Sunday, December 24

la multi ani!

Am vrut să urez tuturor un Crăciun ca atunci când eraţi mici.

Am aşteptat atât de tare perioada asta. De câteva luni mă gândesc numai la "mai trage de tine încă un pic, că vine vacanţa, te duci la munte şi uiţi, şi te odihneşti". Şi a venit vacanţa, şi cu ea, nici una dintre cele de mai sus. Nu am plecat. Nu ştiu când sau dacă voi pleca, cât despre unde, nici atât, cu cine, la cine ..... îmi scapă toate aceste detalii şi mă enervează cumplit. Nu sunt babă cu fixuri. Vreau să plec din Bucureştiul ăsta albastru şi bătrân şi încărcat şi friguros spre zăpadă şi vin fiert. Şi fiind vorba şi de sport, e nevoie măcar de o pseudo-metodă, nu poţi să pleci ca şi cum te-ai duce la Sinaia să bei. Vreau la munte!! Anul ăsta este totul altceva, parcă a luat-o toată lumea razna. După ultimele perechi de sărbatori petrecute în case pline ...

later edit: Era in draft. L-am lăsat în draft până acum. Dar nu mai am nimic de adăugat

Thursday, December 21

reacţie

După scandalul cu Air Madrid din ultima săptămână, Blue Air trimite, în locul tradiţionalelor urări de Crăciun - acum înghesuite la sfârşitul unui mail piperat cu certificări şi instituţii "certificante" - un fel de scrisoare de "noi nu suntem aşa". Dau mai jos un scurt copy-paste.

Reamintim ca certificatul de operator aerian (AOC) a fost reinnoit in data de 05.12.2006. Tot in aceeasi perioada s-a efectuat un audit si de catre EASA, dat fiind faptul ca Romania este parte din aceasta asociatie, rezultatul fiind deasemenea pozitiv.
Cine este EASA? Ce-i aia AOC şi cine-l dă?

Cu toate ca in presa s-au vehiculat informatii conform carora companii precum Club Air si Air Madrid ar fi companii low-cost, va facem cunoscut faptul ca acestea nu au fost niciodata low-cost, Club Air operand zboruri charter regulate, iar Air Madrid zboruri in regim de curse regulate transatlantice, precum si zboruri in regim de curse regulate in Europa de Sud-Est.
"Noi nu suntem ca ei" ambalat în "aflaţi de la noi, în premieră, adevărul: aţi fost păcăliţi până acum" - exact ăsta este tonul.
Cu toate astea, la nivel de consumator ce sunt, îmi sună mult mai de încredere curse regulate transatlantice decât low cost.

Interesant ca iniţiativă. Probabil i-a atins şi pe ei tangenţial criza. Dar mi se pare exagerată bombardarea cu autorităţi aeriene şi teste şi pozitiv într-o încercare de a mă ameţi şi impresiona pe modelu "wow, acronime, trebuie să fie ceva serios". Să scriem cât mai mult, să dăm cât mai multe motive. Un mesaj de 2 rânduri transformat în pseudo comunicat de presă.

Textul întreg aici.

Later edit: a apărut între timp şi mail-ul "de Crăciun", numai de Crăciun.

fuckin' baby steps

Azi am văzut doi fulgi......şi m-am bucurat.
Refuz să mă bucur la doi fulgi!!!

Wednesday, December 20

"deci putem să ne sinucidem direct"

Citeam la irene despre categoriile de date-uri care nu au cum, cu oameni care simt nevoia să dovedească lucuri sau să le dovedeşti tu lor sau care sunt pur şi simplu autosuficienţi dar insistă. Iar pe fondul unei discuţii la o cola din gama "o să murim singure cu telecomanda în mână, în timpul unui discurs patetico-dramatic de-al lui Ştefan Bănică Jr." mă întrebam cum ieşi din cercul ăsta vicios. Dacă stai când nu ţi-e bine, faci un compromis şi automat intri în nisipurile cele mişcătoare manifestate prin apariţia logicii de aur de tipul: "dacă asta nu merge, de ce să-mi mai bat capul să le fac pe celelalte să mearga, oricum nu o să fiu fericită complet dat fiind că asta nu merge?"; iar când te gândeşti să-ţi iei lumea în cap, apare întotdeauna cineva care să-ţi povestească o întâmplare din asta ştiinţifico-fantastică de umbli cu frică şi de umbra ta vreo săptămână.

Concluzia?

Mărie: fii atenta.....daca nu e bine nici sa stai cand nu ti-e bine...
Mărie: cum dracu sa iesi afara cand afara te asteapta asta: [link la post-ul Irenei]
O doamnă: deci putem sa ne sinucidem direct

Bine, ştiu că nu este aşa, că Făt Frumos (bwahaha) şi noi prieteni există acolo afară şi că niciodată nu este "deja timpul să accepţi ce ţi se dă".
Dar postul zen s-a pupat atât de bine cu starea şi cu tema zilei ......Iar aruncatul în extreme e o indulgenţă atât de plăcută ... :))
Oh, da. Uitasem cum e. Penibil când mă gândesc că am pretenţii de mers la înot sau sală sau ceva dar nu reuşesc, când omul ăsta este aici zi de zi, să mă rup 30 de minute.
Încă 24 de ore şi un pic .... hai odată!

Tuesday, December 19

nu am stare

Nu am stare şi nu înţeleg de ce nu am stare. Prea multă cafea, prea puţină mâncare? Deja orice ai veni să-mi ceri mi se va părea un capăt de ţară - am intrat atât de definitiv şi total în mindset-ul de vacanţă încât a mi se cere coerenţă şi 'să nu uit' echivalează cu a mi se cere martiriul (şi jur că nu văd cauza nobilă). Şi asta n-ar fi nimic, dă-o încolo de muncă, puncte din astea am mai atins. Nu reuşesc în general să stau locului, oricât de bine mi-ar fi în locul ăla.

