branding de ţară

... sau capsula timpului sau imagini de azi păstrate pentru un viitor în care sper să nu mă mai lovesc de ele.

Aseară, la meci, cu puţin înainte de ora 10, înger blond de 12 ani, o fetiţă superbă, făcându-şi cu greu loc printr-o bodegă plină de bărbaţi fumători, microbişti şi extrem de plastici în exprimări la adresa echipei adverse pentru a ajunge la bar şi a pleca apoi încep spre casă cu câteva sticle de Bergenbier pentru tati şi prietenii lui, probabil la fel de fumători şi microbişti şi de plastici în exprimare. Se vedea efortul făcut pentru a duce câte două-trei sticle în fiecare mână, se vedea prin bluziţa roşie că era adusă de spate pentru a pune o contră greutăţii dublate de faptul că mergea ca pe vârfuri de frică să nu o dezechilibreze ceva şi să scape preţioasa încărcătură.

Poftim! Prietenii ştiu de ce! Asta da imagine! Tot vrea Bergenbier să fie berea românilor, ceea ce e ok.
A se defini noţiunea de român pe care vrea să o deservească.

Interesant e că nu pot să spun sigur că m-ar fi revoltat atât de tare sau că aş fi pierdut atâta timp observând-o dacă ar fi cărat altă marcă de bere. Ceea ce înseamnă că şi în capu' meu, care nu sunt în target, a generat sinapsele pe care şi le-a propus.