Thursday, May 31

prima oară se pune o dorinţă, nu?

Mâine, şi doar mâine, pentru 24 de ore, o să fiu ceva ce n-am mai fost niciodată în viaţă. Într-o situaţie, oricât de temporară, care nu mi s-a mai arătat până acum. Şi ce dacă se aplică numai la nivel de semnatică. M-am amuzat teribil acum, când mi-am dat seama :)

Vorbim.

Tuesday, May 29

s-a dus şi odihna veşnică

Practic nu ai ce să cauţi aşa ceva.

De ce? Aţi căutat şi "fata care a murit de muncă adresă de blog" săptămânile trecute?
Bieţii oameni mor, intră în presă şi hop! să-i căutăm pe net şi să aflăm ce mâncau ei dimineaţa şi care era culoarea lor preferată. Nu înţeleg!

Afinitatea pentru morbid e altceva. Asta e doar un tip de interes care o să ne ducă la Idiocracy (filmul în sine nu este spectaculos. primele 5 minute, însă, după ce îţi trece râsul, sunt cam cutremurătoare).

Băiatul în cauză este protagonistul de 17 ani al unui Romeo şi Julieta autohnton, cu Julieta de 27 de ani, căsătorită şi profesoara lui de română. Care băiat s-a aruncat nu a fost aruncat cum s-ar putea înţelege din search. Şi care vuieşte Libertatea pe prima pagină de câteva zile cu poze cu ei doi.

Mă gândesc cu groază şi milă la ce o fi în sufletul femeii ăleia în momentele astea - când faţa ei e pe toate gardurile, sufletul pereche 6 feet under, concediată probabil în curând şi cu mii degete arătătoare ridate agitându-se frenetic în direcţia ei.

Aia cu odihnească-se în pace a ajuns să se refere mai mult la lumea asta nu la aia de dincolo.

filme şi seriale. personaje şi dialoguri.

Am văzut Piraţii din Caraibe 3.
Refreshing un film cu personaje care nu sunt 100% rele sau 100% bune . . . şi prin asta nu mă refer la personaje 98% bune cărora le mai scapă o înjurătură sau 97% rele care aleg să cruţe o muscă la un moment dat.

Nu. Vorbesc de oameni 'buni' care înjură, omoară muşte, omoară oameni, mint, trădează şi la oameni 'răi' care simt, iubesc şi sunt umani. De aia, nu pot să numesc un singur personaj din filmul ăsta care să nu-mi fie drag. Nu discutăm de joc, de constucţie sau de afinităţi pentru actori că astea sunt altceva. Strict la nivel de feeling. Feeling pe care nu-l poţi bloca orice ai crede despre variabilele joc şi constucţie.

Nu e revelaţia mileniului, nu am căzut pe spate dar umorul e acelaşi care mi-a plăcut şi în primele două, dialogurile efervescente cum mă aşteptam.


Şi că veni vorba de dialoguri efervescente . . serial nou pe HBO - Studio 60 on the Sunset Strip. Stai pe vârfuri 45 de minute.


Combinaţie de aur între Matthew Perry (*inimioare*) , Bradley Whitford (aka Josh Lyman în West Wing şi zeci de roluri pe Broadway, ca un actor ieşit din Juilliard ce este), Amanda Peet (mie îmi place fata, îmi place personajul iar personajul şi fata se pupă foarte bine).

Toate acestea adunate şi create de Aaron Sorkin care a fost în spatele West Wing, alt serial cu dialoguri scrise de zei. Dialoguri de care nu te mai săturai, care îţi cereau un efort considerabil în a le urmări dar ce-ţi ofereau merita fiecare neuron angrenat.

Mi-aş dori foarte tare să piratez acest serial.

yey!

E sale pe Threadless!!!!!!

O să fie o săptămână minunată :D

Monday, May 28

mâncărică pentru suflet

Cam cum a putut să fie vineri Gogol Bordello!

Haos fericit şi organizat.

Aveai senzaţia că e o şatră întreagă sus acolo pe scenă care se mişca într-o dezorganizare fără urmă de model.
Chiar râdeam că "se vede că au mai cântat împreună cel puţin o dată şi că se mai întâlnesc la repetiţii din când în când" :))))


Acesta este cocktail-ul de gene despre care vorbeam.

Oricum ar arăta spectacolul de afară, 8 oameni care aleargă încontinu pe scenă cântând la mii instrumente şi reuşesc să facă asta fluent . . este un show lucrat de le-a ieşit pe nas. Lăsând deoparte faptul că erau toţi pe ritm 100% din timp şi cu o capacitate de reorganizare şi adaptare unul la mişcările celorlalţi de nu-i adevărat, a mai gestiona şi asta şi sărituri şi cântat la găleată şi tăvălit pe jos . . .