Îmi pare rău dacă se vede de pe partea cealaltă a mesei :) ... să ştiţi că mă bucur de voi la fel ca întotdeauna şi din ce în ce mai mult.

uz excesiv de interogaţii/ exclamări

Cam care este logica trântirii unui brief pe data de 19, 20 sau 21 decembrie?!?! Temă de vacanţă? Ştim că sunteţi ocupaţi şi că începem anul în forţă pe 3 ianuarie aşa că vi-l dăm acum ca să aveţi timp să vă gândiţi de sărbători?!? WTF?!?
Adaugă la asta faptul că sunt chestii pe care le împingem şi încercăm să le facem să se mişte de câteva luni şi apar doar acum, în al 12lea ceas şi poftim! cadou de Crăciun corporate înlocuit de un cocktail molotov!

Credeam că numai mie mi se întâmplă dar ... sunt cu tine draga mea! :)

Later edit: am fost la briefuire şi .... super proiect!!! abia aştept!

hint, hint

Mi-am dat seama citind la doamna cât de tare îmi lipsesc cele 10 minute de dimineaţă de radio guerilla în drum spre muncă de când nu mai am telefon. Să ies să-mi cumpăr sau să mai aştept un pic ..... aşa, vreo 5 zile?

leapşa #3

Silvia zice că vrea să ştie lucruri. De parcă nu le-ar şti ... :)

1) Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici al 4-lea rand.
abbreviated piece of nothing expr. persoana sau lucru neînsemnat (Dicţionar de argou al limbii engleze).
Sunt la muncă şi împart biroul cu domnişoara draguţă de la traduceri.

2) Fara sa verificati, cat e ora?
10.45

3) Verificati
10.47 (ha!)

4) Cum sunteti imbracat?
Raiaţi negrii, tricou cu o cireaşă de la ultimul dulap party al Silviei, DVS-şi în picioare (reuşesc întotdeauna să strecor câte un element din mine în ţinuta otherwise semicoporatistă :P)
Later edit: v-am povestit despre DVS-şi? Cei mai draguţi din lume. Singurii mei teneşi care sunt exact numărul meu, adică nu sunt prea mari (a venit momentul să mărturisesc că eu sunt Cenusăreasa) şi fiind ei 'graşi' de la mama natură, lăţimea lor combinată cu 34-jumatele meu se armonizează într-o pereche de încălţări care sunt mai mult rotunde decât orice altă formă. :))

5) Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
La persoana de peste ecranul meu care vrea să mă facă să plâng. Tocmai mi-a trimis poze cu Barcelona acoperită de zăpadă. Come on!!! Dacă îl mai pui şi pe Chandler în peisajul ăsta, it's pretty much my idea of paradise!

6) Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?
Cam tot ce se discută prin birou ... fuckin' open space.

7) Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Aseară, la o bere şi vărsat nervii după ziua de ieri.

8) Ati visat ieri noapte?
Probabil.

9) Cand ati ras ultima data?
De dimineaţă, la o fereastră de messenger.

10) Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?
Table albe cu markere, un ceas, rafturi cu bibliorafturi. (boring)

11) Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
Ryanair-ul, locurile de muncă ale fetelor şi colosul ăla de pârtie care merge tot anul de pe undeva din Japonia.

12) Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
The Holiday. Awwwww....

13) Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
O colegă foarte înfofolită care încerca astfel să se păcălească pe sine că este în continuare acasă, sub plapumă :)) - şi părea mai fericită decât mine.

14) Ce parere aveti despre acest chestionar?
Mi-a rupt un pic rutina de dimineaţă. I like...

15) Spuneti-ne ceva ce nu stim inca.
Acum 10 minute am rezolvat cu revelionul şi crăciunul. yey!

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?
Sara sau Andra.

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat?
Radu sau Mihai.

18) V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Done that! :). Barcelona, dar niciodată pe termen lung.

19) Ce ati dori ca D-zeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului?
"Uite, am un rai special pentru tine, tot înainte şi la dreapta."

20) Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?
În momentul ăsta, clima!

21) Va place sa dansati?
Daaaaaa.

22) George Bush?
Nu mulţumesc.

23) Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?
Finalul de la "Keeping the faith", aseară.

24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?
La liber.

Monday, December 18

Dă Doamne!

După ziua de azi, aşa cum a fost ea, tocmai mi s-a spus cea mai frumoasă minciună dintre toate, cea mai frumoasă veste din lume. Cică ninge mâine în Bucureşti!!!!! Am verificat de la vremea.rol.ro la weather.com la inmh.ro şi toate zic acelaşi lucru, nu foarte convingător, dar zic. Mor că n-am prins reportajul la televizor - am înţeles că protv şi tvr au spus-o.

Asta este soluţia tuturor problemelor. Să vină odată zăpada şi să uit. Să-mi îngheţe faţa, să îngheţe bucureştiul, să îngheţe oamenii neprietenoşi care se plâng că vine iarna.

Dacă e pe bune, cine se bagă în prima noapte la sărituri la academia militară şi tras cu maşina pe doctor lister??? :P

după cum ziceam ...

o să mă calmez, iar.



Your Wrath Quotient: 17%



Revenge, anger, rage? They're hardly words in your vocabulary.

If someone wrongs you, you move on. You rather be indifferent than upset.



.... deşi toate aceste 17 procente sunt la turaţie maximă în acest moment

despre cei care latră şi abia aştept să încerce să muşte

Încerc să nu folosesc cuvinte urâte sau dure pentru că nu în asta stă neapărat intensitatea crizei de nervi sau profunzimea supărării pe ele de contexte care sunt aşa cum sunt, populate de 'nimici' pe care nu ar trebui să ajungi să-i cunoşti într-o lumea ideală.

Astăzi mă interesează, în primul rând, motivele şi criteriile care duc la etichetarea instantanee a persoanelor. Şi mai apoi, motivele care stau la baza încăpăţânării mele în a continua să cred că nimicii sunt excepţii; şi a insistenţei de a-mi dovedi că de fapt, bieţii, sunt victima unei neînţelegeri şi nu a ursitoarelor care erau mahmure când i-au vizitat. Încep să-mi revin, însă.

Dar nu o să urlu Să moară!!!! Încă nu ştiu ce o să fac dar nu vreau să mă gândesc la lucrui din astea acum. Orice poate să aştepte încă 2 săptămâni. Îmi este frică doar de calm, de intrarea în scenă a acelei calităţi supreme şi tare îndrăgite de a ţine minte numai amintiri frumoase şi oameni iubiţi. Nu e frică nepărat. Dar ştiu că o să mă calmez şi câteodată nu ar trebui să ma calmez. Câteodată ar trebui să dau muia (pardon) înapoi peste gard, îmbogăţită cu argumentele clare pe care nu le are aproape niciodată la venire, şi să stau să aştept.

