Şi ce bine-mi pare că nu e un ”înapoi la căldură şi mirosuri şi mizerie”. Am găsit Bucureştiul mai oază-like decât mă aşteptam sau speram.
A fost o săptămână foarte interesantă. N-am mai stat, legumit, atâta niciodată. Diferenţa între concediul ăsta şi cele de înainte văzându-se până şi în colecţia de fotografii cu care ne-am întors. De obicei 80% clădiri, ferestre, gondolieri şi artişti etc şi câteva poze cu noi, pentru părinți, când ne mai aduceam aminte. De data asta, o poză cu o biserică şi două cu plaja (mulţumită Silviei) iar restul cu noi trei - combinaţii de trei luate câte două şi cred că una singură care dovedeşte că am fost toate în acelaşi timp acolo.
Mama va fi foarte fericită :). Tot timpul ne reproşa că nu veneam cu poze.
Hanyway, am fi putut la fel de bine merge la orice hotel şi pe orice plajă. La ce feeling occidental au zonele turistice, dacă nu ieşi un pic din hotel nu simți că eşti în grecia sau italia sau spania sau wherever. Păcat că 5star experience înseamnă uniformizarea standardelor (foarte sus, ce-i drept, dar la fel peste tot).
De ce nu există pensiuni de 5 stele? Sau hanuri de 5 stele? Probabil e complicat să organizezi o armată de oameni care să aibă grijă de fiecare aspect al şederii tale în alt mod decât cazând cât mai mulţi turişti în acelaşi spaţiu.
Nu mă plâng, doamne fereşte, a fost incredibil şi exact ce trebuia.
Dar mi-a lipsit interacţiunea cu oamenii de acolo. Am stat o oră într-o tavernă de meze a unui bunicuţ adorabil şi cam la asta s-a redus experienţa cu local culture.
Cred că m-am obișnuit să ”cunosc” țări cum am cunoscut Spania - într-o jumătate de an şi în dialectul local (dacă aud catalanii că le-am făcut limba dialect . . .). Sau Italia, care mi-a fost mult mai aproape în cele 4 zile după 3 luni de împărţit apartament cu italience.
Mi-ar fi plăcut să hang out cu locals, nu cu turiști. Oh well . . . măcar am apucat să cunosc familia în care se mărită vară'mea. Transformăm arborele genealogic în ciorbă de gene, va fi foarte interesant. Între albeaţa blondă de vară'mea şi cipriotul ciocolatiu sculptat de logodnic al ei vor ieşi nişte copii fabuloşi. Păcat că vor fi americani.
Tuesday, July 31
Tuesday, July 17
şi raza de soare . . .
Referrer astăzi:
Deci Trilogia Stăpănilor Croazierelor a funcţionat (adică The Fellowship of the Ship, The two sorrows şi The return of the dough).
Mulţumim pe această cale domnului Lomographik care a scos analogia genială de mai sus care ne este foarte dragă şi extrem, extrem de potrivită în context şi beneficiază de loialitatea infinită a Sandrei faţă de trilogia originală :)
Sunt acum în primele 10 rezultate la căutare pe Google după Ultramarine Travel.
Dacă ne mai ajutaţi un pic poate scoatem un 60% bloguri şi 40% comunicare oficială în primele 10 :D
Limo de Biborţeni
Dacă privirile ar putea ucide, ieri mi-ar fi sărit în aer radioul din maşină.
Spot radio cu testimoniale ale unor persoane în vârstă arătându-se netentate de ideea de limonadă gata preparată versus limonadă făcută în casă după gustul fiecăruia.
Şi finalul apoteotic: ”dacă moşilor nu le place”, înseamă că e ceva cu ea. Nu mai ţin minte copy-ul exact al propoziţiei de după virgulă dar ideea era că dacă moşilor nu le place înseamnă că merită.