Partea mişto e că te prinde. Când e făcut bine, nu te gândeşti că e repetat până la epuizare ci te bucuri de ce se întâmplă acolo şi faci sinapsele acasă.

Cele mai tari concerte la care am fost vreodată au fost alea unde se vedea că ăia de sunt sus pe scenă se distrează şi amuză mai tare decât majoritatea spectatorilor. Geniali băieţii ăştia.

E o diferenţă între a face show - cum a făcut Depeche un show impecabil la care am stat cu pielea de găină cap-coadă - şi a face fun. Mă bucură la del de tare ambele tipuri de manifestaţii, nu e una mai bună decât cealaltă, dar senzaţia în timp ce şi după este cu totul alta. Şi le vreau pe amândouă!

Să vedem ce mai vine . . . bring it on, baby!

PS: bonus track - am în sfârşit o faţă de asociat Monicăi :)

PSS: bonus pentru Silvia (ok, ok, ok şi pentru mine) . . . Alan Ferguson, bateristul cireaşă de pe tort care a executat un concert de numa numa şi un bis la bustul gol de vai de noi ;).

Este clar că pe domnul eu îl pun pe celălalt blog, da? Să nu vă prind.

foto de aici.

post de legătură

Sau de plasare. Sau matrimonial.

Am găsit la Monica un post-răspuns la un search: compuneri despre şi tu mai trădat.

Şi nu am putut să nu mă gîndesc la Sandra şi al ei proiect de hobby care cu asta se ocupă: pui de compuneri pentru oameni sau momente lipsite de inspiraţie.

Sună a match made in heaven. Cerinţele copilului traumatizat sunt clare, poziţionarea şi misiunea blogului de referinţă la fel . . .
Deci, fetelor, dans! :)

Friday, May 25

cireşele sunt fructele mele preferate.

. . .
Azi este ziua unei colege care ne-a adus multe, multe cireşe. Pentru care îi urăm la mulţi ani! Pentru ziua ei, evident.

Majoritatea colegilor mei au ales chips-uri.

Au rămas cireşele nemâncate.

Nu înţeleg.

Nu înţeleg dar am luat problema în mâini.

. . 2 kile and counting. Cum să laşi să se strice cireşele? Cu codiţele alea ale lor şi pulpa lor şi cărniţa lor ? Să laşi culoarea aia sclipitoare a sănătate să se facă maro?


Singurul lucru pe care îl regret iarna (care e de departe favourite la capitolul anotimpuri) este că nu are cireşe. Mda, i guess că trebuiau să se împartă lucrurile bune între toate lunile anului. Dar tot nu sunt de acord.

Thursday, May 24

încă o întrebare

Oare cât timp le va lua să termine cu săpăturile în centrul vechi?

Mă gândesc că din momentul în care l-au închis până în momentul în care a dat primul nene cu sapa în piatra cubică au trecut trei ani. Şi se apropie perioada în care nu se va putea lucra în timpul zilei la 800 de grade celsius. Hmmmmm...

Labirint de pasarele şi gropi neprotejate la tot pasul. Uff . .
Şi culmea este că o să-mi lipsească.

Wednesday, May 23

cum vine asta?

Să lucrezi în sistem de fee pe oră iar calculatorul tău să gândească şi să se mişte mai încet decât tine.

happy thoughts!

AMR
2 zile până la Gogol Bordello
9 zile până la George Michael - deşi nu e sigur încă
Mai puţin de o lună până la Nova Rock
Fix o lună până la Incubus
Un pic peste o lună până la B'estival
Mai puţin de două luni până la Tori Amos
Mai puţin de două luni până la Rolling Stones
Trei luni până la Gwen Stefani

Merită să dai un concediu de 2-3 săptămâni pe orice plajă de la ecuator până în Antarctica sau admirând orice arhitectură postmodernă . . . pentru o vară picurată cu aşa ceva.

Cel puţin pentru mine, cel puţin acum.

power play

Hole - Doll parts
Hole - Malibu
Hole - Celebrity skin

Am un chef de urlete pe ploaia asta. E aproape întuneric aici în mansardă şi aşa de bine merg fetele astea.

Dacă tot nu sunt în pat sub plapumă să aud cum cade ploaia pe tabla de pe acoperişul de la mansarda de acasă . . bla, bla, bla *insert imagine clişeu here*, e o modalitate de revoltă şi asta cu asasinatul celor din proximitate cu ce urlă din căştile mele, nu? :P

Fuuuck, a intrat un Macy's Day Parade acum. De abia asta combinată cu crepuscul şi ploaie măruntă e drumul sigur spre tăiere de vene. . . . skip repede până nu intră melancolia în scenă. Olympia WA. . . . . better.