Nu-mi dau seama care din variante e mai bună pe termen lung. Nu-mi dau seama care e mai bună în funcţie de fiecare context - al creierilor mei, al mediului în care trebuie să mă desfăşor zi de zi, al atitudinii generale care se instalează în timp. Nu ştiu. Mă bat pentru nimicuri când vine vorba de alţii, dar când e vorba de mine ...... nu ştiu dacă este lene, aroganţă, refuz de a-mi încărca eu aura cu mizerii sau toate cele de mai sus.

Mă rog, întorcându-mă la cazul particular, am scos odată gheruţele, botul a fost pus pe labe regulamentar dar văd că începe să iasă iar la lumină, să mârâie şi să o ia la fugă, de fiecare dată ajugând un pic mai aproape. Marş înapoi în cutia de viermi din care ai ieşit sau de unde, doamne iartă-mă, oi veni de ai învăţat să te comporţi aşa. Nu ai nicio şansă. Nu mă faci să urlu, nu vei primi un răspuns ferm decât dacă e unul peste bot, iar în cazul oricărei situaţii ambivalente, în faţa unui juriu, voi ieşi peste tine tocmai graţie acelor aspecte care te fac să mă desconsideri: zâmbetul etern, ochii mari şi cei 22 de ani. Hai!
Ah!!! gloria muncii de plasare de diacritice pe 12 pagini de texte de protecţia muncii la liniile de asamblare de fier cu fier şi mai mult fier şi alte chestii neprietenoase făcute de oameni care gândesc în alb sau negru dar fac capitalismul să prospere.

... şi dimineaţă eram numită Time magazine's person of the Year. Cum era cu "the harder they fall"? :))

Felicitari!

For seizing the reins of the global media, for founding and framing the new digital democracy, for working for nothing and beating the pros at their own game, TIME's Person of the Year for 2006 is you. Pe larg aici - a se citi articolul dacă există timp.

Mişto. Aşa, de luni dimineaţă, să ştiu de ce mai trag cu ultima suflare până joi. (de la Huella Digital)

Later edit: în caz că, din motive de luni :) nu există timp, uite încă un copy-paste din articol:

Sure, it's a mistake to romanticize all this any more than is strictly necessary. Web 2.0 harnesses the stupidity of crowds as well as its wisdom. Some of the comments on YouTube make you weep for the future of humanity just for the spelling alone, never mind the obscenity and the naked hatred.

Sunday, December 17

Duminică dupa-amiază cu muschiuleţ de vită în sânge cu topinng de unt făcut în casă şi topit, cu piper proaspăt măcinat şi gogonele.
Ce bine e când lucurile nu ies cum iţi doreai tu dar, şi aşa, ies foarte bine! :)
Săptămână uşoară!

Friday, December 15

de încheiere

Îmi doresc un weekend perfect echilibrat. Linişte şi gălăgie, alcool şi tymbark de vişine, pizza şi salată cu pesto, plimbare şi dans, acasă şi aiurea, în beci şi la aer, filme şi discuţii. Şi să nu le uit gustul până la primăvară. Şi să existe pe unde voi ajunge sâmbătă acele cadouri pe care vreau să le iau. Se poate?

Later edit: Am uitat. Vreau să ajung şi aici (scrool down).

Concluzia?

Limbajul de lemn este până la urmă o deformare profesională a PR-iştilor. [...] Ce putem face pentru a remedia această deformaţie profesională? [...] Să ne lepădăm de inhibiţiile profesiei şi să formăm clubul "PR-işti împotriva limbajului de lemn". Ca prim exerciţiu, vă recomand să încercaţi blogging-ul online zice Tereza Vâlcan în Cariere.

Public relations professionals in the U.S. and U.K. agree when it comes to recognizing the importance of blogs, but comparatively few from each country participate in the blogosphere by monitoring, writing or reading blogs zice un studiu Peppercom Strategic Communications and Bulldog Reporter’s Daily ‘Dog preluat de Mirona.

Nu am nici un ordin de mărime când vine vorba de comunicatori cu blog. Sunt convinsă că sunt mai mulţi decât am identificat eu până acum.
Si totuşi, cât de mare e distanţa dintre teorie şi practică?
Cât de mare tentaţia de a scrie în acelaşi registru uşor lemnos :) odată începută treaba (uite, acum vroiam sa scriu demers în loc de treabă)?

Ca întotdeauna, totul depinde. Trebuia să rămân la matematică.

Bucurii #2

Incredibil cum cea mai mica schimbare, cel mai mic retuş, cel mai mic detaliu pe care ţi-l oferi - şi vorbesc de alea care, de cele mai multe ori, sunt evidente numai pentru tine - îţi ameliorează tonusul o zi întreagă.

Azi am ieşit după tuns (yey!. într-un final dramatic, am reuşit să-mi fac o programare şi să o respect în ciuda imprevizibilităţii joburilor) în soarele de pe Victoriei, Strada Franceză, Şelari, Covaci, cu un zâmbet larg şi în pas ştrengăresc.
Domnul a fost recomandat ca 'cel care poate să facă orice' .... şi a făcut. Sunt fericita posesoare a unui scalp mult mai bogat decât acum 2 ore :). Ce magicieni? Ce iluzionişti? Ce oglinzi cu unghiuri calculate la nanometru? All it takes e un domn cu o foarfecă şi multă încredere. :)

Thursday, December 14

acum 2 ani..

... pe vremea asta, imi faceam bagajele sa ma intorc in tara, lucru stiut numai de Sandra si de tata. Surpriza totala pentru restul lumii, care ma stia departe si nu conta pe revederi pana in martie. Sus in topul celor mai frumoase sentimente de pe lume este ala din momentul in care faci o surpriza, cat de mica, unui om sau unor oameni pe care-i iubesti.
Iar cand suprizele sunt mari .....

