Nu am stare şi nu înţeleg de ce nu am stare. Prea multă cafea, prea puţină mâncare? Deja orice ai veni să-mi ceri mi se va părea un capăt de ţară - am intrat atât de definitiv şi total în mindset-ul de vacanţă încât a mi se cere coerenţă şi 'să nu uit' echivalează cu a mi se cere martiriul (şi jur că nu văd cauza nobilă). Şi asta n-ar fi nimic, dă-o încolo de muncă, puncte din astea am mai atins. Nu reuşesc în general să stau locului, oricât de bine mi-ar fi în locul ăla.
Îmi pare rău dacă se vede de pe partea cealaltă a mesei :) ... să ştiţi că mă bucur de voi la fel ca întotdeauna şi din ce în ce mai mult.
No comments:
Post a Comment