Zi minunată :)

Tuesday, May 22

Karakiri!

*surle trâmbiţe surle trâmbiţe surle trâmbiţe surle trâmbiţe*
'tis finally here!!. . . A făcut-o!

Ladies and gents, courtesy of Oana Felipov - I give you . . . KARAKIRI!

Karakiri is friendly.
Karakiri loves nature.
Karakiri matches every outfit.
Karakiri is custom made.

You will not get enough of Karakiri.
But what is Karakiri?

Karakiri is a creature of confort.


Karakiri este caracatiţa prietenoasă care te ţine în braţe când dormi.
Karakiri a fost creată, crescută şi educată de Oana Felipov.

Nu-mi vine să cred că e gata! R.e.s.p.e.c.t.!
Aşteptăm cu nerăbdare propunerile bănoase de franciză pe care le vei refuza pentru că that is not Karakiri spirit. :P

Oana gives you Karakiri.

Spread the word! . . . or else!

întrebări

1. Unde fac un master relevant pe marketing-comunicare în România?

Un master care să nu fie cu 100 de oameni în sală şi discurs ca-n facultate ci mai puţini oameni şi dialog cu best practices.
Un master care să nu mă ia de la Maslow şi Shannon & Weaver (nu să nu fie în cursuri sau în bibliografie, să nu li se mai dedice câte o oră de curs).
Un master care unde să nu mi se "stimuleze gândirea" cu proiecte care sunt by far out of reach ci cu proiecte doable pe termen mediu dacă nu chiar scurt.
Un master cu profesori activi în industriile despre care vorbesc.

2. Să mă bag la un master pe marketing-comunicare în România? Sau ar fi mai relevant un MBA undeva peste 3-4-5 ani?


Decât să fac ceva pentru diplomă, mai bine îmi iau încă un proiect la muncă sau un hobby sau fac voluntariat la un ONG sau mă duc într-o vacanţă. You get the point.


Dar mi-e frică de faptul că îmi va fi din ce în ce mai greu să mă urnesc, să-mi reintru în ritmul de învăţat 1000 de pagini în 24 de ore când numai 200 mă ajută maxim în viitor.

Maria likes to . . .

Circulă un joc. Cu Google. Dai search după "numeletău likes to" şi scoţi rezulatatele de pe prima pagină.

Pe asta nu mi-a dat-o nimeni, mi-am luat-o eu pentru că, de curiozitate, am tastat "maria likes to" iar primul rezultat este mult prea tare pentru a fi ignorat:

Maria likes to do it after buying fabulous shoes - :)))))

Maria likes to knit on the bus - hmmm.... nu cred.
Maria likes to watch TV - DA
Maria likes to read Harry Potter stories - love Harry
Maria likes to travel - doh!
Maria likes to arrange marbels and other objects to see what shapes they make - cam liniştit ca hobby pt mine dat fie
Maria likes to play things by ear - asta e cu mult prea multe sensuri ca să o comentez
Maria likes to spend her spare time with her two children - not!

Dau mai departe la Silvia, Sandra şi Missy, pentru că am tras cu ochiul la rezultatele lor şi .... hahahaha.

Monday, May 21

de-ar fi aşa toată săptămâna . . .

Bună dimineaţa, Maria . . . vezi că punga e deschisă pentru că aveam şi eu ceva în ea, zice ea.

Punguţă roz pe birou!, şi într-o dimineaţă de luni! . . . din categoria somewhere in my youth or childhood, I must have done something good (Maria and the Captain cântând în grădină) :)).
În capul meu, acel Accessorize are mii semne de exclamare după. Call to action. Accessorize!!!!!!!!!!!!!! :)))

Şi-n pungă, ce să vezi?














Statuie Felipov, asta meriţi pentru acest început de săptămână!

PS: Feel free să consideraţi titlul o invitaţie. :P

construim karma pentru săptămâna ce vine

La mulţi ani lui Radu care iar evită telefoanele de la foştii colegi în această zi minunată - să înţeleg că numai noi ăia care am fost acolo când se striga răspicat catalogul cu numele întreg ştim cum îl cheamă? :)

La mulţi ani lui cuţu care a fost renăscut după ce a scăpat ca prin urechile acului de moarte sămbătă la Ring Show.

La mulţi ani Adinei, deşi am înţeles că îi aduce numai ghinion middle name-ul ăsta.