Am o problemă mare cu formularea asta. Mă deranjează îngrozitor acest: ei oricum nu înţeleg nimic din nimic aşa că dacă nu le place lor înseamnă că e extraordinar de potrivit pentru tine care eşti tânăr şi neconvenţional.
”Moşilor” are nişte conotaţii peiorative care îl fac deranjant pentru mine când e folosit aşa, la scară largă, şi nu numai când administratorul nu te lasă să-ţi tragi internet că are senzaţia că o să strici structura de rezistenţă a blocului şi eşti nervos. Periorativele ies la nervi sau în cercuri mai restrânse, nu mi se par ok când promovezi un produs de larg consum pentru că e un tip de comportament pe care îl legitimezi în faţa a foarte mulţi oameni.
What's wrong with ”bunici”? - what's wrong cu un ton mai drăgăstos? gen ”bunica şi-a pus skype ca să vorbească cu nepotul de peste ocean, ce draguţă e cum se chinuie ea la calculator” sau ”bunica nu ştie că nu trebuie să lucreze juma de oră la stors lămâi ca să facă o limonadă, hai să-i uşurăm viaţa”.
Dar nu! Hai să fim neconvenţionali!
”Dacă moşilor nu le place„ . . . . îmi venea să sparg parbrizul ieri.
Nu-mi dau seama cu ce generaţie vor să rezoneze prin mesajul ăsta cu bătrânii care nu ştiu nimic?
Că până la 12 ani îi iubeşti că ei te cresc dat fiind că mama şi tata lucrează 14 ore pe zi. În adolescenţă oricum îţi urăşti părinţii mai mult decât orice iar bunicii sunt ăia care încă te răsfaţă pentru că nu stau cu tine tot timpul să vadă ce plod hormonal eşti. Iar între finalul adolescenţei şi 22 de ani e foarte, foarte puţin! Iar eu nu o să cumpăr pentru că mi s-au părut măgari.
Câţi sunt ăia care chiar vor zice "hahaha, ce tare!, moşii drecului, asta e băutura răcoritoare pentru mine" - aaaa, şi să aibă şi putere de cumpărare mai mare de frutti fresh.
Sau, poate iar sunt eu sub globul meu de sticlă şi am senzaţia că "lumea largă" funcţionează după aceleaşi reguli şi principii ca "lumea mea".
Spot radio cu testimoniale ale unor persoane în vârstă arătându-se netentate de ideea de limonadă gata preparată versus limonadă făcută în casă după gustul fiecăruia.
Şi finalul apoteotic: ”dacă moşilor nu le place”, înseamă că e ceva cu ea. Nu mai ţin minte copy-ul exact al propoziţiei de după virgulă dar ideea era că dacă moşilor nu le place înseamnă că merită.
Am o problemă mare cu formularea asta. Mă deranjează îngrozitor acest: ei oricum nu înţeleg nimic din nimic aşa că dacă nu le place lor înseamnă că e extraordinar de potrivit pentru tine care eşti tânăr şi neconvenţional.
”Moşilor” are nişte conotaţii peiorative care îl fac deranjant pentru mine când e folosit aşa, la scară largă, şi nu numai când administratorul nu te lasă să-ţi tragi internet că are senzaţia că o să strici structura de rezistenţă a blocului şi eşti nervos. Periorativele ies la nervi sau în cercuri mai restrânse, nu mi se par ok când promovezi un produs de larg consum pentru că e un tip de comportament pe care îl legitimezi în faţa a foarte mulţi oameni.
What's wrong with ”bunici”? - what's wrong cu un ton mai drăgăstos? gen ”bunica şi-a pus skype ca să vorbească cu nepotul de peste ocean, ce draguţă e cum se chinuie ea la calculator” sau ”bunica nu ştie că nu trebuie să lucreze juma de oră la stors lămâi ca să facă o limonadă, hai să-i uşurăm viaţa”.
Dar nu! Hai să fim neconvenţionali!
”Dacă moşilor nu le place„ . . . . îmi venea să sparg parbrizul ieri.
