DAAAAAAA

Sezonul de schi va fi deschis pe partiile din Poiana Brasov si din Predeal în data de 17 decembrie, indiferent daca va fi sau nu zapada naturala, a declarat, joi, presedintele Asociatiei Investitorilor din Poiana Brasov, Radu Lisenche.
"Noi speram ca previziunile meteo se vor împlini si ca vom avea zapada naturala începand din 15 decembrie. In cazul in care nu va ninge, vom deschide sezonul tot pe 17 decembrie, pentru ca temperaturile vor fi suficient de scazute pentru a putea folosi zapada artificiala“, a spus Lisenche, citat de mediafax.

numai sa nu fie artificiala. ca e proasta si putina si scartaie si e aglomerat si nu e si in padure.

tigara la birou #2

ajung in hol, la fumat si aud AK47 ... ce mah?!?
am picat in mijlocul unei discutii intre niste colege despre cum era cand erau ele mici si in armata. ce mah?!?
despre cum una dintre ele, de departe cea mai doamna (si eu folosesc acest cuvant la modul cel mai serios si respectuos si fara ironii), a castigat la 19 ani concursul de asamblat/ dezasamblat arma. ce mah?!?
si cum, timp de trei ani, 2 zile pe saptamana si o luna de concentrare vara (ce mah?!?!) stateau si sapau transee. huh?!?
si povesti despre cum isi puneau boneta in cap inainte de suba pentru ca, odata suba pe tine, nu mai putea indoi mana sa duci boneta la cap :)
foarte tare!!!

stiu ca s-a intamplat dar la mine in cap e mai aproape de carti decat de realitate, din motive care nu tin de mine dar care ma bucura: n-am avut portocale si banane la o varsta la care prea putin imi pasa de ele. perioada aia am citit-o, n-am trait-o.

merita sau nu?

MCTI a anuntat la inceputul anului lansarea ghiseului virtual de plati.
adica, nu mai stai la coada la cec ci iti platesti amenda exact ca o pereche de cizme pe ebay. foarte tare, zic eu! aveam de platit o amenda chiar in perioada aia si i-am crezut cand, la data anuntata (22 ianuarie parca), au zis ca mai fac teste dar ca, sigur pana la sfarsitul saptamanii il lanseaza.

si uite asa s-a facut noiembrie! :) uitasem intre timp de proiect si de entuziasmul naiv (am avut o saptamana in care accesam site-ul de cateva ori pe zi, asteptand sa dispara 'in testare').
Ieri s-a intamplat. L-au lansat. Cu surle si trambite si cu posibilitatea de a plati numai amenzi de circulatie, numai in bucuresti, numai daca esti din sectoarele x, y si z etc. :)
In schimb, poate sa plateasca oricine in numele tau, daca iti cunoaste datele.

Site-ul inca se misca greu, inca nu are atat de multe informatii, am incercat sa vad cum se face - sa avansez pana la ultimul pas posibil inainte de a da numarul de card sau al procesului verbal - si am dat peste o increngatura care m-a dus pe site-uri cu .gov and the likes. Foarte complicat. la un moment dat m-am plictisit.



Inca nu m-am hotarat daca sunt pentru sau not so much. dar cu siguranta o sa incerc data viitoare cand ma trezesc cu vreun proces verbal acasa.

yummy

da!! sa scoatem staniolul din avioane! si plasticul prost in care sunt invelite sanvisurile! un da sigur mancarii gatite! :D

poate cu mancare gatita o sa ma incumet si eu vreodata sa trec oceanul ... ca fara fumat si cu friptura de plastic nu se face.

I see a pattern

se pare ca ordinea in viata la mine vine iremediabil cu ordinea in dulap, calculator, masina, pantofi, casa etc. e interesant cum nu vine si cu ordinea in munca, dar asta e un subiect separat. aseara am avut un moment savuros de sters/mutat/salvat chestii din calculatorul care deja cedeaza si trebuie dus la specialist sa-l omoare si sa-l reinvie mai puternic si mai frumos ca niciodata.

ordinea in muzica a dus la redescoperirea discografiei obrint pas.
ordinea in fotografii m-a condus in folderul intitulat general spania unde am petrecut 2 ore trecand fiecare fotografie prin filtrul relevantei, la 2 ani dupa evenimente, ascultand baietzii care au facut in felul lor perioada aia mai usoara.

si asa am avut o revelatie. am descoperit ca silvia are un fetis cu porumbeii. incerc sa redau mai jos, in imagini tipul before/ middle/ after.

relatia incepe ca orice relatie normala. se preface ca nu-i baga in seama. si uitati cat de dezinteresata pare! (porumbeii la ora 3)



apoi, mai jos, in februarie 2005 incepe sa accepte sentimentul inca nesigur, este deja fascinata, dar inca nu gata sa come out. priveste de la distanta o lume in care ii este inca frica sa patrunda.



si, in sfarsit, momentul octombrie 2006, silvia este deja mare, stapana si sigura pe puterile ei, azvarlindu-se netematoare intr-un carusel de senzatii :))



asteptam continuarea :)

buna dimineata!

nimic nu-ti creste cheful de munca mai mult decat 3 ore intr-o dimineata petrecute la coada la accidente usoare.
mi se pare minunat ce am de facut, uite asa ajung sa mi se para minunati chiar si colegii care nu sunt, chiar si clientii care sunt departe de a fi. :)

firul rosu

am dat search pe google dupa sectie+politie+accidente+usoare+non+stop+bucuresti ca sa ma duc odata sa-mi declar oglinda sparta si prima pagina de rezultate mi-a dat:

1. diferite pagini ale politiei pentru informatii/ adrese/ programe
2. un post marca zaza pentru cresterea moralului

cum sa nu-l iubesti pe google?