Acum 2 ani in noiembrie mama a decis ca este cazul sa vina sa ma vada - m-am cam plans cam mult si nejustificat in primele luni. Am fost sa o iau de la aeroport. A iesit, ne-am pupat, am varsat o lacrima si m-a rugat sa mai stau un pic, ca trebuie sa mai asteptam pe cineva. Stiind ca mama este the original mama ranitilor, nici n-am bagat in seama, fiind sigura ca a vorbit cu cineva in avion si i-a promis ca ii aratam drumul (adica eu ii arat) pana in barcelona si blestemand ca nu o sa fiu doar eu cu ea, ci vom face conversatie politicoasa cu strain (adica necunoscut) roman fata de care trebuie sa aratam solidaritate ca suntem un 'popor asuprit'. I am all for that, dar nu cand nu mai vazusem nimic de acasa de 4 luni. Ma rog, inghit. Mai vars o lacrima si, din mijlocul imbratisarii, ce-mi vad ochii la 5 metri in fata .... un gavroche rezemat de o scrumiera, fumand afectat si cu un ranjet (scuze draga mea, dar nu pot sa-i spun altfel) cat casa, studiind scena tandra din fata ei?? Sandra! Sandra care in ultimele 2 saptamani fusese complicea mea in planul de 'hai sa-i facem o surpriza mamei si sa-i apar in prag de Craciun'. Care statuse si rezolvase alaturi de mine fiecare detaliu al marii mele aventuri ce urma. Sandra care se plangea ca ii este dor si imi lauda marea ideee de a veni fara sa anunt inapoi in tara. :)

Iar acum doi ani, vroiam sa urlu celor patru vanturi ca eu vin, ca mai e putin, ca ajung imediat. Si a fost perfect.

Registry

Uite Silvia, ca se poate!
Desi e numai pentru botez, nu si pentru nunti, exista numitul magazin Mininlu care, trezindu-se cu mii chestii returnate, a decis sa ofere acest serviciu. Cel putin asa zice bizu', caci trebuie sa mentionez ca nu vorbesc din exprienta.

Deci, a se trece la conditia de 'femei moderne', care n-au nevoie de hartii si fac copilu' direct! :P Oare?

vreau!

Da, da, da, da......vreau povestea unei calatorii initiatice intr-un alt univers.



Intr-o buna zi, Eragon (Ed Speleers), fiul unui fermier sarac din Alagaesia, gaseste in padure o piatra albastra, minunat slefuita. Piatra se dovedeste a fi un ou de dragon, din care va iesi Saphira. Saphira nu este un dragon obisnuit, ci unul capabil sa zboare si sa comunice telepatic cu stapanul sau. Cu ajutorul sau si al batranului Brom (Jeremy Irons), un fost Cavaler al Dragonilor, Eragon porneste intr-o calatorie initiatica plina de aventuri si primejdii.

In alta ordine de idei, dar tot in jurul marelui ecran, acum 15 minute eram in metrou si m-am surprins zambind tamp, gandindu-ma la filmul de aseara. Fetele stie :P. Incredibil cum a putut sa fie, sa arate, sa vorbeasca, sa se comporte, sa zambeasca, sa-si poarte conditia, sa ii ia capul doamnei in palme si sa o sarute pe ochi .... ooooof....domnul ala!!!!

si totusi

Astazi am facut poze, ne-am jucat cu peruci comandate pentru un client, am cantat colinde, am zanganit clopotei, am povestit de planuri de vacanta, ne-am luat in brate si am glumit intre noi in gura mare intr-un open space cu 20 de persoane - toate fiind implicate in aceasta feerie.
Gata! E vacanta!

Si totusi, mai am multaaaaa treaba. Mai sunt cateva zile si am senzatia ca e aici deja.
Cum sa intru in trip-ul cu colindele si dupa sa ma duc la colt cu excelul? :((

Bucurii #1

Din categoria lucruri-care-imi-fac-placere-dar-de-fraiera-nu-le-fac-decat-atunci-cand-e-nevoie avem astazi: mersul pe jos, la pas. Aseara, intorcandu-ma de la film, am luat-o in plimbare pana acasa. Si nu aveam de mers o ora, mi-a luat fix 15 minute. Un sfert de ora pe care nu mi l-as fi petrecut cu mine si gandurile mele si muzica in urechi si bucurestiul luminat si gol noaptea, daca nu ar fi probleme cu parcarea in centru si daca nu as fi plecat direct de la munca la film.

Condusul a fost intotdeauna si el o placere. Dupa 19 ani de plimbat prin autobuze spre scoala, de la scoala, intre ore, in oras, din oras etc. a fost un element de confort binevenit - un fel de: ai luat bac-ul, esti om mare, nu trebuie sa mai mergi pe jos. Ce tampenie! :) Un dat, o situatie pe care nu poti sa o schimbi rareori ajungi sa o privesti ca pe o placere (cel putin eu). Daca mai adaugi la asta si rebeliunea adolescentina tip ‘nu ma mai tratati ca un copil, eu sunt om mare’, masina se pupa perfect cu ce crezi tu ca ai de dovedit la varsta aia.

Am redescoperit placerea asta in Girona. Cand mergeam cel putin 2 ore pe zi, zilnic. Si nu ma deranja, era una din perioadele frumoase ale zilei. Bine, sa zicem ca au avut o influenta si palmierii si parcurile si curatenia si cartierul evreiesc cel mai vechi si bine pastrat din toata europa – nici nu as sti de unde sa incep sa povestesc despre perioada aia. Am alergat intotdeauna dupa oameni, contexte sociale si adunari ca sa ma duc dupa aia, de buna voie si nesilita de nimeni, sa stau eu cu mine si sa descopar la 20 de ani (cam tarziu) ca am ce sa-mi spun :). De abia acum, dupa aceea prima perioada de foame de oameni si aia de singuratate neapasatoare am ajuns la un echilibru. Am incheiat paranteza.

Aseara a venit iarna. A fost prima noapte in care mi-au inghetat obrajii si narile si inaintam pe trotuare fiind foarte constienta, dintr-o data, ca am urechi. Cel mai frumos anotimp al tuturor timpurilor – primavara barceloneza mai e acolo sus in top dar pe un distant loc doi.