La mulţi ani lui Alexander Pope, deşi e mort deci nu se prea pune. Dar a scos-o pe aia cu "eternal sunshine of the spotless mind" care tocmai a fost reluată deci, de fapt, n-a murit ci a devenit veşnic şi pentru generaţiile care nu l-au citit ..... deci i se poate ura la mulţi ani.

La mulţi ani Fairuzei Balk pentru că e psihotică şi totuşi foarte frumoasă în instabilitatea ei.

La mulţi ani celor ciudat de multe actriţe porno care-şi sărbătoresc astăzi zilele de naştere (vezi wiki). Weird.

huh?

Friday, May 18

alunecând un pic în monden . . .

. . . deşi nu mă caracterizează.

Am o întrebare. Care sunt criterile după care se votează toate aceste topuri cu cei mai frumoşi şi cele mai frumoase?

Nu ai cum să faci un top al celor mai Hot 100 de femei din lume!!!, adică din toată lumea asta cu miliardele de locuitori pe care îi are . . . şi pe locul 1 să fie Lindsay Lohan.

Asta e femeie? E o fată frumoasă. E o young adult bună. E o actriţă care probabil va ajunge undeva când se va mai coace. E o fată pe care mulţi probabil şi-o doresc în feluri biblice. Dar titlul de Cea mai hot femeie din lume? Femeie!!! Pe bune? Ea?!?

Ceea ce îmi aduce aminte de Monica Columbeanu (după cum a spus şi dânsa, ştiu că este o cacofonie dar sper că poporul român o va aceepta aşa cum a acceptat şi Ion Luca Caragiale . . . bleah!). Votată cea mai frumoasă femeie din lume de FHM România. Cu toată discuţia cu cine a dat sau nu bani. Oricâţi bani. Aia e femeie?

Deci frumuseţea la o femeie este direct proporţională cu numărul de domni care au fantezii pedofile de "you've been a bad, bad, girl"? Ăsta e singurul criteriu?

Atunci ce voia domne să zică Cristian Vasile când cânta el:
Iubesc femeia, când e femeie!
În capul meu, femeia e frumoasă când e Femeie! şi nu ai cum să fii Femeie la 20 sau 22 sau 23 de ani cât o avea.

Cum să apară dinastea înainte de o Angelină, de o Monica Bellucci - ca să ne menţinem în zona celor mai dese fantezii. Sau Scarlett Johansson - dacă tot frumuseţea e numai până în 25 de ani.

Asta ca să nu mai vorbim de o Kate Hudson sau Fanny Ardant sau Gwen Stefani că am senzaţia că alea sunt femei frumoase numai pentru femei.

M-am ambalat.

Thursday, May 17

un actor

Am văzut ieri seară, printre picături, câteva scene din Spy Kids. Cu Banderas gelat făcând mişto de clişeele Bond, într-un tip de rol care mi se pare că-l plafonează, cu aceleaşi accente, fine sau nu, de machoism latin studiat. De ce?

Obsesia amercianilor cu clişeul "sângelui latin"?

Nu încerc să spun că nu a scos roluri mişto în filme mişto din '90 încoace, dar puse în balanţă cu jocul natural din filmele care l-au lansat, din filmele în care "şi-a făcut mâna", deşi nu ai zice că era de abia ieşit din şcoli, am senzaţia că e un dram de fals şi de forţat acolo.

Revin cu obsesia cu spaniolii. Cu Banderas în Matador, Ley del deseo, Mujeres al borde de un ataque de nervios sau Atame!. Cu roluri în care faptul că e spaniol nu e scos în faţă pentru că nu contează atunci când tot contextul e spaniol.

Mi se pare că se pierde din el omul accentuând atât de mult latinitatea asta în fiecare film al lui. Nu e un om care joacă, e un spaniol. Şi citeşti altfel rolurile când ţi se scoate atât de tare în faţa şi cheia asta de interpretare. Şi te limitează şi pe tine ca actor într-o oarecare măsură.

Din 70 de filme câte a făcut într-o carieră începută în '82, dintre care multe de box office a jucat numai în rol de Armando, Cortez, Carlos, Pancho, Luis Antonio, Juan etc. etc.

Două, doar două! excepţii în 14 ani de filme (de filme la hollywood zic că alea de la el de acasă nu se pun):

1. Puss in boots - unde numai numele este excepţia pentru că se simte spania în accentul şi gestica personajului de numa numa

2. Ahmed Ibn Fahdlan Ibn Al Abbas Ibn Rashid Ibn Hamad - :)))) - al 13lea războinic unde, chiar nu ai nici un detaliu, oricât de subtil, care să te ducă în zona aia

De ce?? Când constuieşte roluri credibile şi fără mustaţă sau accent. Când nu este atât de fizic determinat de Spania (mă refer la înfăţişare) încât să nu fie credibil cu un alt backround.