semn

Lucrarile de refacere a autostrazii Bucuresti - Pitesti vor fi finalizate joi, 30 noiembrie, cand traficul va fi reluat pe toate cele patru benzi, zice Mediafax ca zice Radu Berceanu.

in traducere libera: faci 40 de minute pana la Pitesti, si inca un pic pana pe transfagarasan.
context: aseara vorbeam de o Balea scurta, de weekend, saptamana viitoare.

yey! :)

elefantul intre portelanuri

Parca as fi la inceputul unei relatii. Aceeasi senzatie a tatonarilor nesfarsite, a pasilor mici facuti inainte si inapoi si la dreapta si la stanga, asteptand sa vad reactia omnului din fata mea.
Si e totusi mult mai mult. Nu e inceput de relatie. Perioadele alea sunt garnisite de un soi de liniste, data de ratiunea care iti sopteste in permanenta ca nu e capatul lumii daca nu iese. Inca nu esti dependent de celalat. De fapt, inca nu s-a permanentizat senzatia de bine-cu-tine care da soiul ala, cel mai dependent, de dependenta.
E altceva acum. Sunt in tatonari cu un om pe care il iubesc deja iar ceea ar putea fi pierdut ... nu am cum sa pierd. Si ma amuz ca, la cat de categorica si voluptoasa in manifestarile orgoliului ma stiu ca sunt, acum ma pune cu botul pe labe un om pe care, cu toate ca-l iubesc, l-am ignorat.... practic l-am ignorat pana acum.

Fiecare om cu complexele lui si cu manifestarile lor. Si fiecare cu perioadele lui in care le depaseste si incepe, nu sa repare, ci sa constuiasca din acel moment incolo.

deadline-uri

nu poti trai cu ele si, tocmai descopar ca, nu poti trai nici fara ele k lumea. culmea!
am o cantitate de munca 'sanatoasa' (nu in sensul de multa ci, din contra, exact cat trebuie pentru sanatate) de care trebuie sa ma achit - echilibrul perfect intre taskuri de creatie, raportare, calcule matematice, coordonare etc. - si in cantitate ideala fiecare.
care-i problema?
nici unele nu sunt urgente. ceea ce inseamna ca citesc nuvele si bloguri si presa straina si activitati mititele dragi mie pe care le-am tot amanat pana acum in loc sa fac acele lucruri care, dupa cum spuneam, se armonizeaza in ceea ce este, in teorie, ziua de lucru perfecta pentru mine. ma voi apuca de ele cand vor deveni urgente, si iar o sa ma plang de ritm si de alergatura si de lipsa de timp pentru a ma dezvolta pe mine si pe ale mele.
pentru ca simtind ca ar trebui sa fac altceva in timpul asta, apare un soi de sentiment de vinovatie, ca atunci cand citeam carti, nu cursuri, in timpul sesiunii si, implicit, o fac pe jumate.
si uite asa nu ma aleg nici cu una nici cu alta. pe la 7 incep sa ma simt si mai vinovata si incerc sa ma mobilizez si asa ajung sa stau tot pana tarziu la birou, samd.
probabil e doar efectul unei zile de luni. sper!

nu cuprind cu mintea modul in care se intampla unele chestii. stiu ca teoria tot zice despre cum se echilibreaza lucruile si fluturasul de la ecuator face tsunami in africa...sa-mi explice si mie cineva cum se face ca, dupa 3 ani in care nu am avut nicio problema cu masina – nici un accident, nici o zgarietura in parcare, nimic – in conditiile in care un an din astia am fost cu lamaie, dupa ce a venit bijuteria si am lasat matizul acasa am avut parte de mai multa actiune decat in tot acel timp.

1. la trei zile, TREI ZILE, dupa ce a iesit din fabrica, cu de abia 60 km la bord, a intrat o fata zambitoare si hipioata in mine (nu am nimic cu genul, imi place genul, dar cand te sui la volan o lashi dracului de pace si dragoste si esti un pic atenta) cu scuza memorabila ‘oops, cred ca am apasat pe acceleratie in loc sa apas pe frana’. no shit?!? ce sa mai zici la asa un raspuns? jur ca, auzind sunetul de tabla infundata (ce-i drept, nu a mea ci a ei) si realizand ce s-a intamplat, mi-a venit sa plang.

2. vineri, 27 de zile de cand a iesit din fabrica, 1400km la bord, am parcat masina in centru, am lipsit 5 ore si cand m-am intors, oglinda data peste cap (si nu peste capul ala peste care o dai tu special ca sa nu ti-o loveasca cineva, peste celalalt cap), sparta, cu protectia crapata si detasata. urasc zonele astea in care vin vineri toate floricelele orashului care nu pot iesi cu taxiul si ies cu mercedesul pentru ca au bani de dat la politist daca ii opreste bauti, si parcheaza ca stugurii in fata la turabo si la mama, trecand ca prin branza peste masinile parcate in fata unor scari de bloc in care traiesc oameni. asta pentru ca nu, nu am double-parked, nu am blocat pe nimeni si nu am calcat pe coada nimanui prin locul ales.

se aduna toate ghinioanele astea acum si nu o sa mai am probleme cu ea niciodata? am greshit ca nu am sfintit-o cand a venit? e pay-back pentru o seara de facut misto de oamenii de la Tablou de Nunta? sau nu are nicio legatura cu nimic si e pur si simplu la intamplare totul si am avut doar noroc ca nu am patit nimic pana acum?

PS: stiu ca e un obiect si ca faptul ca am toate degetele la maini si la picioare si toate organele etc. e mult mai important. dar n-ai cum sa nu te enervezi cand ti-ai dorit-o asa de mult si e de abia scoasa din cutie si atat de frumoasa.. ..asta ca sa nu mai spun ca imi aduc aminte de ea de fiecare data cand vreau sa-mi iau trivialitati din zara si ma abtin pentru ca mai am 35 de rate de dat la banca :(

Women, Know Your Limits

din categoria: ma amuza chestii din anii '60-'70 pentru ca nu i-am trait

hmm?!