In lipsa, momentan, de determinarea de a imi face eu, mie, bucurii ca plimbarea de aseara, nu pot decat sa fiu foarte fericita de organizarea prezenta a vietii mele, adica a adreselor intre care imi duc existenta, care nu-mi permite sa imi mut fundul de pe scaun in masina.

Wednesday, December 13

atat


Sa te alinti ...

... e foarte bine.
Cand te alinti la parinti, insa, exista intotdeauna riscul ca, post-alintare, sa apara teme ca 'nu te duci in weekend la munte ca esti racita' sau 'pune-ti caciula!'.
Uite 2 fraze pe care nu le-am mai auzit de foaaaaarte multa vreme. :)

Inviere

Azi a iesit soarele si am baut dintr-o lovitura o halba de lapte, mancat un covrig si o bucata de branza cu ardei care mi-au umplut sufletul.
Nu, nu mi-a trecut raceala dar am atins apogeul azi noapte - cand m-am trezit de nenumarate ori din cauza de cai respiratorii blocate - si de acum incolo incep sa castig teren.

Ieri am pseudo-muncit. Adica nu am reusit sa fac mare lucru din cauza sinapselor intarziate si a ametelii dar mi-a fost mai bine pentru ca am venit la birou. Acasa, ghemuita sub plapuma la televizor langa cutia de rafaello, creierul simte ca isi permite, ca e la adapost de orice fel de task urgent, si incepe sa-si planga de mila: Aualeu, aualeu, ce ma doare! ce obosita sunt! aualeu vreau vacanta, aualeu. Nu asta este solutia. Daca il scot frumos din casa, il plimb un pic, ii dau alte motive sa se consume, parca nu-mi curge nici nasul la fel de tare, se raresc si gemetele cersetoare de compasiune si oricum starea de ansamblu e mai buna.

Clarificare: Raceala este un subiect pentru ca eu nu racesc. Este o stare care se instaleaza rar, foarte nenaturala, pe care nu reusesc sa mi-o insusesc orice as face asa ca o traiesc ca pe un eveniment si nu o consecinta directa a sezonului rece.
Consecintele directe ale venirii sezonului rece sunt exclusiv motive de bucurie.

Tuesday, December 12

Sa moara Porsche Romania!!

Am auzit si eu, ca multi altii, despre reputatia proasta pe care o are dealerul mai sus mentionat. Este singurul motiv care m-a indreptat spre midocar, in conditiile in care aceste din urma este sensibil mai departe decat porche si nu vorbim neaparat de kilometri ci de lucrarile de pe DN1 care nu se mai termina.

Credeam ca aceasta impresie proasta si-au facut-o niste oameni in urma unei relatii de lunga durata cu ei care nu a mers intotdeauna struna. Nu mi-am inchipuit niciodata ca functioneaza dupa principiul 'client ochit, client lovit' si ca se dau peste cap sa te enerveze - poate sunt rea, sa zicem 'sa te dezamageasca' - din prima.

Am vrut sa-mi iau portbagaj si nu aveau la midocar (iar a comanda insemna sa il am dupa sarbatori). Foarte draguti, ei mi-au spus ca poate au la porche pe stoc (adica sa facem clientul fericit chiar daca ne scade cifra de vanzari) au sunat ei sa verifice ('sa nu va duceti, domnisoara, degeaba pana acolo') si au vorbit sa mi le tina pana ajung. Ajung, comand, platesc, ma intorc sa fac dovada platii si, ce sa vezi, imi indica doua cutii care erau pe jos langa birourile lor si imi ureaza o zi buna.

Singura, fata, vizibil cu febra si cu vocea dusa, imbracata intr-o geaca alba lunga angelica, cu o mutra de 18 ani (si asta numai pentru ca se presupune ca am carnet din moment ce sunt acolo, altfel nu mi-ar fi dat nici atat la cum aratam astazi), de abia tinandu-ma pe picioare.
Nu sunt modelul sa fac scandal. I-am fixat cu privirea cat am putut, nu i-a interesat. Am fixat cu privirea fiecare barbat/ baiat din showroom-ul ala, de la mecanici care se plimbau agale pana la vanzatori care nu aveau cui vinde si domni care se sprijineau in mop. NIMIC. Tot ce au gasit de cuviinta sa faca a fost sa ma opreasca in timp ce caram, singura, doua bare din fier (caci, da, am facut doua drumuri) sa ma roage sa le mai arat o data fractura.

se poate asa ceva? sa prospere astia cand la cativa km mai incolo sunt cei mai draguti domni din lume?
Tot vreau sa scriu despre lucruri frumoase care ma fac fericita, pentru ca, structural, eu sunt modelul fericit. Dar acum sunt plina de muci, de vanatai pe care nu le recunosc, de nervi facuti in sali de asteptare pe te miri unde, de treburi care trebuie terminate pana la vacanta si probabil de mesaje si telefoane care nu au ajuns la mine pentru ca nu am telefon!! In plus, mi-am dat seama ca s-ar putea sa delirez, m-am surprins astazi in mijlocul unor conversatii facand niste dezacorduri din alea 'care nu se face'. Poate fi asta un semn al delirului?
Dar, pot sa va dovedesc ca, structural, sunt modelul fericit. Am reusit sa gasesc ceva bun si productiv in toate astea.

1. Trip-ul de serviciu – am stat 6 ore intr-o intalnire si am admirat, printre picaturi, un domn foarte dragutz din echipa clientului. M-am imprietenit definitiv cu personalul din otopeni. Am observat cum, joi, dupa zborul anulat de miercuri, cei care ne reprogramaseram pentru a doua zi eram deja un fel de comunitate: ne-am salutat, am discutat, am schimbat pareri si experiente.

2. Raceala – tata, un domn, s-a intors ieri acasa cu doua cutii imense de Rafaello. Yummy!!!. Si ieri, mi-a facut silvia o surpriza si a trecut pe la mine - surpriza pentru ca asa e ea, draguta si pentru ca nu avea cum sa ma anunte ca trece pe la mine :). Stateam la televizor si ma ocupam cu transpiratul racelii afara din sistem cand m-am trezit cu doua manute reci pe fata. Niiiice.

