De vreo trei săptămâni îmi trece de cel puţin 5-6 ori pe zi prin minte 'ce chef am de scris pe blog, iar n-am mai scris de mult, astăzi o să scriu pe blog' şi tot cu un update pe săptămână rămân. Nu pot să-mi explic. Nici n-am mai încercat.
Finally simt că m-am mai aşezat cu lucrurile din jur. Fundaţia aia necesară ca să pot ţopăi şi construi pe ea - departe de minte calmul în perioada asta. Posibil chiar de asta să nu fi apucat să scriu, mai bine să nu tentez echlibrul fragil care tocmai se creează (uite că iar caut explicaţii :))) . . . ar trebui să mă împac cu gândul că nu voi învăţa niciodată să rezist tentaţiei analiticului).
Zilele astea parcă încep să simt miros de iarnă. Îmi dau seama că în vreo lună sunt în vârful muntelui şi în vreo două luni în cantonament impus. Şi că iarna e după colţ. Iar iarna totul are sens.
Asta a fost un panseu ca scuză să apuc taurul scrisului pe blog de coarne ;) Revin.
No comments:
Post a Comment