Ştiu că vinde. Ştiu că e şi castingul ăsta o artă. Ştiu că e foarte, foarte, foarte bine pentru el că şi-a creat nişa lui, că oamenii scriu roluri cu el în minte.

Dar mi-e dor de el atunci când nu avea accent pentru că vorbea direct în spaniolă, atunci când nu observai "spaniolismele" pentru că făceau parte din ansamblu, nu erau trimiteri la nimic. Natural. Actorul şi jocul.

PS: Nu, nu am postere cu el pe pereţi :). Nu este acolo sus în topul meu. E doar protagonistul unei constatări.

facts

Cea mai "populară" frică a oamenilor este cea de a vorbi în public (înainte de gândaci, avioane şi toate mizeriile pe care ni le-am putea închipui) - săli pline, cursuri, prezentări . . . interviuri.

Printre cei mai puternici factori de stres (acolo sus cu losing a loved one) este schimbarea jobului.

Terci mă fac . . .


Later edit
: nu ceream oferte prin postul ăsta. Dar mulţumesc, very nice and uplifting. :P :)

mama

....fără legătură cu mother's day care am înţeles că s-a sărbătorit în toată lumea americană zilele trecute.

Despre mamele cărora orice veste le-ai da, în primele 15 secunde o procesează din perspectiva instinctului matern şi îşi imaginează motivaţii şi contexte cu gropi de nisip şi găletuşă :)


Eu spun:
"Mamă, îmi schimb job-ul"

Ea spune:
"Te-ai certat cu cineva? Cine te-a supărat? De ce faci asta? Auăleoooo!"

Pauză.

Ea[conştientizând reacţia iniţială]:
"Iartă-mă :). Felicitări pentru coa*ele dovedite. Mă bucur pentru tine. Way to go girl!"

:)))))

Vai de mine şi de mine cât de tare o iubesc şi cum nu mai e nimeni ca ea pe planetă.

Thursday, May 10

uite potenţialul de business unde zăcea ...

Azi iar am primit două telefoane de la prieteni/ prieteni de familie care mă rugau să ajut fata unei prietene care e sora lu' nush cine...etc. (înţelegeţi idea) cu o variantă ieftină de zbor până în două locaţii diferite de pe bătrânul continent. Mi se întâmplă foarte des chestia asta.

Nu zic că nu mi-ar plăcea. Ador să mă joc cu rute şi tarife şi operatori. Şi să simt satisfacţia de a fi "păcălit" companiile aeriene mari atunci când cumperi prin intermediari mai ieftin decat de pe pagina oficială.

De a lega low costurile între ele şi a-ţi face tu cu mâna ta cel mai tare traseu în viaţă. Un fel de bricolaj.
Şi aşa totul azi e modular, totul e cu "tu combini elementele de bază şi voila! un ansamblu personalizat". Dacă merge la calculatoare, mobilă, case, haine, bijuterii, de ce n-ar merge şi la zboruri?

Satisfacţia de a fi trimis doi oameni în toată firea, la peste 50 de ani, la check-in la Otopeni cu două printuri în mână. Care nu au înţeles până în ultimul moment că nu te duci la agenţie cu foilea alea să-ţi iei biletul "serios" din hârtie lucioasă şi scris roşu ci te duci direct în avion. Ce mândră am fost de tata atunci că a acceptat şi îmbrăţişat modernitatea.

Devine interesant cum, lăsând deoparte faptul că oriunde aş pleca eu şi cu oricine aş pleca această plăcere îmi revine :), mă caută oameni prin intermediari în acest scop. Din categoria "lasă că ştiu eu pe cineva care te rezolvă imediat". :))) Tare!

Deci să vindem un serviciu.

Comisionul este mic, plăcerea mea e mare iar banii voştri, în curând, redirecţionaţi către experienţa culturală, oricum s-ar traduce asta pentru fiecare.
Referinţe:
- în cadrul UE - Barcelona-Paris, 40E, dus-întors, taxe incluse
- în afara UE - Barcelona-Bucureşti, 56E, dus-întors, taxe incluse

Wednesday, May 9

altceva

În mijlocul meşurilor care te ademenesc cu familii de hallmark cu câte doi copii, ten perfect şi zâmbete de UE . . . .

via Ştefan Stroe

zen & not-so-zen

Asta ar trebui să fac. Să învăţ să fac zen cu ferestrele de muncă în bara de jos. Sau să-mi iau găletuţă cu nisip în care să grebluiesc. Orice.
Dar nu, eu îmi iau ţigări şi pastile zilnice de reviste de femei în încercarea de a-mi goli şi relaxa creierul.