3. Service-ul masinii – daca tot am facut drumul, am reusit sa-mi cumpar bare transversale si suport snowboard. Ceea ce inseamna ca voi avea o iarna de confort maxim dat fiind ca am trecut de la matiz cu suport pentru si 2 boarduri si (prin comparatie) fara portbagaj la masina cu suport pentru 4 boarduri si spatiu pentru 4 echipamente complete in portbagaj. Vom calatori ca doamnele iarna asta, fara boarduri in cabina, boots in cap si rucsace in brate. :)

4. Vanataile – am avut ocazia sa urlu pe buna dreptate la un domn la care vroiam sa urlu de mult dar nu se cadea, dat fiind ca nu mi-a dat niciodata un motiv bun iar eu nu caut scandal. Dar, sambata, cu vanataia la purtator si la vedere (nu aveam cum sa ies in oras cu maneca lunga) a avut proasta inspiratie de a pune degetul pe ea si a apesa, intrebandu-ma ‘smecher’ ce-i cu ea. Aaaaaaaaa! (warrior princess chant). Din ciclul 'what does this button do?', sa zicem ca a aflat.

5. Treburi de terminat – bine, aici nu exista ‘cealalta jumatate a paharului’. Ma mai gandesc la asta si revin.

6. Lipsa telefoanelor – am reusit ieri sa treg un pui de somn neintrerupt, ca niciodata. De fiecare data cand apuc sa adorm in afara intervalului 12 noaptea – 8 dimineata, se gaseste cineva sa sune si sa ma trezeasca.

Oamenii draguti de la birou ma intreaba ce caut aici in starea asta. Nu pot sa stau in casa. Tot timpul ma gandesc cu gura apa la ce bine mi-ar pica o zi de stat si lenevit si uitat la televizor. Ieri am facut asta juma de zi si am crezut ca ma urc pe pereti. Nici leneveala nu are nici un farmec cand iti curge nasul :(

Sunday, December 10

n-am mai plecat din bucuresti. in loc de 2 zile in paradis cu 'sport si sanatate' am:
- facut maraton de Lost vineri
- pierdut/ furat/ disparut un telefon
- facut maraton de vodka si tequila sambata
- pierdut/ furat/ disparut celalalt telefon

... daca maine nu ma trezesc nu au cum sa ma gaseasca si sa ma aduca la birou :)

Later edit: am uitat sa spun ca am racit cobza, nu pot sa vorbescm sa inghit, sa fumez, sa mananc.....dar, sunt la birou, nu?

In alta ordine de idei, am dormit si prost azi noapte. Dandu-mi seama la 12 ca, in lipsa de telefoane, nu am cum sa ma trezesc dimineata - pare ciudat, dar cine mai tine ceasuri cu desteptator prin casa de cand cu mobilele? - si singura solutie a fost un ceas primit cadou de la mama care, in sufragerie stand el de obicei, sta cu bateriile scoase din cauza ticaitului asurzitor. eu am dormit cu el pe noptiera!! Si mi-am petrecut o buna parte din noapte intr-o agonie a la captain Hook, cu nervi si bagat ceasul sub perna, calmat si scos inapoi pe noptiera, la marginea sanity-ului. Iar acum, evident, mi-e soooooomn!

Thursday, December 7

ultimele 24 de ore

vroiam sa scriu un post foarte lung despre ultimele mele 25 de ore care au fost maxime - 2 la munca, 4 in masini, 1 in avion, 7 in pat si 11 in aeroport (in doua ture separare, ieri una de 6 ore iar astazi una de 5)!!! Vroiam sa carcotesc un pic taromul care stia ca aeroportul din cluj e inchis de la ora 7 (a fost la stiri!!) dar ne-au tinut in stand by pana la 11 cu plecarea; taromul care, a venit, la ceea ora, cu solutia salvatoare: plecam la Oradea si de acolo mergeti cu autobuzul (a se citi: inca 1 ora de imbarcare, 1 ora jumate in avion si 3 ore in autocar pana la Cluj - yeah right!). Ne-am intors acasa. Si despre cum am jucat zaruri cu doamne ofiter de securitate al aeroportului cand am ramas numai eu in sala de asteptare bagaje pentru ca mi-au pierdut geanta pe care o lasasem la cala numai pentru ca 'noi tindem la UE' asa ca am bagat regulile cu lichidele si cremele pe zborurile interne cu o luna inainte sa fie nevoie.
Am plecat a doua zi, cu doar 2 ore intarziere.
Radu zice ca e foarte corporatist din partea mea sa ma plang de taxiuri si avioane. :))

ma rog, se pare ca am scris pana la urma, dar ar mai fi multe de spus ....a fost o seara de zona crepusculara.

DAR, am reusit azi sa decolam, si drumul (facut cu un atr care zboara mult mai jos decat boeingurile) a fost basm. Am prins toate detaliile de relief, lacurile intramontane, ceata din care ies munti, soare si cer din ala cum sunt numai la 10.000m altitudine. Si-au spalat toate pacatele. Eu sunt si naiva si colerica in felul asta. Am uitat de ultimele 24 de ore pentru cele 30 de minute de poveste. O sa fiu intotdeauna copilul care vrea sa stea la geam in avion.
Am fost unul din norocosii care, zilele astea, au vazut soarele. :)

Wednesday, December 6

fara regrete

sunt chestii care nu pot fi reaccesate .. bagi o adresa la favourites cand nu ai timp sa citesti un articol/ sa vezi un clip care ti se pare interesant si revii peste cateva zile sa te bucuri de el.
ma uit cu gura casacata si ridicata in picioare batand din palme cateodata la concerte ale marilor si ma gandesc 'cum o fi, doamne, sa fi fost acolo'. Sa fi fost acolo la Bob Marley, sa fi fost acolo in arena la Queen, la Beatles, in noroi la Jimi, la Janis, in carciuma cu Gica sau la un sah cu impovizatii artistice cu Maria Tanase. dar nu am fost, din motive care nu tin de mine.

de ce nu vad acum Rolling Stones sau U2? acum, cand cu 2 perechi de blugi de la Zara ti-ai luat bilet de avion pana in Europa si daca mai pui un weekend la munte ti-ai luat si biletul la concert? asta ca sa nu mai vorbim de ai nostri, pe care ii gasesti la tnb iar pretul biletul este direct proportional cu interesul acordat acestor artisti care rezista fiind apreciati in strainatate, nu la noi. de ce?

