după se referă la cât de articulat şi fluent foloseşte limba română.
Ştiu că stilul oral scuză multe. Departe de mine a avea pretenţia că nu-mi mai scapă vreo greşeală când încep să vorbesc cu 200 la oră. Dar nu cred că e aiurea că observ dezacorduri subtile, prepoziţii folosite aiurea şi confuzii de semantică.
Mai ales că odată ce te-a prins jocul ăsta . . . e unul dintre cele mai mişto. Cred că e inclusiv unul din motivele pentru care îmi place twitter. Că mă pune foarte des în situaţia de a lucra la potrivit cuvintele ca să mă încadrez în 140 de caractere.
Anyway . . . la orice discuţie pe tema limbii române şi a modului în care este folosită astăzi îmi vin în mine două versuri de la Paraziţii (care sunt un exemplu incredibil de ce rezultate poate da lucratul pe cuvinte):
- nu vorbim dar f**tem aceeaşi limbă
- ai grijă cum îţi pui p**ile în propoziţie, să nu te-njuri
Şi aşa, ca fapt divers pe final . . . lecţia cu Arghezi la şcoală, discuţia pe Cuvinte Potrivite şi ideea nouă cum că poezia e şi muncă, nu numai Dumnezeu care îţi pune mâna în cap şi tu începi să scuipi sonete . . . a fost printre primele momente în care am conştientizat lecţia cu muncitul care face diferenţa între ce se întâmplă cu toate talentele native de pe planetă.
I have accepted that proofreading has been devalued almost out of existence. I mourn its passing, but clearly spelling, grammar and punctuation are not the details that our culture, and this industry, choose to fret over any more. As long as its close enough that you get the idea, that’s sufficient.
(...)
As everything continues to accelerate, one of the tradeoffs we seem to be making in the pursuit of immediacy, freshness and so forth, is the thoughtful, well-considered construction of our communications.
The idea itself, however germinally or sloppily expressed, has become more important than the most powerful or evocative articulation of the idea.
When we have an idea, the task is now to express the idea as quickly as we can, in the first passably acceptable way that we can find.
De aici.
Şi ce plăcere e să stai să lucrezi pe un text final de 4000 de caractere să-l aduci la 3000. E o jumătate de zi dar necesită un tip de atenţie şi joacă . . . mi-e dor să am de editat la modul ăsta.
Alunecând în limba vorbită . . . căutăm oameni în ultima vreme. Vin potenţiali candidaţi să ne ţină prezentări şi sesiuni de curs ca să-i vedem 'în acţiune'. Primul tip de feedback care-mi vine la evaluarea de după se referă la cât de articulat şi fluent foloseşte limba română.
Ştiu că stilul oral scuză multe. Departe de mine a avea pretenţia că nu-mi mai scapă vreo greşeală când încep să vorbesc cu 200 la oră. Dar nu cred că e aiurea că observ dezacorduri subtile, prepoziţii folosite aiurea şi confuzii de semantică.
Mai ales că odată ce te-a prins jocul ăsta . . . e unul dintre cele mai mişto. Cred că e inclusiv unul din motivele pentru care îmi place twitter. Că mă pune foarte des în situaţia de a lucra la potrivit cuvintele ca să mă încadrez în 140 de caractere.
Anyway . . . la orice discuţie pe tema limbii române şi a modului în care este folosită astăzi îmi vin în mine două versuri de la Paraziţii (care sunt un exemplu incredibil de ce rezultate poate da lucratul pe cuvinte):
- nu vorbim dar f**tem aceeaşi limbă
- ai grijă cum îţi pui p**ile în propoziţie, să nu te-njuri
Şi aşa, ca fapt divers pe final . . . lecţia cu Arghezi la şcoală, discuţia pe Cuvinte Potrivite şi ideea nouă cum că poezia e şi muncă, nu numai Dumnezeu care îţi pune mâna în cap şi tu începi să scuipi sonete . . . a fost printre primele momente în care am conştientizat lecţia cu muncitul care face diferenţa între ce se întâmplă cu toate talentele native de pe planetă.
Thursday, August 7
divinitatea şi sângele albastru
Pe voi nu vă enervează/zgârie la moral/revoltă ultima campanie de reduceri Plaza România? Aia cu fata cu mâinile împreunate întru rugăciune şi chipul luminat divin advertising Pure Sales la Plaza în nu ştiu ce perioadă?
Şi dacă tot suntem la subiectul ăsta . . . era acum câteva luni un mash pe clădirea Studio Martin de pe Ştefan cel Mare care făcea reclamă celui de-al 1008-lea proiect imobiliar din Bucureşti şi împrejurimi. Şi spunea el, mash-ul (din păcate nu-mi aduc aminte textul exact) ceva de genul: Cine zice că nobleţea nu se cumpără? Pe modelul, "ia-ţi o casă la noi şi instant sângele îţi va deveni albastru".
Şi îmi aduc aminte de o discuţie de pe blogului lui Dan Petre şi o discuţie de la el de pe blog la un moment dat care atingea aceea poveste frumoasă care zice că publicitatea are şi o funcţie educativă - de a arăta modele şi a stabili şi întări comportamentele şi normele social acceptabile.
Frumos, nu? În condiţiile astea te mai poţi supăra pe fetele care caută izbvirea pe coridoarele mall-ului? Aceea izbăvire dată de un domn care bea un Starbucks lângă merţan şi acum e prinţ de Colentina (sau Pantelimon, sau Rahova, sau Militari, nu discriminez când vine vorba de cartiere :)))?