Scarlett Johansson este mai mica decat mine!? .... si isi imparte viata cu Josh?!

home...

acesta este mini-universul meu. creat acum 5 ani, cu bucuria constuirii unui lucru de la zero. de la culoarea lampii pana la ultimul rahatel care sta pe ultimul raft din ultimul colt.





de abia l-am redescoperit si acum plec iar. intr-un loc care nu e chiar al meu sau doar al meu sau imbibat cu mine, dar e la fel de luminos si are un mare avantaj, e populat cu o fiinta foarte draga ... ceea ce nu inseamna ca mama nu ramane FIINTA. doar ca viata e asa cum e, si copii trebuie sa plece la un moment dat, si parintii sa mearga mai departe cu alti copii ... de data asta, copii de aceeasi varsta cu ei :P

va ramane acasa, spatiul meu si al serilor cu fetele si cu ursu' Chandler (primit si poreclit de fete de ziua mea acum ceva ani) pe care, nu stiu de ce, nu pot sa ma hotarasc sa-l iau de acolo, cu mine, mai departe.

locul va fi forever legat de perioada AIA.

m-am intors dupa un an si mi-am dat seama il iubesc cu nostalgie, nu cu fluturashi.

e vremea.

revista presei

Cantaretul Elton John a licitat 72.000 de dolari pentru a aparea in noua productie Superman, anunta sfgate.com. Visul i-a fost insa naruit de omul de afaceri londonez Philip Green, care a platit 90.000 de dolari pentru ca rolul sa revina sotiei sale Tina, zice aici.

De ce fac oamenii lucruri din astea? De ce? De ceeee?!??

ouch

And every time I scratch my nails down someone else's back
I hope you feel it
Well, can you feel it?
Alanis Morissette - You Oughta Know

ouch! mi s-a parut intotdeauna un vers extrem de plastic si puternic si mi-am adus aminte de el acum, in timp ce ascultam altceva.

cu nesimtzire (si cu felipov) am plecat in pauza sa ne cumparam blugi exact la fel ca cei pe care si i-a luat o colega acum o saptamana. modelul ala pe care il cauti de ani de zile si nu il gasesti - in cazul nostu, denimul english inchis la culoare si croiala dreapta.

cu ocazia asta am aflat ca little big nu a murit, cum credeam....ba, mai mult, prospera in buricul targului in piata romana si pe online e foarte user friendly..

si m-a lovit!..... a face cumparaturi in mijlocul zilei este o placere de nedescris :) mi-am dat seama ca nu am mai iesit la pranz dupa altceva in afara de covrigi de .....
dupa principiul etern valabil: cand eram in facultate si trebuia sa pierd timp intre cursuri, uram sa ma uit in vitrine cu orele si sa nu-mi pot cumpara nimic. acum, incerc sa-mi iau blugi de 5 luni si am reusit de abia astazi..... si asta numai pentru ca am trisat insushindu-mi descoperirea unei alte persoane

oricum: yey for me!!

branding personal

oare cum isi aleg marii carieristi fotografiile care sa-i reprezinte in presa? imaginile alea care insotesc orice profil, interviu sau dare de seama pe tema pietei.

ex: o doamna manager cu o fotografie de profil de hi5 (to say the least) pe care deja o foloseste de ceva vreme, adica nu e un accident datorat lipsei de timp sau agenda libera pentru o sesiune foto ... asta vrea ea sa transmita

poate 'cand ma fac mare, o sa-nteleg mai bine'

pentru ce stau eu tarziu la birou ...(tigara #1)

pai cum? ...ca sa fumez cu felipov.
Am pornit de la compusii margarinei si am ajuns la detergenti, am trecut dubios la sigle si apoi la moloz, am continuat cu o pseudo-ipotetico-parodie de campanie care implica grapefruiteuri roshii, apeluri dramatice la experienta de consum si o mascota, apoi am discutat un pic despre celulita ca sa trecem la femei normale si la importanta frumusetii adevarate care este in tine si pe care nu ti-o poate lua nimeni si care oricum numai ea conteaza versus self improvement is masturbation, ca sa ajungem in final la playboy fumat pe veceu editie dupa editie si un 'sa vad ce o sa scrii despre asta' aruncat de la inaltimea dansei de bloggeritza cu traditie si inaltimea dansei la propriu

sa traitzi! e ok asa, sefa? :)

30'

Despre masajul la birou:
... a inceput foarte timid in mansarda rearanjata in alveole dupa principiul open spaces (sa fim o familie, sa avem spatiu si, in general, sa ne auzim colegii si in receptor si live din coltul opus al mansardei atunci cand ii sunam). 'Terapia' se desfasoara pe un scaun pozitionat strategic, dupa secretariat, la intrarea in zona de lucru a.i. toaaaata lumea te vede in timp ce adormi uitand ca esti la birou sau scoti sunete care nu sunt prevazute in fisa de post. Din aceste motive, incordarea necesara pentu a controla balutza din coltul gurii sau geamatul care sta in gat, se bate cap in cap cu ceea ce face nenea cu spatele tau si scopul final al exercitiului: relaxarea. Pe scurt, la primele sedinte, nu m-am ales nici cu una nici cu alta.
Insa e al naibii de bine :) garfield-bine :) Si pe masura ca trec saptamanile (cred ca avem deja vreo luna de cand beneficiem de aceste servicii), pe masura ce ne descoperim unii altora noi grimase si schimonosiri ale fetei si lucram impreuna la o solutie pentru a ne oferi intimitatea necesara relaxarii a la carte, incepe sa ne intereseze din ce in ce mai putin contextul. Astazi jur ca am adormit cateva secunde.

