transparenţă :)

Drumurile Mariei sunt presărate cu pietricele. Cu toate astea, rămâne senină peste toate câte i se întâmplă şi mereu cu sufletul tânăr. "Îmi plac puţine la o lună după, dar alea identificate până acum sper să-mi placă toată viaţa", spune ea. Un blog care respiră a viaţă şi frumuseţe interioară: Uneori nesimţirile din jur le subliniază în ironii, mici lovituri verbale care stârnesc pofta de a o citi în continuare.

Aici, din nou pentru plăcerea dumneavoastă :P, nervii mei cu zăhărelul, de data asta în cadru mai organizat.

Azi n-o să mai văd nesimţiri :) şi n-o să mă mai revolt. Ziua a început bine. Vă mulţumesc, doamnă.

Cireaşa de pe tortul publicării a fost, însă, vizualul..... acest drumurile Mariei sunt presărate cu pietricele alăturat fotografiei de mai sus. I se citeşte fetei ăsteia în privire tot ce simt eu acum, izolează perfect starea de calm şi linişte şi bine şi de a avea lucrui în viitor pe care să le aştepţi cu fluturaşii frenetici în stomac, de posibilităţi multiple şi de siguranţa Yoda-like că absolut totul o sa fie bine şi plin de aventuri şi experienţe. O materializează până în cele mai mici detalii. Pietricelele sunt ce culeg de pe drum, nu mi l-au blocat niciodata. Drumul e frumos graţie lor, nu în ciuda. :)

Poate văd eu mai mult în privirea aia fiind, inevitabil, foarte aproape de subiect :P. Dar te pune pe gânduri. Faptul că nu am ales-o eu ci a fost opţiunea unei persoane care nu s-a bazat pe nimic altceva decât ce a simţit intrând aici. Chiar se vede atât de mult printre rânduri? Mişto! :) Nu credeam. De fapt nu despre asta e vorba ... nu mi-am pus niciodată problema cât se vede şi cum şi pe unde. Până acum. Deci, double-thanks, dragă zully! :)

PS: ar fi interesant să aflu acum că poza e luată din vreun context psihotic sau e vreo reclamă la xanax :)))