mi-am adus aminte citind asta, si realizand ca nu mai devreme de acum 10 zile, Johnny Raducanu si Teodora Enache au cantat jazz pe versuri ale Ninei Cassian la TNB iar eu m-am uitat pe anx la un episod din lost pe care il vazusem deja.

freamat

stiu sigur ca am uitat ceva. aseara am incercat sa ajung cat de devreme acasa ca sa fac cele 2 bagaje - pentru deplasare cu munca si pentru deplasare cu distractia (dat fiind ca, vineri, intre finalul muncii si inceputul distractiei este cam o ora a fost nevoie de un pic de planning ahead). am impartit patul in doua, dupa modelul hanoracul in dreapta si camasa in stanga si am continuat sa adaug itemi, amuzandu-ma privind contrastele:
sosete flausate vs. ciorapi negrii 50 den (pt. ca am o vanataie de copil-in-vacanta-la-tara-la-bunici in genunchi); bocanci vs. balerini; geaca verde vs. paltonas de domnisoara; board vs. laptop etc. Totul ambalat in: rucsac munte vs. geanta de voiaj.

mica paranteza: asa as vrea sa fie toate saptamanile - sa am parte de ce-i mai bun din fiecare!!!

Mi-am dat seama ca e usor masochist sa iti impachetezi boardul si manusile cand inca mai ai 3 zile de munca - creierul e fantastic, ca un cutu care te vede ca iei lesa din cui si incepe sa sara, cand tu doar o duci la curatat si pe el o sa-l scoti in parc de abia peste cateva ore.

Am sunat la aeroport la Cluj si se pare ca au probleme cu aterizarile si decolarile :(( in conditiile in care si o jumatate de ora de intarziere la intoarcere imi nenoroceste weekendul. Si tata imi explica cum exagerez si ca iarna de abia vine si ma obosesc aiurea acum venind de pe drum de patru ore cu masina si avion ca sa ma urc in masina si sa conduc inca vreo trei. Uf!

Dar am deja feeling-ul de weekend. Mie imi plac foarte mult deplasarile astea, de fapt. Ma plang de ele pentru ca n-am chef de drum (am ajus rasfatata cu masina si nu-mi mai place sa merg altfel decat la volan - ma plictisesc daca nu trebuie sa fiu atenta si la condus) dar cu exceptia acestu 'mic detaliu' sunt exact cum vreau. Munca scurta dar foarte intensa - si in mod special de data asta, una din activitatile mele preferate ever. Cand ma intorc la birou, desi n-am fost in vacanta, faptul ca nu am stat la birou imi da chef si energie.

Concluzie: practic, astazi la 9pm intru in weekend. De aici si freamatul si futurasii din stomac.

Tuesday, December 5

neputinta

unul dintre cele mai nasoale feluri de frustrare este aia care vine cand nu poti sa faci nimic.
pe locul 1, innebunesc cand se iau turmele de tiganusi de mine pe strada cand sunt singura si vad parintii la doua case mai incolo, stiind ca in momentul in care voi ridica un deget, ma vor linsa.
pe locul 2, si un close second, innebunesc cand vad aceleasi cete cu aceeasi parinti ca se iau de cainii de pe strada, care nu pot face nimic

in seara asta se va canta nu ca sa strangem bani sa mutam toti tiganii pe o insula pustie, ci pentru organizatiile de protectie a animalelor.



stiu ca e mult mai inuman sa-i folosesti ca sa faci cosmetice si blanuri si ca nu sunt cainii singurele animale persecutate in felul asta. si merg si pentru asta. dar revolta vine din experientele traite, cum e si normal.

leapsa #2

de data asta, m-a lovit Mirona.

deci: mosuleee, mosuleeee .....
dupa un an un care mi-am facut patul in fiecare zi, m-am spalat pe dinti in fiecare seara si dimineata, am dat intotdeauna prioritate pietonilor pe trecere si am trimis numai ganduri bune in univers as dori un weekend asa cum mi-l imaginez:

1. sa ma gasesti chiar daca nu o sa te astept la mine acasa
2. sa nu intarzie iar avionul vineri seara si sa ajung la timp in bucuresti
3. sa nu intarzie fetele, sa fie drumul liber si sa ajungem in brasov inainte de miezul noptii
4. plamanii mei sa uite pentru doua zile ce le-am facut in ultimii ani si sa reusesc sa urc Balea de cel putin 5 ori

Multumesc! :P

Missy, Jay - voi ce veti sa va aduca mosu'?

Later edit: punctul 1. se anuleaza. niciodata nu reusesc sa retin in ce noapte vine mosul asta. se pare ca vine la noapte. cand voi fi acasa, cu cizmulitzele pregatite, nu aiurea! yey!

ultimele 10 ore

cat de frumos a fost bucurestiul azi-noapte!!! am iesit in magheru in drum spre casa si am dat peste o ceata care a reusit sa topeasca pana si beteala aia albastra si intepatoare. culorile de pe semafor erau aure, nu lumina concentrata intr-un punct. calm. si raceala aia care apare tot timpul cand e ceata, si linistea, putinele masini care mai erau pe strada la ora aia inaintau cu fooarte mare grija (bine, asta e altceva, nu inteleg nici acum de ce cand ploua se opreste circulatia in bucuresti - incepe sa picure, incep sa mearga toti cu 30 la ora)

in ultimul moment, am luat-o la stanga in loc de dreapta spre casa (unde sor'mea ma astepta sa-i aduc de jos niste miere din camara - cat de casnic si din alta lume suna?!) si am mai stat o jumatate de ora facand slalom bulevard-stradute-bulevard-stradute-bulevard ...etc. am ajuns pana pe strazile cu nume de capitale si case furmoase si pustii, unde ceata intra practic in masina prin geamul deschis. si m-a lovit cheful de a face poze - iar pe mine nu ma loveste cheful asta aproape niciodata. ask anybody, eu nu sunt omul cu aparatul.

iar azi dimineata m-au trezit razele, am baut cafeaua pe terasa, la soare si am mers pe jos pana la birou cu sugar ray in casti. :)

Monday, December 4

dincolo de practica

poate sunt eu nebuna. nu e vorba aici de calitati tehnice sau materialele din care-i facuta talpa sau principiile de segmentare pe stiluri. postul asta este pentru frumusete. mi se par incredibile si le vreau pe toate, ale mele toaaaate!
sunt frumoase ele in sine. si fara stantza pe care sunt facute acum. fara nebunia cu trendul.