Clarificare: Nu, nu e cu masa, dezbracare si prosop peste fund si cu Val Kilmer orb ca-n filme. masaj la birou = masaj de relaxare (30 minute de umeri, ceafa, spate - pe scaun, prin haine). Cica varianta originala implica un nene care face asta in timp ce tu stai la calculator si lucrezi?!?! Nu pot sa inteleg!

de espana..

...si vad ca nu numai eu sunt in trip-ul asta astazi
mirona tiene razon ...:)))

ador cand ma iau prin suprindere lucrurile!

eram infundata intr-un word mizer cu aceleasi discursuri eterne despre 'piata dupa aderare' bleah.... si aud in casti la maxim 'visca la terra, visca la catalunya!, visca el poble catala!'. era sa cad de pe scaun. am ajus instantaneu acum 3 ani cand, singura fiind intr-unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut in viata mea, si fara fie si numai o persoana care sa le inteleaga ca mine ...... m-am lasat carata la un festival modelu' festivalul berii unde am dat, pe scena, peste baietii de la Obrint pas care mi-au dat cel mai puternic sentiment de 'acasa' pe care l-am avut vreodata departe de casa.

si de atunci, vad ca LastFm-ul continua cu Skalariak, Betagarri, Ska P - imi schimb filtrele pt azi - numai muzica independentista in dialecte spaniole :))! si nu e vorba de mesaj, nu am trait Franco deci nu pot sa judec, iar ei nu au trait ordinea sociala cu usoare tente de comunism pe care o cer acum cu atata vehementa .... e peste... si probabil ma fascineaza atat de tare pentru ca, traind intr-o tara in care mandria nationala (ca sa folosesc o sintagma pompoasa) nu prea exista ... lucru care ma doare....nu pot sa ma satur sa aud oameni vorbind cu patos si cu iubire despre tara lor..

nu o sa continui cu motivele pentru care cer ei independenta ca sunt usor subiectiva la capitolul asta :) ...sa ziceam doar ca limba e mai apropiata de romana decat de spaniola iar populatia este printre primele 5 ca numar din Europa! ... ca sa nu mai vorbim ca, la nivel de intelegere normala, cultura generala basic, a ceea ce a dat Spania la nivel mondial dpdv cultura si valori, 80% dintre ei sunt catalani ... ..

hopa...s-ar putea sa fi reusit sa ma indoctrineze cat am stat acolo ... hmmm :P

auoleeeoooo!!

...citeam arhivele Sandrei si am gasit un test care mi s-a parut interesant cand l-a postat: What's your perfect major?

Si ... l-am facut....si nu trebuia sa-l fac astazi!!! nuuuu azi! a picat in mijlocul unei zile in care am avut primul moment de indoiala ..... slabutza ce-i drept....apropo de ce dracu fac de fapt aici si de ce sunt asa convinsa ca asta vreau sa fac .....(stiu sigur ca o sa-mi treaca maine pentru ca imi place de mor dar coincidenta m-a lovit in plex)

so.... here it is...my perfect major.... ceea ce fac in realitate nu este nici macar in Top 5!!! hahahah.....trebuia sa raman la prima dragoste si sa ma joc si acum cu serpishori, siruri si probabilitati ..... :) ....inginer pe santier, vorba parazitului :)

plus ca...wtf?!?!...cum sa fie teatru pe locul doi atat de aproape?!?

Engineering 100% Theater 92% Mathematics 83% Philosophy 83% Sociology 83% Linguistics 75% Journalism 75% Dance 67% Anthropology 58% English 50% Psychology 50% Chemistry 42% Biology 42% Art 33% What is your Perfect Major? (PLEASE RATE ME!!<3) created with QuizFarm.com

si nu...asta nu explica nimic :P

Later edit: zice Sandra ca nu in arhivele ei am gasit chestia asta. atunci de unde am luat-o?!? poate am confundat. whatever

21 noiembrie

La multi ani Bjork!
La multi ani Voltaire (cu toate ca esti mort)!
La multi ani Dascha - Czech porn star

"The UN General Assembly established Novemeber 21st as World Television Day to encourage nations to exchange cultural programming focusing on peace, security, economic and social development." zice Wiki

dar, peste toate, LA MULTI ANI STOICESCU! .. mi se pare absolut normal sa te gasesc in asemenea companie :)

si, la multi ani mie ..... ca astazi este, yet another one din miile de Sfinte Marii din an :D

bine cu tine..

in acest moment plec ..... si peste 20 de minute, sper, sa fiu pe drumul de a indrepta/corecta cel mai mare regret al meu to this day ......si, de fapt, singurul....daca stau bine sa ma gandesc, restul sunt regrete 'de moft'...... anumite alegeri la care mai stau sa ma intreb 'si daca totusi...' dar, fundamental, sunt ale mele si sunt foarte ok cu asta......

...si da, imi dau seama de incredibiliul noroc de a putea, inca, face ceva.

Uite asa, as vrea sa ma omoooooor..

In timp ce eu eram intr-un beci intunecat aglomerat din Bucuresti, alti oameni erau aici (foto de la OanaG).

Ma urasc .....cand imi dau seama ca nu misc un deget, sau o mana, sau un picior sau ceva!!.... cand nu e iarna si nu merge gondola.... (ma rog, cu mici exceptii). Ma atrofiez toata si imi zic la inceputul fiecarei ierni ca ... data viitoare o sa alerg un pic inainte de partie ca sa nu fiu iar leguma timp de o saptamana dupa primul weekend.

