Azi este ziua unei colege care ne-a adus multe, multe cireşe. Pentru care îi urăm la mulţi ani! Pentru ziua ei, evident.Majoritatea colegilor mei au ales chips-uri.
Au rămas cireşele nemâncate.
Nu înţeleg.
Nu înţeleg dar am luat problema în mâini.
. . 2 kile and counting. Cum să laşi să se strice cireşele? Cu codiţele alea ale lor şi pulpa lor şi cărniţa lor ? Să laşi culoarea aia sclipitoare a sănătate să se facă maro?.jpg)
Singurul lucru pe care îl regret iarna (care e de departe favourite la capitolul anotimpuri) este că nu are cireşe. Mda, i guess că trebuiau să se împartă lucrurile bune între toate lunile anului. Dar tot nu sunt de acord.
3 comments:
imi curg vreo cinspe bale pe monitor!
fara cirese, clar viata mea nu ar mai avea sens. m-as tara dintr-un mai in altul asa... din inertie :D
cirese forever!
N-aş fi rezitat să fac selecţia de poze şi să şi postez atâtea dacă nu aş fi avut bolul plin lângă mine :P
My heart belongs to strawberries! :) Dar asta nu ma va impiedica sa te iau de o aripa la Domnesti cand se fac ciresele, sa le mananci direct din copac, fara ingrasaminte, fara insecticid, ca pe vremea dacilor! Pe mine ma vei gasi mancand capsuni de pe jos :D
Post a Comment