... courtesy of Apo Snowboards. coming to a shop near you in december.







leapsa #1

Sunt in alergare de vreo cateva luni, in starea aia in care nu-mi vine nici picata cu ceara sa ma apuc de vreo carte care depaseste lungimea stas a “cartilor de pe noptiera”. Iar motivul pentru care am intarziat cu raspunsul la leapsa Silviei este ca nu am reusit sa fac o selectie (si ca am avut un weekend incarcat). Si vorbesc serios. M-am asezat in fund in varful patului, cu hartie si creion, si am inceput sa scriu toate titlurile care-mi veneau in cap, si sa tai pana ajung la 15 si sa tai pana ajung la 10 si tot asa......n-am reusit sa ajung mai departe de 5 bucati.
Asa ca, in lipsa de all time favourite, recomand ce mi-a placut cel mai mult din ultimele lecturi: Deglutitie, digestie, excretie ..... deci Amelie Nothomb – Metafizica tuburilor.

O colega de serviciu mi-a facut cunostinta cu doamna, cartea fiind un cadou neasteptat cu ocazia onomasticii – trebuie sa fii o doamna ca sa faci asemenea cadouri – si am reusit sa o citesc de 3 ori pana acum, pe nerasuflate, de fiecare data decoperind-o si redescoperind-o.
Sarcasam, umor, mediatie metafizica, scriitura foarte curata. O placere.

As dori recomandari de la:
Gorgeoux – pentru ca vreau sa vad cu ce-si alina sufletul dupa Harvard Business Review :P
Sandra - pentru ca asa o sa-si aduca aminte cat de mult ii iubeste pe ai ei scriitori si poate mai lasa cartile de licenta de-o parte.
Felipov - pentru ca a trecut pe langa mine in timp ce scriam postul asta si zice ca si ei ii place domnisoara Nothomb.

Saturday, December 2

asta este putred in Danemarca!

Consiliul pentru Etica Animalelor din Danemarca nu considera ca e vreo problema in a face sex cu animale atata timp cat nu se intampla intr-un film porno sau intr-un sex show ?!?!?!?!?
numai unul din 10(!!!) membrii ai acestui consiliu au zis ca poate totusi n-ar trebui sa fie chiar legal sa sodomizam animalele.

si, fiind o democratie, s-au gandit ei ca, pentru o notiune asa controversata (!!), cel mai corect ar fi ...... ati ghicit?.....referendum, frate! bine, e doar in stadiul de propunere acum dar, cam cum ar fi sa faca referendum pentru asa ceva?

a nu se intelege gresit, sunt pentru libera exprimare in orice forma ar fi ea.
dar sa faci asa ceva legal ar insemna sa fie vreo metoda de a evita abuzul. ori, in ce modalitate poate sa-si dea animalul ala consimtamantul?? e ca si cum ai da licenta la viol! in schimb, uite ce spun ei: the animals involved have many years of experience and they themselves want sex.
hai sa fim seriosi!

vorba lui, sa faci referendum pentru o chestie care e definita in dictionare cu ajutorul unor cuvinte ca morbid si intarziati mintal, mi se pare un pic cam mult ...

Friday, December 1

bwahahahaha

Cel mai tanar membru al clasamentului Forbes privind primii 400 de oameni de afaceri din China în functie de averi, Zhou Yiming, a fost condamnat, vineri, la închisoare pe viata, pentru frauda financiara, transmite Reuters

eu nu am nici mosteniri, nici spirit antreprenorial, nici spirit de frauda ... ergo... muncesc de 1 decembrie (si probabil si pe 2).

Later edit: in anul 2000, un tribunal central chinez l-a condamnat pe omul de afaceri Mou Qizhong, care a fost anterior liderul clasamentului celor mai bogati oameni din China, la inchisoare pe viatã, pentru fraudã pe piata valutarã.
hmmm....imi vine sa iau top-ul capital la mana ..... :D

de-o schioapa

am cumparat astazi niste trandafiri foarte frumosi. modelul luuung, sangeriiiiii, mirositori - o mandrete. facut buchet, platit, bagat castile la loc in urechi, pornit la drum. dupa cateva minute, ma bate peste umar un domn. eu, pregatita sa raspund la intrebari proaste din ciclul 'unde te duci papusha cu trandafirii?' , 'sunt de la prietenul tau?' etc., adopt atitudinea si expresia pe care o cunoastem cu toatele (sincer, de cate ori nu se intampla sa te claxoneze cineva, sa te intorci cu cea mai scarboasa privire pe care poti sa o conjuri in momentul ala, si sa fie tata sau un prieten foarte bun?), si dansul, cu o privire blanda si usor incurcat, imi explica cum tarasc prin noroi buchetul de trandafiri. ?!?!?!?!? asa era :(

da, foarte trist, se pare ca atunci cand ii tin de cozi, cu floarea in jos, si cu mainile regulamentar pe langa corp si merg:
lungimea trandafirului + lungimea mainii + ce mai ramane de la umar pana in crestet > inaltimea mea neta :(((

going deep

armata romana are detasament de scafandrii!! (sau au 'inchiriat' unul ca sa fie cat mai colorata parada de 1 decembrie)
... o alta perspectiva a lui 'man in uniform' :))

e urat afara

e foarte urat afara. perioada de limbo intre toamna si iarna. acum e frig fara nici un scop - a trecut de punctul in care era bine ca era frig dupa o vara in care nu mai stiam unde sa ma ascund ... si nu am ajuns inca in perioada in care frigul sa aiba ratiunea de a exista, i.e. sa pastreze zapada. ziceau ieri ca mai sunt doua saptamani. sa speram ...

not another type of candy







imi indulcesc decizia de a sarbatori prin munca ziua nationala, cu BlueQ ..
... click to enlarge pentru ca textele sunt haioase ...