Parca as fi la inceputul unei relatii. Aceeasi senzatie a tatonarilor nesfarsite, a pasilor mici facuti inainte si inapoi si la dreapta si la stanga, asteptand sa vad reactia omnului din fata mea.
Si e totusi mult mai mult. Nu e inceput de relatie. Perioadele alea sunt garnisite de un soi de liniste, data de ratiunea care iti sopteste in permanenta ca nu e capatul lumii daca nu iese. Inca nu esti dependent de celalat. De fapt, inca nu s-a permanentizat senzatia de bine-cu-tine care da soiul ala, cel mai dependent, de dependenta.
E altceva acum. Sunt in tatonari cu un om pe care il iubesc deja iar ceea ar putea fi pierdut ... nu am cum sa pierd. Si ma amuz ca, la cat de categorica si voluptoasa in manifestarile orgoliului ma stiu ca sunt, acum ma pune cu botul pe labe un om pe care, cu toate ca-l iubesc, l-am ignorat.... practic l-am ignorat pana acum.
Fiecare om cu complexele lui si cu manifestarile lor. Si fiecare cu perioadele lui in care le depaseste si incepe, nu sa repare, ci sa constuiasca din acel moment incolo.
2 comments:
Banuiesc ca ti-ai propus sa ne bagi complet in ceata. N-a mers :D
:)) nu asta era ideea. nu am de gand sa ajung sa vorbesc cu blog-ul mai mult decat cu oamenii. :P
Post a Comment