şi asta a fost!

Gata, a venit în mod oficial vacanţa!

Blugii, cizmele şi balerinii sunt în fundul dulapului şi au revenit în forţă bocancii şi pantalonii de pârtie. Nu mai vreau să fiu 'fetiţă' decât dacă simt eu nevoia în următoarele săptămâni. Să nu mai aud că trebuie cămaşă şi spoială pentru că altfel arăt a 17 ani şi nu am 'poziţie de negociere' :))))

Sunt curioasă cum va fi anul ăsta. Anul trecut m-am surprins detaşată total de tot ce înseamnă viaţa în timpul anului. Am avut toată perioada aceeaşi conştiinţă pe care o aveam când era doar o vacanţă înainte de trimestrul al doilea sau de sesiune. Asta îmi doresc. Să nu fi fost doar creierul meu relaxat care s-a întors la modelul pe care îl cunoaşte cel mai bine ci să fie creierul meu relaxat destul de deştept încât să le lase la uşă odată ce dau shut down la calculator. Ţin pumnii . . . .

Nici nu am apucat să vă povestesc despre duminica trecută. În Poiană. Cu soare la Postăvaru şi centură de ceaţă în platou la Ruia. Noi eram deasupra, acolo unde trebuia să fim. Nu în oraş, la birouri, în moloz amestecat cu sare ci deasupra unde, cum e şi normal, întotdeauna bate soarele ;). Trebuie doar să-ţi mişti fundul de pe scaunul ăla şi să faci un efort. Ştiu că e clişeu ca metaforă dar, din când în când, varianta simplă e mai fericită decât o construcţie originală alambicată.

Sunt în faza cu lucrurile simple. Aşa e iarna. Iarna îmi dau seama că îmi dau lacrimile în maşină la 11 noaptea când mă întorc acasă şi ninge şi e linişte şi nu sunt claxoane şi toată lumea merge încet şi aerul ăla de curâţenie care chiar dacă durează câteva ore înainte ca zăpada să se facă moloz . . . . face toţi banii. Şi îmi dau lacrimile de cât de frumos e şi nu îmi vine să cred că e aşa.

Am recuperat duminica trecută ultimele 7 luni de alergătură. Într-o singură zi! Iarna e glob de sticlă. Vara e haos şi nebunie. Iarna mă adun cu acei câţiva şi nu mai aud nimic. E totul autentic, totul al meu, nu mai sunt bruiajele inerente anotimpului pe care toată lumea îl înţelege. Iar tripul meu e diferit de tripul cu sărbătorile al 'bruiajelor' din timpul verii, fără să le excludă, dimpotrivă.

Mă simt foarte în siguranţă!

Ne auzim cu urări după sesiunea scurtă de munte de azi şi mâine.