Ce pot să spun? . . parafrazând campania Guerilla din ultima lună: S-a tâmpit poporul de când e cumpărătoru'!
Şi dacă tot suntem la subiectul ăsta . . . era acum câteva luni un mash pe clădirea Studio Martin de pe Ştefan cel Mare care făcea reclamă celui de-al 1008-lea proiect imobiliar din Bucureşti şi împrejurimi. Şi spunea el, mash-ul (din păcate nu-mi aduc aminte textul exact) ceva de genul: Cine zice că nobleţea nu se cumpără? Pe modelul, "ia-ţi o casă la noi şi instant sângele îţi va deveni albastru".
Şi îmi aduc aminte de o discuţie de pe blogului lui Dan Petre şi o discuţie de la el de pe blog la un moment dat care atingea aceea poveste frumoasă care zice că publicitatea are şi o funcţie educativă - de a arăta modele şi a stabili şi întări comportamentele şi normele social acceptabile.
Frumos, nu? În condiţiile astea te mai poţi supăra pe fetele care caută izbvirea pe coridoarele mall-ului? Aceea izbăvire dată de un domn care bea un Starbucks lângă merţan şi acum e prinţ de Colentina (sau Pantelimon, sau Rahova, sau Militari, nu discriminez când vine vorba de cartiere :)))?
Ce pot să spun? . . parafrazând campania Guerilla din ultima lună: S-a tâmpit poporul de când e cumpărătoru'!
Tuesday, August 5
mă lupt cu vara
Cam aşa se rezumă relaţia mea cu miunatul anotimp în cauză.
M-am lămurit azi dimineaţă că singurele lucruri despre care pot spune cu mâna pe inimă că sunt îmbunătăţite odată cu lunile Cuptor, Gustar şi Răpciune (bleah) sunt dimineţile. Alea la cafea între muşcate pe terasă în Bucureşti şi alea venite peste tine după o noapte de vorbă lungă şi dans la mare.
În rest . . pârjol. Nu pot să dorm, nu pot să funcţionez, nu pot să mânânc, nu pot să stau locului că simt că mă topesc, nu pot să alerg şi să mă agit că sunt moleşită după primii 2 paşi. Şi uite aşa . . . e freeze total perioada asta pentru mine.
Eh . . . măcar acum pot să mă liniştesc parţial la gândul că am concediul stabilit. Panica maximă şi fundul butoiului l-am atins săptămâna trecută când m-am văzut în postura de a da avansul penru revelionul 08-09 când eu încă nu ştiam (nu că nu plătisem) unde plec în concediul de peste 10 zile. :)))) Cred că asta rezumă cumva şi poziţia mea faţă de cele două anotimpuri.
Şi înainte de însorita grecie şi însoritul hotel mic şi fără copii (yeeeeey!!!) am 4 zile de vacanţă de vară. Zile din alea interminabile, la ţară la bunici, citind sub păr, bând lapte de bivol şi culegând micul dejun direct din curte :D
Acum că mă gândesc, pe vremea aia trăiam numai pentru verile alea în curte lângă Olt. Ăla era apogeul. Ciudat . . .
Io când vă zic că ăsta este an de echilibrare . . . ;)
M-am lămurit azi dimineaţă că singurele lucruri despre care pot spune cu mâna pe inimă că sunt îmbunătăţite odată cu lunile Cuptor, Gustar şi Răpciune (bleah) sunt dimineţile. Alea la cafea între muşcate pe terasă în Bucureşti şi alea venite peste tine după o noapte de vorbă lungă şi dans la mare.
În rest . . pârjol. Nu pot să dorm, nu pot să funcţionez, nu pot să mânânc, nu pot să stau locului că simt că mă topesc, nu pot să alerg şi să mă agit că sunt moleşită după primii 2 paşi. Şi uite aşa . . . e freeze total perioada asta pentru mine.
Eh . . . măcar acum pot să mă liniştesc parţial la gândul că am concediul stabilit. Panica maximă şi fundul butoiului l-am atins săptămâna trecută când m-am văzut în postura de a da avansul penru revelionul 08-09 când eu încă nu ştiam (nu că nu plătisem) unde plec în concediul de peste 10 zile. :)))) Cred că asta rezumă cumva şi poziţia mea faţă de cele două anotimpuri.
Şi înainte de însorita grecie şi însoritul hotel mic şi fără copii (yeeeeey!!!) am 4 zile de vacanţă de vară. Zile din alea interminabile, la ţară la bunici, citind sub păr, bând lapte de bivol şi culegând micul dejun direct din curte :D
Acum că mă gândesc, pe vremea aia trăiam numai pentru verile alea în curte lângă Olt. Ăla era apogeul. Ciudat . . .
Io când vă zic că ăsta este an de echilibrare . . . ;)
Monday, August 4
Surprise party!
Weeeeeeee. Not just another surprise party!Ai fi surprins cât de puţin îţi ia să-i faci o surpriză plăcută unui om oarecare. Şi cât de plăcut te poate surprinde pe tine acelaşi om.
Joi la Baraka se deschide seria de petreceri Multumeste.net cu un prim Theme Surprise Party. Fără costume sau stins lumina şi sărit de după canapele. Tema este să ne surprindem unii pe alţii cu fapte bune - fie că venim cu ele de acasă sau ne inspirăm pe moment. Ne exersăm împreună muşchiul responsabil cu atenţia la micile detalii care înseamnă mult.
Înscrieri aici: invita.ro
Negreşit ne vedem acolo ;)
Subscribe to:
Posts (Atom)