Azi am găsit una, pentru noi doamnele, absolut delicioasă.
Ia spuneţi-mi, câte dintre voi nu se regăsesc în cele de mai jos? Câte nu aţi făcut/ simţit asta odată cu instalarea fluturaşilor în burtă? Am ales câteva.

Semne că eşti îndrăgostită lulea:

Eşti abonată la toate site-urile care calculează compatibilitatea în funcţie de zodie. Nu ţi-a ieşit pasienţa? - "Nu-i nimic. Data viitoare îmi dau în cafea"

A făcut o glumă proastă la adresa unei prietene. Reacţia ta e: "Nu-i aşa că-i un scump?!"


Plimbările tale au, invariabil, traseul prin faţa casei lui. Mai ştii, poate iese la geam.


I-ai închinat un altar la tine acasă. Sufrageria e plină de fotografii cu voi doi în toate ipostazele iar în dormitor, primul lucru pe care-l vezi dimineaţa este poza lui.


Îl suni de zece ori pe zi. Dacă nu-ţi răspundem, intri în panică "Oare nu mă mai iubeşte?"


Deci? Doamnelor? :D Aceasta este normalitatea!

uite cine vine la cină

Gogol Bordello =

2 bucăţi ruşi
una bucată ucrainean
una bucată evreu
una bucată etiopian
una bucată american
una bucată chinezoaică scoţiană
una bucată tailandeză americană

. . . sau ceva pe acolo

Oi! Oi! Oi! Fetelor . . . dans!

via Metropotam

PS: dacă vor fi Arenele Romane ca la Bloodhound Gang o să mă supăr rău!

PSS: dacă după concert o să apară reacţii cum că au venit ţiganii şi au înjurat românii şi au făcut pipi pe mândreţea noastră de ţară ca după Bloodhound Gang, iar mă supăr rău!

PSSS: hai să ne facem şi mai mari şi să luăm frâiele în mână ca să ajungă să se ştie şi de alţi oameni în afară de Stones şi George Michael şi să fie cât mai multe concerte din astea. Foarte tare că vin Stones şi Michael! Dar aş vrea mai multe din astea mici şi împrăştiate un pic mai mult, nu 1000 de concerte în 2 săptămâni şi atât. În condiţiile în care jumătate din biletele la "astea mari" sunt luate de diverşi pentru că "dă bine să te vadă oamenii acolo".

Mă rog, de fapt voiam doar să zic că abia aştept Gogol.

Vreau să fie simplu

. . .
Ba nu, nu vreau

Ba vreau

Ba nu vreau

Nu, nu, nu, vreau

Ba nu

Ba da

Ba nuuuu
. . .
. . .
. .
. .
şi continuă la modul algoritmic şi "scoţător" din sărite.

Tuesday, May 8

oh, what a day!

With our powers combined (eu de a doua nu ştiam şi numai sarbătorite împreună au valoare), este plăcerea mea să vă anunţ ce zi importantă trăim astăzi, 8 mai.


Ziua Internaţională de Luptă Împotriva Capitalismului

Ziua Coca Cola


Hai să trăim!

Monday, May 7

dacă e gratis, cu plăcere


Ok. "Gratis" încă mai funcţionează.

Dar cum să vinzi alune sărate ca garnitură la un "vin de calitate selectată roşu/ alb sec" căruia i-ai pus în titlu "Chateau"?

Sunt eu nebună? Merg alunele sărate la vin roşu?

Later edit: deci nu are cum! Aş vrea să cred că bieţii oameni au fost traşi în piept de benzinărie (deşi, dacă LukOil asociază branduri după cum are excedentele de stoc, e foarte, foarte nasol).

I-am căutat. Domnii de la Chateau Vartely comercializează vin la minim 47 ron sticla! Şi şi-au asumat ca element diferenţiator pe piaţă atenţia la calitate versus mărirea producţiei.

Îmi pare rău că nu m-am uitat la preţ când am făcut poza în benzinărie (!!) pentru că mi se pare poziţionat foarte, foarte sus din punctul ăsta de vedere. How about free brie?

dacă tot e vorba despre mine ;)

Nu e normal să fiu atât de în core-ul core targetului Ikea şi în acelaşi timp o vizită acolo să mă obosească şi să nu mă entuziasmeze. De la tinerii americani la primele joburi şi primele case mobilate cu primii bani până la românii în aceeaşi situaţie se pare că e cale destul de lungă.

