înapoi

Şi ce bine-mi pare că nu e un ”înapoi la căldură şi mirosuri şi mizerie”. Am găsit Bucureştiul mai oază-like decât mă aşteptam sau speram.

A fost o săptămână foarte interesantă. N-am mai stat, legumit, atâta niciodată. Diferenţa între concediul ăsta şi cele de înainte văzându-se până şi în colecţia de fotografii cu care ne-am întors. De obicei 80% clădiri, ferestre, gondolieri şi artişti etc şi câteva poze cu noi, pentru părinți, când ne mai aduceam aminte. De data asta, o poză cu o biserică şi două cu plaja (mulţumită Silviei) iar restul cu noi trei - combinaţii de trei luate câte două şi cred că una singură care dovedeşte că am fost toate în acelaşi timp acolo.

Mama va fi foarte fericită :). Tot timpul ne reproşa că nu veneam cu poze.

Hanyway, am fi putut la fel de bine merge la orice hotel şi pe orice plajă. La ce feeling occidental au zonele turistice, dacă nu ieşi un pic din hotel nu simți că eşti în grecia sau italia sau spania sau wherever. Păcat că 5star experience înseamnă uniformizarea standardelor (foarte sus, ce-i drept, dar la fel peste tot).

De ce nu există pensiuni de 5 stele? Sau hanuri de 5 stele? Probabil e complicat să organizezi o armată de oameni care să aibă grijă de fiecare aspect al şederii tale în alt mod decât cazând cât mai mulţi turişti în acelaşi spaţiu.

Nu mă plâng, doamne fereşte, a fost incredibil şi exact ce trebuia.
Dar mi-a lipsit interacţiunea cu oamenii de acolo. Am stat o oră într-o tavernă de meze a unui bunicuţ adorabil şi cam la asta s-a redus experienţa cu local culture.

Cred că m-am obișnuit să ”cunosc” țări cum am cunoscut Spania - într-o jumătate de an şi în dialectul local (dacă aud catalanii că le-am făcut limba dialect . . .). Sau Italia, care mi-a fost mult mai aproape în cele 4 zile după 3 luni de împărţit apartament cu italience.

Mi-ar fi plăcut să hang out cu locals, nu cu turiști. Oh well . . . măcar am apucat să cunosc familia în care se mărită vară'mea. Transformăm arborele genealogic în ciorbă de gene, va fi foarte interesant. Între albeaţa blondă de vară'mea şi cipriotul ciocolatiu sculptat de logodnic al ei vor ieşi nişte copii fabuloşi. Păcat că vor fi americani.