Uff..... as dori un instrument de canalizare automata a energiei in functie de anumite coordonate tastate initial si imposibil de modificat pe termen scurt, un fel de tratament a la portocala mecanica la sfarsitul caruia sa mi se faca rau...... dar rau de tot.... daca nu fac cel putin o ora de sport pe zi. ....... sau, pur si simplu mai multa vointa.
Telecomanda sa fi fost de fier, ce brand aveam :(

Luni

Nu-mi place sa stau 12 ore la birou sau sa lucrez sambata sau sa fiu nevoita sa ajung la 7 dimineata pentru o 'urgenta'. Asta in general. Cand toate cele de mai sus sunt o consecinta a neimplicarii altor persoane, devine cu atat mai enervant. Dar, cateodata e o consecinta a unui 'shit happens' si ma enervez pe soarta, pe lume, pe iarna care nu mai vine etc.

Dar, cand calculatorul ma lasa balta si pierd o zi intreaga cu check-uri si teste pentru ca in final sa mi se spuna ca hardul e futut iremediabil, ca e un calculator vechi de cand lumea, o mizerie care de abia se mai tine, dar atata timp cat nu cade cu totul, n-avem domne ce face! ...... ma enervez direct pe interlocutorul care imi contureaza foarte clar perspectiva mai multor zile de vineri petrecute uitandu-ma pe pereti si stand la panda dupa calculatoarele colegilor plecati, zile de sambata lipsite de cursivitate din cauza orelor petrecute la birou in jurul pranzului ..... nu pot sa ma trezesc mai devreme de 10 in weekend orice ar fi....si zile de luni cu trezirea la 7.

Problema nu e ca s-a intamplat. Problema apare cand mi se spune, cu detasare, ca mi sa va mai intampla.

Osho meets Victoria Secret

Dupa exemplul Silviei, am studiat fisierul cu pricina si am aflat .... ce-i drept, nu am fost surprinsa :P..... ca sunt 'un fel de profet' si, in acelasi timp, o 'bucatzica' :))

Leu, 26 iulie - Ziua vestitorului simbolic
Nativii zilei de 26 iulie au o personalitate foarte dominanta. In orice caz, autoritatea cu care domina este rareori de natura fizica sau financiara. In cele mai multe dintre cazuri, aceasta autoritate consta in puterea de a intelege marile adevaruri ale vremii lor. In plus, nativii au puterea de a da glas acestor adevaruri prin ceea ce fac. Atunci cand cei nascuti in aceasta zi vorbesc despre un lucru, de cele mai multe ori sunt in cunostinta de cauza. Acest lucru se intampla pentru ca autoritatea de care vorbesc este bazata pe numeroasele experiente anterioare (de cele mai multe ori se bazeaza si pe cunostinte profunde in acel domeniu). Indivizii exceptionali nascuti in aceasta zi pot fi considerati un fel de profeti. Ei isi vor transmite mesajul tuturor celor care vor dori sa le acorde atentie.

Persoanele nascute pe data de 26 iulie pot parea ca sunt directionate intr-un singur sens. Acest lucru se va intampla pentru ca, in loc sa caute forme cat mai variate de experimentare, cei nascuti in aceasta zi se limiteaza, de obicei, la un singur domeniu de activitate. In aria lor de interes, ajung sa foloseasca toate experientele capatate de-a lungul vietii. In timp, cei mai multi dintre nativi vor avea o mare influenta asupra familiei lor, cercului social din care fac parte si in general asupra societatii. Motivul pentru care se intampla astfel il reprezinta faptul ca, nativii acestei zile au capacitatea de a intelege si de a exprima ceea ce persoanele din jurul lor simt si gandesc. Poate ca ei, nativii, vor deveni la un moment dat chiar simboluri vii ale atitudinilor sociale neexprimate. Din aceasta cauza, se poate ajunge si la situatia in care cei nascuti in aceasta zi vor deveni incapabili sa mai comunice cu ei insisi. Nu vor mai putea sa fie atenti la dorintele si sentimentele lor mai profunde, lucru care este foarte necesar pentru a avea o personalitate complexa. La un moment dat in viata, vor fi nevoiti sa ia o decizie ferma si sa renunte la pozitia pe care o au. Din acel moment vor refuza orice incercare a celorlalti de a-i repune in acea pozitie.

Despre cei nascuti in aceasta zi se poate spune orice, dar nu faptul ca sunt conservatori in gandire. Deseori ei expun puncte de vedere revoltatoare. Acestea vor atrage, in mod aproape sigur, opozitia celor care sustin puncte de vedere mai conservatoare. Din fericire, nativii dau dovada de o inceredere in sine care, in ciuda adversarilor, rareori se clatina.
Nativii zilei de 26 iulie sunt jucatori de noroc prin natura lor. Deseori sunt atrasi in mod fatal de situatii dificile si chiar periculoase. Au tendinta de a-si continua drumul chiar si atunci cand acesta devine greu si de a persista pana cand obtin rezultatul sau concluzia care ii va multumi. Atunci cand incep sa faca ceva sunt bine echipati cu multa putere si cu multa energie.

Persoanele nascute pe data de 26 iulie nu fac eforturi pentru a indulci latura dura a adevarului. Il vor prezenta exact asa cum este, in mod direct si necizelat. Uneori sunt mai preocupati de „siguranta” adevarului, decat de sentimentele proprii si cele ale semenilor. In orice caz, nativii care isi vor acorda timpul si vor face eforturile necesare de a se cunoaste pe ei insisi vor capata reale calitati empatice. Tot astfel vor reusi sa isi imblanzeasca latura agresiva. Mai mult decat oricine vor fi capabili sa exprime ceea ce simt.

Sfaturi: Odihneste-te din cand in cand si permite-le si celorlalti sa faca la fel. Nu uita ca esti doar o „bucatica” din ceea ce reprezinta „intregul”. Cultiva-ti umanitatea si modestia.
Puncte forte: Dinamic, influent, atragator
Puncte slabe: Provocator, necizelat, dificil

Am grait! Luati aminte. :D

casablanca? cannes? sevillia?

