'bătălia' care, de fapt, e cu tine

În ajun de Ziua Lui, stau şi mă întreb, oare de ce ştiu mult mai multe lucruri decât aş avea nevoie vreodată despre întreţinerea broscuţelor şi T2-urilor generaţia '68-'77 şi, mai nou, terminologia aproape completă a unui anumit joc de strategie online?

În timp de Arabela mea beneficiază doar de verificări de ulei şi presiune iar eu n-am trecut niciodată mai sus de free cell ca jocuri pe calculator.

Că mi-am adus aminte de panourile alea imense cu el care stă şi o aşteaptă pe ea să iasă din cabina de probă. Dar tot nu va şti ce şi-a luat sau cum arată culoarea ocru şi de ce e ea diferită de bej. De aia se enervează, de aia e frustrant, că e timp pierdut.

Nu extind. Chiar nu e vorba de ei vs. noi. Nu există ei şi noi. E vorba de o abordare versus o altă abordare. Care se aplică de la ea la el, de la relaţii de cuplu până la relaţia ta cu tine.

E diferenţa între a sta şi a freca menta exclusiv pe messenger la muncă atunci când ai 3 ore libere sau a freca menta pe messenger în timp ce mai citeşti un blog, mai faci o mini documentare, mai citeşti o părere avizată pe subiectul tău, îţi clăteşti ochii cu ceva frumos.

E o diferenţă între a-ţi asculta partenerul când îţi povesteşte de transferurile de la poli timişoara sau expoziţia de ciocolată de la romexpo sau a te preface că asculţi pentru că ştii că e important pentru el dar atât.

Dacă stai şi chiar caşti un pic urechile, nu ştii niciodată, dar niciodată, (şi urăsc faptul că asta a devenit o vorbă şi urăsc că multe chestii repetate la nesfârşit tocmai pentru că sunt adevărate au ajuns să fie desfiinţate drept clişeuri) când, cum şi în ce situaţie te scoţi mai elegant şi mai bine datorită ei.

Am trecut de curând printr-un context stresant care s-a destresat prin minune din simplul motiv că am ştiu să îi comunic unui om din categoria ălora intimidanţi la culme cu cine ar putea vorbi pentru a-şi achiziţiona o punte faţă pentru un volkswagen transporter 2 din 1977 :) Na! Şi mi-a urcat inima la loc în piept şi nu m-am mai bâlbâit şi am plecat zâmbind de acolo.