Nu e vorba că nu mi-am luat nimic de acolo. Mi-am luat. Dar nu din produsele "la ofertă", singurele, după părerea mea, ieftine (dpdv preţ şi, să fim serioşi, dpdv calitate ), ci produse drăguţe la un preţ normal spre sus pentru ce fac şi cum arată. Acele chestii care chiar mi-au luat suflarea. Altfel plecam cu decoraţiuni haioase şi atât.

Vreau relaxarea aia americană şi vest europeană a tânărului de abia plecat de acasă, situaţia aia care nu te împinge la muncă din anul 2, care te lasă să-ţi iei un an în mijlocul facultăţii şi să te duci să te plimbi lucrând ca barman câte 2-3 săptămâni într-un oraş diferit. Relaxarea buletinului de membru UE cu drepturi depline care îţi permite să ajungi azi în Spania şi mâine să te angajezi pentru bani de cheltuială şi chirie în timp ce vezi o ţară întreagă şi te bucuri de o studenţie prelungită.

Fără stresul proprietăţilor de la vârsta asta. Oameni căsătoriţi, la 40 de ani, care stau în chirie. Infrastructuri care fac maşinile personale inutile.

Atunci te interesează doar să ai un pat şi o masă care eventual să nu fie din lemn masiv ca la bunica. Şi eşti dispus ca pentru asta să faci tu partea ta şi ei partea lor.

Câta şocul cultural a fost ăla .... n-am cuvinte.

Unde naiba ne grăbim? Panica unor domenii "închise" în care dacă nu sclavageşti part time sau chiar full time în timpul facultăţii, aproape în regim de voluntariat, nu ai nicio şansă să prinzi doritul entry-level de după licenţă.

Pentru că acum se poate, vrem să se poată cât mai repede.

Vreau să mă plimb după-amiaza pe Calea Victoriei.

Friday, May 4

'bătălia' care, de fapt, e cu tine

În ajun de Ziua Lui, stau şi mă întreb, oare de ce ştiu mult mai multe lucruri decât aş avea nevoie vreodată despre întreţinerea broscuţelor şi T2-urilor generaţia '68-'77 şi, mai nou, terminologia aproape completă a unui anumit joc de strategie online?

În timp de Arabela mea beneficiază doar de verificări de ulei şi presiune iar eu n-am trecut niciodată mai sus de free cell ca jocuri pe calculator.

Că mi-am adus aminte de panourile alea imense cu el care stă şi o aşteaptă pe ea să iasă din cabina de probă. Dar tot nu va şti ce şi-a luat sau cum arată culoarea ocru şi de ce e ea diferită de bej. De aia se enervează, de aia e frustrant, că e timp pierdut.

Nu extind. Chiar nu e vorba de ei vs. noi. Nu există ei şi noi. E vorba de o abordare versus o altă abordare. Care se aplică de la ea la el, de la relaţii de cuplu până la relaţia ta cu tine.

E diferenţa între a sta şi a freca menta exclusiv pe messenger la muncă atunci când ai 3 ore libere sau a freca menta pe messenger în timp ce mai citeşti un blog, mai faci o mini documentare, mai citeşti o părere avizată pe subiectul tău, îţi clăteşti ochii cu ceva frumos.

E o diferenţă între a-ţi asculta partenerul când îţi povesteşte de transferurile de la poli timişoara sau expoziţia de ciocolată de la romexpo sau a te preface că asculţi pentru că ştii că e important pentru el dar atât.

Dacă stai şi chiar caşti un pic urechile, nu ştii niciodată, dar niciodată, (şi urăsc faptul că asta a devenit o vorbă şi urăsc că multe chestii repetate la nesfârşit tocmai pentru că sunt adevărate au ajuns să fie desfiinţate drept clişeuri) când, cum şi în ce situaţie te scoţi mai elegant şi mai bine datorită ei.

Am trecut de curând printr-un context stresant care s-a destresat prin minune din simplul motiv că am ştiu să îi comunic unui om din categoria ălora intimidanţi la culme cu cine ar putea vorbi pentru a-şi achiziţiona o punte faţă pentru un volkswagen transporter 2 din 1977 :) Na! Şi mi-a urcat inima la loc în piept şi nu m-am mai bâlbâit şi am plecat zâmbind de acolo.

Thursday, May 3

filme, tată!


A început! Festivalul Filmului European se deschide astăzi la MŢR

(Muzeul Ţăranului Român. De când cu MNAC-ul, văd că băgăm acronime la tot ce prindem, de parcă aşa am readuce în actualitate şi în modernism. Dacă e acronim e mai underground. Încă nu s-a obişnuit toată lumea cu abrevierea şi încă te mai întreabă unde?, de aici şi nota cool. Of.)