Operatorul franco-olandez de zboruri Air France KLM intentioneazã sã înfiinteze o companie aeriana low-cost, pentru a profita de dezvoltarea pietei de servicii turistice de recreere, transmite Reuters.

Foarte bine! asa sa faca toti! sa vina si ryanair-ul in romania, sa vina si astia, sa vina si nemtii cu avioane pentru fumatori si sa imi fie din ce in ce mai des drag bucurestiul asa cum imi e 'la intoarcere'.
... si sa facem o traditie din a ne oferi astfel de cadouri.

dar cine rade la urma.....

munceste in weekend. :(
dupa o zi fara mail, 5 ore de somn si mii chestii de recuperat, calculatorul meu m-a intampinat cu 'the data might be lost. there is a problem with your hardware or network connection'.
seful caculatoarelor de aici l-a bagat in frigider sa se raceasca si sa mai incercam o data sa-l pornim, macar cat sa apuc sa-mi mut fiserele importante.
no comment.

Later edit: calculatorul nu a incaput printre iaurturi. consecinta: m-am invartit fara scop sau sens in jurul lui timp de 2 ore asteptand sa se raceasca si intreband la fiecare 10 minute daca e gata. flashback de acum 10 ani in masina cu ai mei si eternele intrebari ale copilariei: are we there yet, cat mai avem?, cand ajungem?

Mi-e sooomn

Ieri am avut o zi care a insistat sa nu se mai termine (si care, de fapt, a inceput alaltaieri).
Dupa maraton la birou miercuri am plecat la 9 seara spre Cluj. am facut treaba. Mi-a parut rau ca nu ninge. Ultima oara am prins prima ninsoare de anul asta ... cu trei zile inainte sa ninga in bucuresti si nu cu viscol si fulgi mici care iti intra in nas ... cu fulgi cat pumnul si o consistenta care ii face sa ti se adune in par si sa iti ramana pe haine cateva zeci de secunde dupa ce au cazut. Nu mai vine odata iarna asta?!
M-am bucurat in schimb ca de data asta am reusit sa terminam mai devreme si sa stam si in cluj cateva ore sa ne plimbam prin centru. Consider o mare lipsa faptul ca nu am vazut orasele tarii. Intru periodic in vria plecarii si imi doresc sa vad locuri cand, la mine in tara, inca nu am ajuns mai departe de brasov/ fagaras. Luna asta am bifat (ma rog, am ajuns sa vad un pic din) sibiu si cluj.
Am ajuns la aeroport si, acolo, in dreptul zborului de ora 18.30 spre bucuresti, statea scris ceva ce nu vroiam sa vad niciodata..... delayed until..si atat! Nicio ora. As fi preferat o intarziere de 10 ore anuntata in locul unor cuvinte care, practic, spun: nu stim ce se intampla, cat va dura, daca mai plecati in seara asta sau nu.
Motivul: am avut o incurcatura cu aernoavele, am schimbat cateva si se pare ca cea care opereaza acest zbor este in alt aeroport din tara.
Ce mah?!?!? Cum adica ati incurcat aeronavele? Am avut in fata exact imaginea unui copil care se joaca cu trenuletele, isi rearanjeaza machetuta si isi da seama la sfarsit ca ii lipseste un vagon - nu-i o imagine pe care vrei sa o asociezi cu compania aeriana nationala.
Si-am stat, si-am stat .... si am stat cu clientul .... adica, nu tu barfa, nu tu scobit in nas, fara discutii despre vreme, concentrare la limbaj, la gestica....etc, etc. Fix ce trebuia!
Barul aeroprotului s-a inchis la 7 si am ramas aproximativ 50 de oameni. Si uite asa, am stat si m-am uitat la ei, toti vizibil enervati, modelul care trebuie sa ajunga la bucuresti ca sa plece la predeal de unde sa plece la bistrita etc, etc. .....and i mean it, toti...cu laptopurile pe mese (chiar si cei care erau in grup, colegi de munca, prieteni, cupluri) si excelurile deschise ...... uitandu-se la ceas, doar doar mai dureaza inca 5 minute ca sa puna si ultima linie in buget. Se certau pe prize!!!

De asta prefer eu masina. Stii ce te asteapta. daca intri in coloana la sinaia si stii ca nu se termina pana la comarnic, esti tot timpul acolo, cu muzica ta, cu prietenii tai in masina, in intimitate si, cel mai important, stii cam cat mai dureaza. Delayed until ... este frustrant.

I know it's old news....

...dar am primit azi un link de la cineva si mi-am adus aminte. Si am recitit TOT. :) Get a load of this!!!

There is no theory of evolution. Just a list of creatures Chuck Norris has allowed to live.

Chuck Norris is allowed to talk about Fight Club.

Chuck Norris beat the Sun in a staring contest.

Chuck Norris puts the FUN in Funeral.

Chuck Norris doesn't breathe, he holds air hostage.

Chuck Norris counted to infinity - twice.

Chuck Norris doesn't read books. He stares them down until he gets the information he wants.

bwahahahaha!!

Si cu ocazia asta mi-am adus aminte...

