panseu

Tot entuziasmul și efervescența pe care mi le doream și pe care mi le visam alături acum juma de an stau acum cu mine la masă iar eu am o stare de ”pas înapoi” din care nu-mi dau seama de ce nu pot să ies. Când totul arată cum vreau, când cred în fiecare proiect în care sunt implicată etc. 

Poate subconștientul meu a înțeles și știut dintotdeauna ce zice Bobby aici despre focus și ia de unul singur decizii mult mai deștepte pentru mine. 

Sunt fix în momentul ăla în care totul, and I mean TOTUL, este exact așa cum vreau să fie și chiar peste alteptări iar eu am o ciudată senzație de paralizie în fața lui (a ”totului”). 

Ufff . . .și mi-am jurat că nu mai despic firul și stările în 14 :))) 

Am fost al Revival of the Fittest miercuri în Fabrica. Mișto senzație să vezi toți oamenii ăia la un loc adunați. După ce am făcut împreună performață în ”entertainment” (ca să nu zic cartografierea solului care susține masa) nu văd de ce nu am face performanță împreună și cu alte skilluri pe care ni le-am dezolvat peste ani :)) 

Jur! O sală plină de oameni pe care îi știu din Vamă, de prin munți, de prin cluburi. Ne-am cunoscut studenți/elevi și peste 5-6-7 ani ne adunăm să discutăm la un cico despre ce ne facem, frate, în perioada asta că la vară vrem festivaluri prin Europa (nu că nu ne mai permitem casa din Pipera). Foarte mișto feelingul. A povestit Sandra aici mult mai coerent despre adunare.

Poate chiar reușesc să scutur paralizia cu ocazia asta . . .