despre SNSPA

Impresii post factum, de la locul de muncă pentru care credeam că mă pregătesc. Cu rezerva că nu am terminat şefă de promoţie şi cu siguranţă nu am stors din facultatea aia tot ce puteam. E vorba de experienţa mea, care e foarte posibil să mai aibă găuri.

Am ales comunicarea pentru că ştiam că asta vreau să fac, fără să-mi fie, însă, clar exact ce înseamă "asta". Am ales SNSPA pentru că examenul era filosofie şi, de aceea, riscul umflării artificiale a listelor cu elevii care învaţă limba română sau economie şi dau la toate facultăţile care au asta la examen era mai redus. În capul meu, dacă dădeai aici chiar voiai să intri aici (în a 12a, cu BAC-ul pe cap, numai la filosofie nu ai chef să înveţi).

Mă rog, m-au apucat gândurile citind postul lui Dan Petre despre intenţia SNSPA de a înfiinţa o nouă specializare de publicitate. În formula în care o prezintă el, sunt perfect de acord că nu are nicio şansă de a ieşi ceva. Va fi încă o denumire de pus în broşura de admitere, încă o formă fără fond şi prilej de dezamăgire pentru toate părţile implicate - piaţa că tot nu are specialişti, studenţii că nu sunt angajaţi, profesorii că studenţii îşi vor pierde interesul repede.

În formula actuală, eu nu cred că te pot realmente pregăti să practici în domeniile de specializare pe care le au. Însă te ajută enorm faptul că te familiarizează cu termeni şi concepte pe care de abia apoi vei învăţa să le foloseşti. Te ajută enorm faptul că îţi dezvoltă un anumit mod de a pune problema. Evident, dacă îi laşi!!! Că de fapt, problema e în egală măsură a noastră, a studenţilor, şi a lipsei de interes.

Paradoxul este că nici nu-ţi dai seama de asta. M-am plâns 4 ani de zile că nu învâţ nimic practic. M-am trezit apoi practicând şi mi-am dat seama că, sincer, nu ştiu ce ar fi putut face mai mult ca să mă pregătească pentru asta.

Interesant e că îţi dai seama că încă din facultate lucrezi cu imponderabile. Nu realizezi pe moment exact ce câştigi şi te trezeşti după aia susţinând în faţa unui om alte imponderabile ca reputaţia. Când el cere "să pipăi şi să urlu este!" iar tu nu poţi cuantifica pentru că nu are relevanţă. Exact asta am vrut şi eu în facultate, ceva palpabil. Şi dacă l-aş fi obţinut, îmi dau seama acum că, probabil, ar fi fost la fel de lipsit de relevanţă.

Ce m-au învăţat sau mi-ar fi plăcut să mă înveţe sunt detaliile care fac diferenţa. Am citit undeva o vorbă despre accounţi care cred că se aplică oricui vrea să facă ceva în zona asta:
Un *insert title* bun nu este ăla care face ceea ce alţii nu ştiu să facă, e cel care face ceea ce toată lumea ştie să facă dar nu face.

- cât de mult contează forma - paragrafe, aşezare, diacritice

- cât de mult contează limba/ cuvintele - conotaţi, denotaţii, sinonimii etc. Să ştii să te joci cu ele. Nu chiar duse la extremul cu amfibologiile şi anacoluturile :) de la retorică dar şi alea au fost un exerciţiu foarte mişto. Şi dacă ar fi timp ar fi un instument extraordinar.

- cât de mult contează să-ţi ştii resursele - de orice tip: dicţionare, dicţionare online, să ştii să foloseşti google-ul la maxim, exerciţii de identificare a unor resurse pentru un anumit scop într-un timp dat etc.

- cât de mult contează toate detaliile.
N-am să uit niciodată cum un student revoltat urla (pe bune) la un profesor că "ce contează că arată aşa, dacă ziceţi că e bine scris şi conţinutul ok, de ce nu-mi daţi 10".

Ăştia sunt olimpicii care trimit CV-uri fară tehnoredactare şi cu greşeli de tipar. Care urlă că sistemul e prost şi corupt pentru că ei sunt geniali şi totuşi, nechemaţi la interviu.

Cred că va mai dura o vreme până când ştampila unei facultăţi va deveni pentru angajatori garant al unei pregătiri în concordanţă cu cerinţele sale. Până atunci, nu se aşteaptă nimeni să ştii să faci un forecast sau un brief de creaţie - cred că vor să se asigure că ai motivaţia şi atenţia şi dedicarea necesară ca să înveţi să le faci.

Oricum, am pornit de la asta şi am ajuns la tehnoredactare. Încă am foarte proaspătă în minte experienţa facultăţii şi la fel de proaspătă şi pe cea a muncii. Şi fac foarte des sinapse de la una la alta.