în prag de weekend

...îmi urez putere şi concentrare să nu mă mai pierd în mii chestii inutile şi plec de la birou înainte de ora 8/ 9. E foarte ciudat cum ajunge ultima zi a săptămânii să fie cea mai lungă. Ce e şi mai ciudat este că eu o fac să fie aşa.

Pe bune, mi-am dat seama că, exceptând zilele în care chiar se întâmplă ceva şi am treabă, în condiţii normale şi ritm normal de lucru (hahahaha, long time no see....e un început de an de pomină ăsta), vinerea este, paradoxal, ziua în care plec cel mai târziu.

Pentru că ştiu că am două zile să dorm, două zile să-mi văd prietenii, două zile să citesc, două zile să scormonesc în dulapul soră'mii după elemente din garderoba ei pe care regret că nu le mai am şi eu în a mea :), două zile să mă bucur de maşina abandonată în timpul săptămânii, două zile să mă plimb pe net şi să văd miile de filmuleţe de pe youtube către care primesc linkuri zilnic, două zile să ***** :P, două zile să beau un vin, liniştită.

Toate astea vin îngrămădite şi amestecate şi de aia sunt în concentraţie insuficientă în timpul săptămânii. Atunci am 5 ore să fac toate astea. În consecinţă, cele 50 care încep acum mi se par o eternitate. Şi am senzaţia aia de all the time in the world care mă face să mă uit, eu pe mine, la birou. GATA! Pa Pa! :)

PS: aş vrea ca toată înşiruirea de mai sus să se desfăşoare în condiţiile din poză....... dacă se poate..... vă rog