scârbă

Scârbă cu un strop de dezamăgire cruntă pe care o să mi-o inhib momentan pentru că, la rându-i, mi-ar inhiba tonul de revoltă.

Vuieşte de câteva zile presa pe tema lectorului de la filosofie care, in pielea goală, face Kama Sutra şi se mândreşte cu asta pe site-ul facultăţii. Da! norocoşii de noi care am terminat înainte să se pervertească sistemul în halul în care să accepte asemenea manifestări ale indecenţei din partea unui cadru didactic; hoarde de copii traumatizaţi pe viaţă, influenţarea cu bună ştiinţă a minţilor tinere şi modelabile în scopuri de atragere în MISA and so on and so forth. Cam aşa raţionează o doamnă (şi de data asta folosesc termenul în sensul cel mai peiorativ posibil) de la Gândul în legătură cu jumătatea masculină a lui Gramos (a se citi asta!!) .

Despre informaţia eronată şi exagerearea anumitor aspecte, precum şi despre faptul că domnişoarei (iar, peiorativ) nu-i este foarte clar ce e aia Kama Sutra şi ce se face :))) cu ea (şi aici o să rezist tentaţiei de a emite o ipoteză în direcţia posibilei motivaţii care stă la baza acestui articol ..... ooops) se tot discută. Pe mine mă omoară tonul.

Tonul abordat de la începutul până la sfârşitul articolului. Tonul zeflemitor şi superioritatea care vrea să se lase intuită în spatele rândurilor. Înţeleg faptul că scandalul vinde şi că fermitatea/ puterea frazei e importantă pentru credibilitate (haha!). Dar nu ai dreptul la atitudinea şi tonul ăsta când nu ai toate datele, când ţi-ai găsit un story la cafeaua şi netsurfingul de dimineaţă. Nu îţi permiţi!!!

Încheie doamna apoteotic:
Legislatia romaneasca, precum si cea internationala, cer expres ca un profesor, un educator sa fie un exemplu de decenta, moralitate, integritate psihica si fizica. Daca nu poate respecta aceste cerinte, respectivul individ poate sa practice orice alta profesiune, dar nu cea de dascal.

Ia hai să înlocuim profesor cu jurnalist şi să vedem ce scriem în loc de decenţă, moralitate, integritate psihică şi fizică. Aaaa, pardon, astea nu sunt calităţi de dorit de la un jurnalist? Tare aş vrea să ştiu acum ce zice aceeaşi legislaţie românească şi internaţională, sau măcar codul deontologic, cu privire la calitatea de jurnalist. Aş vrea să am timp să caut asta acum.

Nu mă revolt atât în linia "lăsaţi blogerri în pace şi respectaţi libertatea de expresie", sunt oameni care au mult mai multă fluenţă şi bază de informaţii pentru a construi disursul pe coordonatele astea. Nu. Mă revolt în primul rând din perspectiva fostului student, la o facultate din grupa ăstora care, zice-se, ne scot gânditori de excepţie de pe băncile şcolii, care n-a dat peste Domnul Stefanov la ore .....şi regretă.

Cum să dai în puţinii care au reuşit să crească în astfel de instituţii fără să se transforme în predecesorii lor? Cum să blamezi în halul ăsta o inţiativă care, în cele din urmă, creează o imagine reală şi completă asupra unui om care e de preferat imaginii de stană de piatră pe care se chinuie să o cultive alţii? Hello!!!! Credibilitatea nu mai este sinonimă cu gradul de stiffness. Să fim serioşi, nu e educator la grădiniţă. Tot din perspectiva fostului student, îmi permit să o asigur pe doamna de la Gândul că un fund de bărbat este ceva ce, dacă nu ai văzut la prieten, la tata, la frate sau la mare, cu siguranţă ai văzut la televizor până să intri la facultate. Iar excepţiile, a căror existenţă o accept, au întotdeauna liberatatea de a nu continua, de a nu da click sau de a nu căuta postul cu fotografiile nud - căci, nu!, nu dai link pe Gramos World şi îţi sar direct pop-upuri cu nuduri.

Oricum, văd că în 1o minute intră la comitetul disciplinar unde, zice decanul, probabil ca n-o sa se ajunga pana la demitere, dar vor exista sanctiuni”.

Ţin pumii. Şi mi-e scârbă.