Vai câte sunt de văzut!

Eu am descoperit cam târziu cinematografia europeană. Până acum vreo 4 ani vedeam numai ce trecea de filtrul înţelegerii reduse a americanilor, deci ajungea bestseller, deci se aruncau şi distribuitorii noştii să cumpere şi ajungea şi la noi pe ecrane.

Apoi a venit momentul Spania. Unde, pe cât de ieftin era traiul (a.k.a nevoile de la baza piramidei) pe atât de scump era tot ce avea un picior în servicii. Aşa se face că un bilet la film costa cât mâncarea pe o săptămână şi mai beneficiai şi de un Juan Carlos care îl dubla pe De Niro sau pe Deep. Nu mulţumesc! E ca şi cum mi-ai lua mie rârâiala.

Şi uite aşa am descoperit biblioteca de filme a facultăţii, cu aprox. 400 de titluri care se închiriau gratis. Şi uite aşa am văzut eu multe, multe filme.

Uite aşa l-am descoperit pe Amenabar. Un domn remarcabil, foarte tânăr, care n-a făcut la viaţa asta decât 4 lung metraje. Şi prin le-a făcut vreau să zic că le-a scris, regizat şi compus muzica originală.

1. Debutul. Un thriller care n-a trecut graniţele Spaniei dar e foarte bun - Tesis.

2. Abre los Ojos care s-a transformat în Vanilla Sky şi a lansat-o pe Penelopa în lume.

3. The others - cu Nicole Kidman şi produs de Tom Cruise (care probabil l-a remarcat jucând în adaptarea lui Abre Los Ojos).

4. Mar Adentro - o poveste de plângi în hohote, inspirată din fapte reale, care a luat Oscar pentru film străin şi sute de Goya, fiind primul an în care n-a plecat Almodovar acasă cu statuetele spaniole (în special în condiţiile în care în anul ăla era nominalizat cu La mala educacion care e genial!)

Iar am ajuns în altă parte. Ideea e că vreau! Iar ajung rar să văd pentru că invariabil ajung acasa şi am senzaţia că pe multe le-aş dezonora dacă m-aş uita la ele printre picături şi schimbat şi duş şi mâncat....etc. Este vorba de lene!!! Ajung să văd mizerii pentru că mi-e lene să mai fac acel ultim efort la sfârşitul zilei care, de fapt, ar face acele ore să merite aerul pe care l-am respirat în timp ce.

Mi-a intrat mie în cap că filmele europene sunt "grele". Nu!

Mi-e un dor să aud spaniola aia de Spania, cu sunetele alea elegante cu limba printre dinţi la z-uri. Diferenţa de sonoritate dintre [corason] şi [cora th on] (unde th-ul e ăla din engleză).

Ne vedem la festival. :)

Wednesday, May 2

cum era cu verdele din grădina vecină?

Jur, iarba din grădina Sandrei de la Domneşti este mai verde decât pe partea mea. Decât asfaltul meu ucigaş de plante şi matcă de viaţă gri.

În 20 de kilometri am reuşit să uit că băgasem 5 ore de birou în aceeaşi zi. Şi ştiam că asta se va întâmpla. Şi nu înţeleg de ce e nevoie de macarale şi şantaje sentimentale ca să mă urnesc (dar le mulţumesc fetelor că dau unde doare ca să pună pe fugă lenea laşă).

Am băgat somn. Am ieşit zeiţă dintr-un joc de scrabble - ştiu că ele vor menţiona doar că am jucat aşa că vă zic eu că le-am bătut admirabil. Aţi fi fost mândri! :D



Aici se vede "possey-ul": Mirona şi Felipov. După cum vedeţi, gazda a dorit să se păstreze în umbră. De înţeles dat fiind că are cheia unui astfel de loc.

O vom proteja. Îl vom proteja.
Salvaţi Domneşti! :)))

Gata, astea au fost zilele libere de la împărăţie? De acum tre să le iau de la mine din buzunar? Măcar de m-aş hotărî ce să fac cu ele.

Tuesday, May 1

cu soare

Vorbesc la telefon şi mă uit la televizor şi sunt uite ATÂT de fericită cu nu am plecat nicăieri în perioada asta. După ce de Paşte nu am reuşit să scap cu totul de oameni urâţi nici în vârful muntelui, mă bucur de un Bucureşti de basm zilele astea. Feerie de primăvară. Eu şi copacii înfloriţi. :)

Păcat că au luat vacanţă şi doamnele mele cu lalelele. Nu le-am găsit nici ieri. Mi-ar fi plăcut să vă ataşez o poză cu vaza rezidentă.