Nu-mi dau seama cu ce generaţie vor să rezoneze prin mesajul ăsta cu bătrânii care nu ştiu nimic?
Că până la 12 ani îi iubeşti că ei te cresc dat fiind că mama şi tata lucrează 14 ore pe zi. În adolescenţă oricum îţi urăşti părinţii mai mult decât orice iar bunicii sunt ăia care încă te răsfaţă pentru că nu stau cu tine tot timpul să vadă ce plod hormonal eşti. Iar între finalul adolescenţei şi 22 de ani e foarte, foarte puţin! Iar eu nu o să cumpăr pentru că mi s-au părut măgari.
Câţi sunt ăia care chiar vor zice "hahaha, ce tare!, moşii drecului, asta e băutura răcoritoare pentru mine" - aaaa, şi să aibă şi putere de cumpărare mai mare de frutti fresh.
Sau, poate iar sunt eu sub globul meu de sticlă şi am senzaţia că "lumea largă" funcţionează după aceleaşi reguli şi principii ca "lumea mea".
Monday, July 16
cum era aia cu clientul?
Cred că cineva ar trebui să se asigure că toți furnizorii de servicii știu că suntem în era clientului, a ofertelor ca ciupercile după ploaie, că ne permitem să alegem și să facem nazuri și să nu mai acceptăm orice de la marele zeu care împarte rația de ouă.
Jur că nu înțeleg. Între povestea noastră cu agenția de turism, poveștile unor cunoscuți cu același tip de servicii pe modelul trimiți mailuri la care nu ți se răspunde și dai telefoane degeaba și tot felul de furnizori de diverse care uită că ți-au promis chestii sau că aștepți un răspuns nu mai înțeleg nimic.
Apoi am auzit una genială săptămâna trecută. Niște colegi au fost la un hotel în cucuieții din deal (aproape literlamente) unde la sfârșitul perioadei de cazare una dintre marile doamne de acolo le-a explicat că nu este mulțumită de ei.
Hotelul le-a comunicat clienților că nu este mulțumit de ei!!! A se reține că nu vorbim de Poiana Brașov sau Mamaia. Nu cresc turiști în pom pe acolo. Cred că nici iarba nu crește acolo dar aia e altă treabă (sunt eu nervoasă, e o zona frumoasă de fapt).
Suntem noi nebuni că avem bun simț. Bun simț și senzația că oamenii sunt conștienți că poți pleca oricând la concurență. Și atunci le dai benefit of a doubt și nu crezi că sunt nesimțiți fiind conștienți că te pot pierde ci că a fost un accident și că merită înțelegere. Ei bine, sunt nesimțiți!
Fără nicio legătură cu postul de mai devreme. Aia era o mizerie personală. Cu astea de mai sus n-am probleme de picior în prag. Doar foarte, foarte, foaaaarte mari nelămuriri și dificultăți în a înțelege.
Jur că nu înțeleg. Între povestea noastră cu agenția de turism, poveștile unor cunoscuți cu același tip de servicii pe modelul trimiți mailuri la care nu ți se răspunde și dai telefoane degeaba și tot felul de furnizori de diverse care uită că ți-au promis chestii sau că aștepți un răspuns nu mai înțeleg nimic.
Apoi am auzit una genială săptămâna trecută. Niște colegi au fost la un hotel în cucuieții din deal (aproape literlamente) unde la sfârșitul perioadei de cazare una dintre marile doamne de acolo le-a explicat că nu este mulțumită de ei.
Hotelul le-a comunicat clienților că nu este mulțumit de ei!!! A se reține că nu vorbim de Poiana Brașov sau Mamaia. Nu cresc turiști în pom pe acolo. Cred că nici iarba nu crește acolo dar aia e altă treabă (sunt eu nervoasă, e o zona frumoasă de fapt).
Suntem noi nebuni că avem bun simț. Bun simț și senzația că oamenii sunt conștienți că poți pleca oricând la concurență. Și atunci le dai benefit of a doubt și nu crezi că sunt nesimțiți fiind conștienți că te pot pierde ci că a fost un accident și că merită înțelegere. Ei bine, sunt nesimțiți!
