Friday, May 8

. . şi efectele lor

Mi-a imprimat tanti de ieri din autobuz aşa o dispoziţie de copil. De pas ştrengăresc în drum spre şcoală primăvara când ştiu că mai am o lună până la vacanţa de vară şi toate mediile aproape încheiate  :)

Apropo de senzaţii fizice care te teleportează în momente - am lăsat 'poşetele' şi genţile mari de umăr acasă azi ş-am plecat cu ghiozdanul! Cu ghiozdanul pus frumos pe ambii umeri ca atunci când mi-l făcea mama, nu aruncat pe un umăr în spirit de emancipare copilărească că ai făcut 14 ani deci eşti matur :))) Vai ce mare mi se părea că sunt când am renunţat la ghiozdan pentru mape şi genţi :)))

Pe bune, încercaţi. Senzaţia fizică a ghiozdanului pe umeri (nu rucsacul de 7-10 kg cu bagajele de vacanţă), ghiozdanul cu greutatea echivalentă a 5 manuale şi 5 caiete şi un penar este fix ca atunci când Picard apasă pe insigna din piept şi zice Engage.

Am venit până la birou pe jos cu un vibe de parcă tocmai aş fi făcut de 9.50 la teza la mate :D

5 comments:

gigix said...

hihihih :))))))))))))) lovely

Marius said...

wow, se pare ca esti o adevarata sursa ambulanta de energie si buna dispozitie... Nu vrei sa faci o fapta buna si sa dai si la altii? :)

poqe said...

hehe, sa iti povestesc ce am patit eu cu ghiozdanul in prima zi de scoala...

Mărie said...

@Marius Păi, după cum suna îndemnul, dacă cel puţin 2 oameni încearcă asta cu ghiozdanul în spate se cheamă că am dat şi la alţii, nu? :P

@poqe Ooooooh, do tell ;)

Anonymous said...

Grozava teleportare! Am avut si eu fix aceeasi stare cu ghiozdanul in spate. Un singur amendament - pe mine ma stresau uneori echerele sau riglele prea lungi care ieseau prin fermoar. :)) Remember?