...de un alt beci frumos din Sibiu, unde ni s-a facut pofta de Sangria si, intre varianta 'la pahar' si varianta 'la carafa' am ales-o pe cea de-a doua fiind un grup destul de maricel. Si domnisoara a venit cu o sticla de Corrida si un bol cu portocale taiate pe care ni le-a pus pe masa, asa. In conditiile in care stiu ca sticla aia costa 80 de mii si ea mi-o vinde cu 250....cand tot ce ar fi trebuit sa faca ar fi fost sa verse portocalele intr-o carafa, sa verse continutul sticlei peste, si sa o aduca asa. impachetarea! 45 de secunde.....pe ceas!...si, cu toate ca nu as fi confundat gustul cu cel al unei sangria home made, macar nu as fi avut senzatia proasta de: 'si asa sunt putin locuri in oras si pline toate, si asa sunt beti oamenii astia, ce mai conteaza'.....ggggrrrrrr

am foarte multa treaba de doua zile si ma dau de pereti sa o fac si sa o fac bine si moooooor cand vad ca, de fapt....'ce conteaza?'

ce fac unii cu banii

Imi este foarte greu sa inteleg de ce sa faci ceva mare si prost cu multi bani cand poti sa faci ceva mai mic dar de efect cu la fel de multi bani, sau chiar mai putini.

Rasfoiam astazi o revista cand...ce sa vezi?....imi cad in poala doua broshuri ale unora dintre cele mai mari ....a se sublinia ca am zis cele mai mari, nu cele mai tari......firme de hainutze si echipament pentru facut chestii pe munte: O’Neill si Columbia Sportswear.
Frumos, zic eu, ma intereseaza problema, sunt in target.........ca idee in target ca din punct de vedere financiar refuz categoric sa imi cumpar ceva din Romania la suprapret cand stiu ca la 500 de km gasesc aceeasi chestie cu 30% mai ieftin....ma rog.
Si, ce sa vezi...discursul viziune/ misiune al domnului O’Neill, reportaje, interviuri cu rideri de exceptie, cateva articole din colectia de toamna/ iarna, upcoming events....si TOTUL IN ENGLEZA. Repet, vorbim de ceva care ma intereseaza.....si da, fac parte din generatia aia care stie engleza aproape la fel de bine ca romana.....cu accent pe aproape, pentru ca nu am nimic in comun cu alti optzecishti care de la atata engleza au ajuns sa nu mai stie romana. Dar cu toate astea, refuz!

Mi-au oferit spre delectare o lista cu toate competitiile lor din iarna asta, la care eram invitata cu drag si sincerely yours, the O'Neill Team.... la Verbier, in Scotia, in Franta...get this...in Sunset Beach, Hawaii!!! bwahahahaha. Toate astea in conditiile in care habar nu am unde va fi prima shusha organizata la noi in iarna asta.

Si mai in plus, o selectie de hanorace, pantaloni, caciuli etc., dintre care numai ei stiu care pot fi gasite si in Piata Romana si care sunt editie limitata pentru locatiile de mai sus. Oricum, nu se cade a da preturi ca doar nu vrem sa speriem oamenii cu 200 ron pe o caciula din ochiuri prin care trece vantul.

Oricum, ideea e...de ce sa faci asta? De ce sa-ti tai craca de sub picioare, livrandu-mi o chestie replicata dupa modelul sua, cu 16 pagini glossy si cu info care nu ma ajuta la nimic......nu cred ca mai suntem in situatia in care sa ma uit pe asa ceva si sa exclam ‘wow, ce tare e o’neill, cand ma fac mare vreau sa fiu ca ei, sa ma imbrac de la ei si sa ma duc la competitiile lor’. Nu mai constuiesti imagine, ma enervezi ca vad prin tine ca incerci sa ma impresionezi....asta in cel mai bun caz....... ca in cel mai rau, la capatul demersului este un domn care a considerat ca oricum toata lumea stie engleza si pe cladiri scrie To Let si Sale asa ca .... ce mai conteaza.

Nu mai bine tai glossy-ul din buget, reduci la 10 pagini, traduci discursul, imi povesteti pe scurt despre noua partie facuta la Busteni, despre telescaunul nou din Poiana, despre alte locuri in tara asta in afara de valea prahovei (!!!!) si imi dai o prognoza meteorologica scurta in legatura cu iarna asta ca sa stiu odata ce dracu fac, daca ma dau peste cap sa plec din tara ca nu e zapada de sarbatori sau stau linistita? Daca tot esti O'Neill si tot ai bani ...

N-ar fi mai bine asa?

Pietricele de pe drum

„Despre mine, ce sa spun? Ce cuvinte sa adun?” dupa cum bine zicea o mare doamna. Nu, inca nu vorbesc cu frunzele sau cu stelele si, oricat de ‚in metafore’ am vorbi, nu vreau sa ajung acolo.
Acum doi ani viata mea arata cu totul si cu totul altfel si nu aveam nici o idee in ce se va transforma.....bine, in all fairness, nici acum nu am o idee cu mult mai clara dar, de dragul sentimentului extrem de matur de know-it-all in care ma lafai de la o vreme, sa zicem.......Deci, dupa cum spuneam......stateam linistita acasa si ma uitam la televizor, si ma duceam la cursuri si in cluburi si in magazine si la munte si la mare si nu vedeam diferenta dintre weekend si restul saptamanii.

Intre timp am alergat foarte, foarte mult ........ am schimbat job-uri, case, facultati, tari, avioane, sentimente. Niciodata prieteni. Si, de vreo sase luni sunt asezata ... ma rog, in masura in care poti fi asezat la 22 de ani :). Am planuri mari de continuat cu alergatura ...... dar momentan, din toate punctele de vedere, e al naibii de bine exact aici.

Ce n-as da niciodată: prietenii, drumurile iarna spre Braşov cu „Zaraza” si „Casa mea”, fetele, mama mea care este cea mai mare mama şi doamna a tuturor timpurilor, Barcelona primavara, soarele, board-ul, Vama Veche, noptile de canasta (la care n-am mai participat activ in ultima vreme), masina si placerea condusului, prima dimineaţă din an in care te trezesti si totul e alb afara......bine, asta era ok stand la casa...la bloc, odata ca nu vezi de la etajul 8 copacii plini de zapada, dar cobori si iti gasesti masina bushita de oamenii care refuza sa inteleaga ca iarna iti trebuie caucicuri de iarna si un pic mai multa atentie...