Fără nicio legătură cu postul de mai devreme. Aia era o mizerie personală. Cu astea de mai sus n-am probleme de picior în prag. Doar foarte, foarte, foaaaarte mari nelămuriri și dificultăți în a înțelege.
Fuckin' pushover!
Vreau si eu o pereche de d'alea rotunde să strap 'em on de fiecare dată când mă ia cu sindromul "Da, înţeleg, ce nasol de tine, lasă că văd eu cum mă descurc, nu-ţi fă probleme".
Ori asta ori tare mi-e că o să alunec fără cale de întoarcere în extrema ailaltă în una din zilele astea. Şi n-ar fi foarte eu. Dar la cum obişnuiesc să îmi asum chestii, sigur aş face-o la randament maxim. Şi ar fi păcat.
Mama lor de oameni!
Vreau si eu o pereche de d'alea rotunde să strap 'em on de fiecare dată când mă ia cu sindromul "Da, înţeleg, ce nasol de tine, lasă că văd eu cum mă descurc, nu-ţi fă probleme".
Ori asta ori tare mi-e că o să alunec fără cale de întoarcere în extrema ailaltă în una din zilele astea. Şi n-ar fi foarte eu. Dar la cum obişnuiesc să îmi asum chestii, sigur aş face-o la randament maxim. Şi ar fi păcat.
Mama lor de oameni!
Friday, July 13
apocalipsa
Am trăit urgia de miercuri la un cu totul alt nivel grație celor 4 biserici care se află pe o rază de 200m de casă. Cu vânt în clopote (iar Mitropolia are un set de pere de toată stima) furtuna aia a fost apocaliptică în toate felurile în care îmi închipui eu the end of days.
Noroc că am căsuță făcută de porcușorul inteligent din cei trei porcușori. Nu din paie, nu din lut, ci din cărămidă :D. Cred că niciodată nu am avut sentimentul ăla de siguranță dat de pereți și o fundație serioasă până în seara aia. Pe de altă parte, nu m-a prins niciodată o furtună din asta afară până miercuri - când am simțit mașina de peste o tonă bălăngănindu-se cum făcea matizul când treceau camioane pe lângă el în viteză am evaluat repede copacii ce ar fi putut turti Arabela și am fugit în casă.
Din alt punct de vedere, înainte de urgie și clopote și panică - voila cum arăta viața! Să mai zică cineva că aia cu calmul de înainte nu e pe bune.
Răcoare, vin, apă (separat evident), cutia roșie plină cu bunătăți, un apus nesimțit care dispare în spatele casei poporului și textele orginiale cu care 2 tineri scriitori s-au dus în 1993 la NBC cu ”avem și noi o idee de serial despre 6 tineri în NYC, hai să v-o pitchuim”.
Incredibil! Să citești asta la 10 ani, miliarde de dolari, 236 de episoade după.
Noroc că am căsuță făcută de porcușorul inteligent din cei trei porcușori. Nu din paie, nu din lut, ci din cărămidă :D. Cred că niciodată nu am avut sentimentul ăla de siguranță dat de pereți și o fundație serioasă până în seara aia. Pe de altă parte, nu m-a prins niciodată o furtună din asta afară până miercuri - când am simțit mașina de peste o tonă bălăngănindu-se cum făcea matizul când treceau camioane pe lângă el în viteză am evaluat repede copacii ce ar fi putut turti Arabela și am fugit în casă.
Din alt punct de vedere, înainte de urgie și clopote și panică - voila cum arăta viața! Să mai zică cineva că aia cu calmul de înainte nu e pe bune.Răcoare, vin, apă (separat evident), cutia roșie plină cu bunătăți, un apus nesimțit care dispare în spatele casei poporului și textele orginiale cu care 2 tineri scriitori s-au dus în 1993 la NBC cu ”avem și noi o idee de serial despre 6 tineri în NYC, hai să v-o pitchuim”.
