Nu-mi place sa stau 12 ore la birou sau sa lucrez sambata sau sa fiu nevoita sa ajung la 7 dimineata pentru o 'urgenta'. Asta in general. Cand toate cele de mai sus sunt o consecinta a neimplicarii altor persoane, devine cu atat mai enervant. Dar, cateodata e o consecinta a unui 'shit happens' si ma enervez pe soarta, pe lume, pe iarna care nu mai vine etc.
Dar, cand calculatorul ma lasa balta si pierd o zi intreaga cu check-uri si teste pentru ca in final sa mi se spuna ca hardul e futut iremediabil, ca e un calculator vechi de cand lumea, o mizerie care de abia se mai tine, dar atata timp cat nu cade cu totul, n-avem domne ce face! ...... ma enervez direct pe interlocutorul care imi contureaza foarte clar perspectiva mai multor zile de vineri petrecute uitandu-ma pe pereti si stand la panda dupa calculatoarele colegilor plecati, zile de sambata lipsite de cursivitate din cauza orelor petrecute la birou in jurul pranzului ..... nu pot sa ma trezesc mai devreme de 10 in weekend orice ar fi....si zile de luni cu trezirea la 7.
Problema nu e ca s-a intamplat. Problema apare cand mi se spune, cu detasare, ca mi sa va mai intampla.
No comments:
Post a Comment