Ar mai fi multe altele dar este aceea perioada a anului in care comportamentul compulsiv obsesiv isi ia jucariile si incpee show-ul si vad numai fulgi de zapada in fata ochilor si am visuri erotice cu revelioane pe ghetzar. .... din care ma trezesc intotdeauna cu senzatia de panica datorata lipsei de timp pentru a organiza asa ceva si iminentza unui revelion, doamne fereste, in bucuresti.

Altfel, sunt un om foarte fericit.

misiune indeplinita

Sambata am iesit...dupa foarte multa vreme de neiesit. Am trait reclama cu 'un VW pentru orice stare de spirit'.......exista un loc in bucuresti (in cazul meu, un beci) pentru fiecare stare de spirit, si pentru fiecare etapa prin care treci inevitabil intr-o noapte de sambata.

Plecat de acasa, bluzitza proapat calcata sta cum trebuie pe tine, pupilele clare, spatele drept - B52 si socializare cu oameni pe care nu i-am mai vazut de mult si, tocmai de aceea, trebuie sa arati impecabil :)

Se aglomereaza, inevitabil.... imi aduc aminte de noaptea de canasta care trebuia sa fie si cum, probabil, exact in momentul ala m-as fi etalat cu nesimtzire din turul 2 sub privirile vrajite ale coechipierului si de 'fute-m-ash' ale dealerului (evident, din echipa adversa)...ahh.....deja nu se mai poate respira si muzica a trecut de la cantecele noastre care te ung pe suflet la cantecele pentru a se dansa, care sunt ok, dar pentru mine sunt ok un pic mai tarziu in noapte.

Exit B52, plimbare, scos miros de tigari din par.

Underworld. Aer respirabil, racoare, acelasi sentiment de bine pe care il recunosc cu toate ca n-am mai fost de foarte mult timp pe acolo.....senzatia e aia care trebuie. Ca exact asa cum e ok sa cada cineva lat sub masa langa tine, e ok si sa fi imbracata in "roz" cand toata lumea e un negru. Nu e modelul de bar in care merg doar comportamentele incetatenite. Muzica de acasa.......n-am mai ascultat muzica de atat timp, chiar sa stau si sa ascult, sa gasesc muzica noua, sa dau muzica, sa mi se dea muzica, sa discutam despre muzica sau macar sa mi se povesteasca muzica cu atata patos .....a fost o gura de aer proaspat....
Am batut din picior sub masa o vreme si ne-am hotarat sa plecam sa finalizam seara in stilul si cu gloria zilelor de demult.

Expirat! As putea scrie romane despre locul asta. Va ramane forever acasa. Nu conteaza ca aia era acum cativa ani, ca intre timp e club, ca intre timp e stylish, ca intre timp s-a renovat de nu stiu cate ori. Am trait acolo chestii pe care stiu ca nu le voi mai putea trai niciodata la aceeasi intensitate...pentru ca eu eram mica, pentru ca eram toti mici, pentru ca era la inceput. Si, exact cum patesc si cu Vama Veche, pot sa-l critic, sa am momente de lipsa de chef dar....... pentru acele cateva minute in care recunosc senzatia aia de demult, de siguranta, de 'da-o-n ma-sa de lume', eu mai stau o saptamana la mare .......merita toti banii si o sa continui sa merg in expirat si o sa continui sa merg in vama.

Si, dupa cum spunem, fiind atat eu cat si doamna din dotare orientate pe obiective si pe atingerea lor, am dansat noaptea away si am ajuns acasa mai tarziu/ devreme decat in ultimii 2 ani. Cinste noua!

Look what happened

M-am mutat inapoi la mama.

Trecem peste placerea de a trai din cutii pentru ca nu reusesc niciodata sa ajung miercuri seara acasa destul de devreme ca sa fac curat inainte sa vina femeia la curatenie. Trecem peste placerea de a traversa tot orasul ca sa ajung la munca dupa un an in care am mers pe jos 10 minute pana la birou, razand in nasul celor care stau la 42 de stopuri inainte sa treaca de intersectie. Trecem peste lipsa de presiune de la etajul 8 si a locului de parcare. Rasfatz!!

Dar, cam atat. Nu-mi vine nimic altceva in minte. Cam astea ar fi chestiile peste care trebuie sa trec. Atat.

Ramane placerea vinului cu mama seara. Raman weekendurile de fete si pizza si joshi-sme. Si raman placerile micilor descoperiri intr-o camera care a fost a mea mult timp si in care multe lucruri s-au facut pierdute. Valoreaza de sute de ori mai mult sa-ti gasesti un biletzel scris de baiatul cu ochi albastrii de la 8A, un caiet din generala, un bilet de tren din prima excursie cu clasa sau legitimatia de intrare la examenul de admitere decat sa scoti blugii de la spalat si sa gasesti 500 mii in buzunar.

Si am gasit!! Pe toate le-am gasit! 8 agende doldora de biletzele, floricele, bilete la film, vederi din vacante, boarding pass-uri, fotografii, amintiri lasate de oameni etc. Si uite asa, acum cateva zile, am citit cele mai bune si frumoase carti din viata mea. Nu exista nimic mai food for thought decat sa dai nas in nas cu tine, de acum 6-7 ani.

Mi-am multumit mie ca le-am scris, ca le-am scris cu constinciozitate, ca le-am scris zilnic, ca le-am scris asa cum au fost. .....ca am lasat mici lucruri nespuse ca sa stau acum sa ma gandesc la ce vroiam de fapt sa spun si sa imi aduc aminte incet, incet de mii de amintiri si detalii care nu mi-au mai trecut prin cap de atunci.

Tin la curent....