live (nu formația, conceptul)

Ascult de vreo oră Obrint Pas și mi-am dat seamă că este singura formație al cărei album l-am cumpărat DUPĂ ce i-am văzut live și mi-au plăcut. M-a mirat și după aia mi-am dat seama ca ăsta este traseul normal (pe lângă word of mouth). Că de aia fac oamenii concerte.

Mi-am adus aminte de Nova Rock și grămada de formații al căror albume m-am decis să le cumpăr după ce le-am vazut pe scenă.

Deci așa e normal. Când formații ca astea ajung la tine nu pentru că vrei tu să asculți ci pentru că treci pe lângă ele la un festival sau la un concert în parc sau sărbătoarea orașului. Și te oprești un pic. Și sună bine. Și data viitoare te duci special pentru ele.

Nu am cum să alerg să văd toate formațiile pământului în speranța că o să-mi placă. E atâta muzică pe planeta asta că și așa nu apuc să ascult cât aș vrea ceea ce știu deja că-mi place. ”Noroc” că din când în când se mai strică unul din ăștia de-i iubesc . . .

Oricum, foarte tare că se întâmplă chestii. Așa e normal să crească. Să vezi live-ul și să cumperi albumul. Hai cu live-urile!!

Aaaa...ultima experiență din asta cu liveul a fost BloodhoundGang. De care știam și înainte de concert. Eternul ”you and me baby are mammals” care nu mă lăsa să dorm vara în vama veche. M-am dus ca să văd emil, să văd fetele, să văd oameni. Nu în mod special pentru ei.

Și tot drumul până acasă m-am chinuit să-mi aduc aminte dacă am sau nu vreun album de-al lor acasă pentru că aveam chef de mai mult și voiam atunci!

Vai ce show au făcut și Less than Jake la Nova Rock. Și Flogging Molly!

Musai Tori Amos și musai Bloodhound Gang la vară. Nu-mi vine să cred că o să mă duc anul ăsta la stuffstock după ce am scăpat până acum ca prin urechile acului. Asta este!