A naibii treaba asta cu re-apucatul.
Mi-a luat nişte luni (n-o să mă uit acum exact când am trecut ultima oară pe aici) să re-deschid fereasta asta. Şi nu din lipsă de tragere de inimă. Nici din lipsă de drag de scris. De fapt, nici nu mi-e foarte clar de ce. Anyway . . .
Mi-a trecut prin cap cel puţin de 2 ori pe săptămână să scriu, mi-a lipsit exerciţiul, defularea, chicotitul. Dar cu cât trecea mai mult timp de la ultimul post cu atât simţeam că revenirea trebuie să fie marcată de ceva. Pe naiba! Am tot zis că revin odată cu toamna, că revin odată cu angajarea, că revin odată cu berzele că revin odată cu cei plecaţi prin concedii . . şi uite aşa. Am avut idei de articole lăsate baltă pe principiul 'nu poţi să te re-apuci ca şi cum nu te-ai fi lăsat'. Era nevoie de un prim post de re-intorducere ca să pot scrie apoi ce voiam să scriu de fapt. Şi tot aşa . . .
Am terminat prin a mă re-apuca odată cu o bună zi în care chiar am avut chef să mă re-apuc şi mi-am asumat această mini-tiradă total lipsită de fir logic şi sens dar cu mare semnificaţie mare pentru mine - poftim noul punct de început. Mi-am satisfăcut nevoia de 'tranziţie' (nu că ce urmează ar fi diferit în vreun fel de ce era înainte) şi de acum pot să mă re-apuc liniştită de scris.
