Nu e normal să fiu atât de în core-ul core targetului Ikea şi în acelaşi timp o vizită acolo să mă obosească şi să nu mă entuziasmeze. De la tinerii americani la primele joburi şi primele case mobilate cu primii bani până la românii în aceeaşi situaţie se pare că e cale destul de lungă.
Nu e vorba că nu mi-am luat nimic de acolo. Mi-am luat. Dar nu din produsele "la ofertă", singurele, după părerea mea, ieftine (dpdv preţ şi, să fim serioşi, dpdv calitate ), ci produse drăguţe la un preţ normal spre sus pentru ce fac şi cum arată. Acele chestii care chiar mi-au luat suflarea. Altfel plecam cu decoraţiuni haioase şi atât.
Vreau relaxarea aia americană şi vest europeană a tânărului de abia plecat de acasă, situaţia aia care nu te împinge la muncă din anul 2, care te lasă să-ţi iei un an în mijlocul facultăţii şi să te duci să te plimbi lucrând ca barman câte 2-3 săptămâni într-un oraş diferit. Relaxarea buletinului de membru UE cu drepturi depline care îţi permite să ajungi azi în Spania şi mâine să te angajezi pentru bani de cheltuială şi chirie în timp ce vezi o ţară întreagă şi te bucuri de o studenţie prelungită.
Fără stresul proprietăţilor de la vârsta asta. Oameni căsătoriţi, la 40 de ani, care stau în chirie. Infrastructuri care fac maşinile personale inutile.
Atunci te interesează doar să ai un pat şi o masă care eventual să nu fie din lemn masiv ca la bunica. Şi eşti dispus ca pentru asta să faci tu partea ta şi ei partea lor.
Câta şocul cultural a fost ăla .... n-am cuvinte.
Unde naiba ne grăbim? Panica unor domenii "închise" în care dacă nu sclavageşti part time sau chiar full time în timpul facultăţii, aproape în regim de voluntariat, nu ai nicio şansă să prinzi doritul entry-level de după licenţă.
Pentru că acum se poate, vrem să se poată cât mai repede.
Vreau să mă plimb după-amiaza pe Calea Victoriei.
2 comments:
mie imi place sosul ala brun de la chiftelute.
Evident :D
Eu nu am reuşit nici moartă să identific ce e în el.
Post a Comment