Mi-a luat nişte luni (n-o să mă uit acum exact când am trecut ultima oară pe aici) să re-deschid fereasta asta. Şi nu din lipsă de tragere de inimă. Nici din lipsă de drag de scris. De fapt, nici nu mi-e foarte clar de ce. Anyway . . .
Mi-a trecut prin cap cel puţin de 2 ori pe săptămână să scriu, mi-a lipsit exerciţiul, defularea, chicotitul. Dar cu cât trecea mai mult timp de la ultimul post cu atât simţeam că revenirea trebuie să fie marcată de ceva. Pe naiba! Am tot zis că revin odată cu toamna, că revin odată cu angajarea, că revin odată cu berzele că revin odată cu cei plecaţi prin concedii . . şi uite aşa. Am avut idei de articole lăsate baltă pe principiul 'nu poţi să te re-apuci ca şi cum nu te-ai fi lăsat'. Era nevoie de un prim post de re-intorducere ca să pot scrie apoi ce voiam să scriu de fapt. Şi tot aşa . . .
Am terminat prin a mă re-apuca odată cu o bună zi în care chiar am avut chef să mă re-apuc şi mi-am asumat această mini-tiradă total lipsită de fir logic şi sens dar cu mare semnificaţie mare pentru mine - poftim noul punct de început. Mi-am satisfăcut nevoia de 'tranziţie' (nu că ce urmează ar fi diferit în vreun fel de ce era înainte) şi de acum pot să mă re-apuc liniştită de scris.
8 comments:
foarte bine ai facut. Eu cred ca cel mai simplu e sa te reapuci ca si cand nu te-ai fi lasat. Pentru tine a fost o perioada lunga, s-au intamplat lucruri, ai vrea sa marchezi cumva diferenta, trecerea, revenirea...
Pentru mine a fost o frustrare la inceput, ca nu mai scriai nimic noi, apoi m-am gandit ca poate ai renuntat la blog, m-am obisnuit sa nu scrii... dar totusi revin periodic, pentru ca cine stie? :)
Welcome back! >:D<
pai hai, te apuci... sau ce? stai ca vin eu la bucuresti sa iti dau un impuls.
Sebastian, ţi-am şters eu comentariul din admin. Ia-te de mine fără cuvinte urâte şi jur că las comentariile toate. Mersi.
Dap, aveai dreptate, e vorba de un predicat implicit. Si predicatul implicit preia negatia din prima propozitie a frazei; asa ca rezulta: Nu sunt suparat pe iesirile altora, nu sunt suparat decat pe iesirile mele.
Practic, se evita repetarea predicatului, nu?
Mai putem baga fragmente intre cele doua parti, ca sa ne dam seama cum preiau toate negatia:
Nu sunt suparat pe iesirile altora, nici macar pe ale parintilor, nici pe ale bunicilor, decat pe ale mele.
Poti continua dezbaterea intr-un ton constructiv, ca o persoana care nu a ajuns la capatul invatarii? Sau o sa continui sa te plangi ca "Of, e greu sa fii perfect intr-o lume plina de oameni comuni!"?
Sebastian
Salut,
Nu văd unde este dezbaterea.
Când am dezbătut şi am dat argumente mi-ai zis că sunt arogantă, m-ai înjurat, m-ai făcut proastă şi mi-ai explicat că ar trebui să fiu bătută. După care ai plecat de pe terenul neutru (twitter) şi ai venit aici (practic la mine în casă) şi ai mai înjurat un pic.
Mă zgârie la ureche fiecare dezacord şi fiecare mutilare a limbii şi reacţionez disproporţionat - ştiu asta.
Îmi oare rău că n-a fost ce-ai scris mai sus primul răspuns. Chiar putea să se transforme într-o discuţie interesantă.
Numai bine,
Maria
And who started it? O tineam la nivel de argument-contraargument, cand a aterizat "Tu esti copy?".
Just go see Twitter.
Cand eu am vrut doar sa pornesc, umil, o dezbatere frumoasa, constructiva, pornind de la ipoteza ca nu sunt perfect.
Anyhow, o varianta neutra semnalata de o prietena pare a fi cea mai okay: Nu sunt suparat pe iesirile altora, ci pe ale mele.
Vorbeam despre gramatică, şi la aroganţa mea tu ai răspuns cu caca, scuipat, violenţă domestică, proastă (vezi twitter). Atunci am pus punct.
Suntem ok. Let's agree to disagree şi să o lăsăm aşa.
@Chrismilla it's good to be back . . chiar dacă iar am chiulit o săptămână. Nici eu nu ştiu ce-a fost în capul meu cu blogul în toată perioada asta. Dar chiar îmi doresc să mă reapuc, îmi lipseşte scrisul mult de tot. Ne mai auzim noi ;)
Post a Comment