Încerc să nu folosesc cuvinte urâte sau dure pentru că nu în asta stă neapărat intensitatea crizei de nervi sau profunzimea supărării pe ele de contexte care sunt aşa cum sunt, populate de 'nimici' pe care nu ar trebui să ajungi să-i cunoşti într-o lumea ideală.
Astăzi mă interesează, în primul rând, motivele şi criteriile care duc la etichetarea instantanee a persoanelor. Şi mai apoi, motivele care stau la baza încăpăţânării mele în a continua să cred că nimicii sunt excepţii; şi a insistenţei de a-mi dovedi că de fapt, bieţii, sunt victima unei neînţelegeri şi nu a ursitoarelor care erau mahmure când i-au vizitat. Încep să-mi revin, însă.
Dar nu o să urlu Să moară!!!! Încă nu ştiu ce o să fac dar nu vreau să mă gândesc la lucrui din astea acum. Orice poate să aştepte încă 2 săptămâni. Îmi este frică doar de calm, de intrarea în scenă a acelei calităţi supreme şi tare îndrăgite de a ţine minte numai amintiri frumoase şi oameni iubiţi. Nu e frică nepărat. Dar ştiu că o să mă calmez şi câteodată nu ar trebui să ma calmez. Câteodată ar trebui să dau muia (pardon) înapoi peste gard, îmbogăţită cu argumentele clare pe care nu le are aproape niciodată la venire, şi să stau să aştept.
Nu-mi dau seama care din variante e mai bună pe termen lung. Nu-mi dau seama care e mai bună în funcţie de fiecare context - al creierilor mei, al mediului în care trebuie să mă desfăşor zi de zi, al atitudinii generale care se instalează în timp. Nu ştiu. Mă bat pentru nimicuri când vine vorba de alţii, dar când e vorba de mine ...... nu ştiu dacă este lene, aroganţă, refuz de a-mi încărca eu aura cu mizerii sau toate cele de mai sus.
Mă rog, întorcându-mă la cazul particular, am scos odată gheruţele, botul a fost pus pe labe regulamentar dar văd că începe să iasă iar la lumină, să mârâie şi să o ia la fugă, de fiecare dată ajugând un pic mai aproape. Marş înapoi în cutia de viermi din care ai ieşit sau de unde, doamne iartă-mă, oi veni de ai învăţat să te comporţi aşa. Nu ai nicio şansă. Nu mă faci să urlu, nu vei primi un răspuns ferm decât dacă e unul peste bot, iar în cazul oricărei situaţii ambivalente, în faţa unui juriu, voi ieşi peste tine tocmai graţie acelor aspecte care te fac să mă desconsideri: zâmbetul etern, ochii mari şi cei 22 de ani. Hai!
No comments:
Post a Comment