Incredibil! Să citești asta la 10 ani, miliarde de dolari, 236 de episoade după.
Wednesday, July 11
ultramarine travel și concediul care era să fie
Și explicațiile pentru ieșirea asta.
Am început noi să ne gândim ce facem vara asta în concediu. Eu sunt dependentă de a face planuri de călătorie așa că, evident, am început devreme.
După experiența unor lucruri ”imposibile” sau ”foarte greu realizabile” care au devenit relativ ușor realitate am zis ”stai să vezi, facem ceva genial și beyond orice am făcut până acum, hai să vedem cât naiba costă de fapt să pleci în croazieră”.
Din categoria ”lucruri care ți se pare foarte departe pentru că nu ai pus niciodată mâna să faci un pic de research” am vrut să încercăm.
Și ce să vezi? Croaziera nu era 3000 de euro cum ne gândeam noi fără pic de bază, nici 2000, nici 1000 ci mai puțin.
Deci, merge cu un efort financiar, justificat cu vârf și îndesat de cum a fost ultima perioadă pentru fiecare dintre noi fetele și de faptul că e totuși un pic mai deosebit decât un all inclusive la Sharm el Seik sau mai știu eu unde care, paradoxal, e mai scump.
Fiind totuși un pic mai complicat și neștiind de unde să o apuc am sunat/scris la agenție de turism. Normal, nu?
Mi-au trimis în scârbă o ofertă și după aia tăcere. Mail-uri cu întrebări, mail-uri cu detalii . . . nimic. Am sunat la Ultramarine travel, mi s-a spus să retrimit întrebările. Am retrimis unei alte persoane. Nimic.
Am re-sunat, mi s-a spus același lucru. Am retrimis unei a treia persoane. Nimic.
După 10 (ZECE) ZILE primesc într-un final dramatic răspuns la cele 3 întrebări de bun simț pe care le pusesem.
După aia ne hotărâm. Începem să ne facem filme, să mergem să căutăm rochii de seară pentru spectacole, entuziasm maxim că împăcăm și Barcelona mea și Marocul Silviei și Franța Sandrei și că de ziua mea sunt în Ibiza. Îmi completez cu rânjet calendarul cu fiecare oprire. Învățăm ce-i aia prova și ancoră și pupă și tot tacâmul.
Mergem la sediul Ultramarine travel și semnăm contractul, dăm banii, ne ciupim și chițăim în conference call-uri interminabile că e adevărat!, noi chiar plecăm în croazieră pe 21 iulie.
Și vineri primesc mail că ”ne pare rău, am vorbit acum cu operatorii și nu mai sunt locuri”.
Poftim?!?!?! Poftim?!?!? Poftim?!?! (zicem noi toate în cor)
Cum să-mi iei banii fără să știi sigur că îmi poți livra serviciul?
Cum să mă lași să semnez contractul când nu ești sigur că te poți ține de el?
Cum să mă lași să fac mișto de toate clauzele de anulare și modificare în termen de 30 și 60 de zile din contract când tu nu știi sigur că nu va fi nevoie de aplicarea lor?
Întreb și eu. Că înnebunesc când văd cum îmi bat capul și lustruiesc detalii ca să iasă lucrurile bine și când vreau să nu mai prestez eu servici ci să mi se presteze servicii.....se întâmplă din astea!
Nu am o problemă cu faptul că am vrut ceva și nu s-a putut. Ne așteptam să fie greu să găsești ceva cu mai puțin de o lună înainte de plecare. Dar nu pot să nu mă gândesc că dacă ar fi mișcat cineva un deget să-mi răspundă la primele întrebări când le-am trimis, sau măcar după primul sau al doilea telefon de amintire, ar fi ieșit cum ne doream.
Și mizeria nu se oprește aici. Ultramarine travel a reușit să ne surprină în continuare. Dar povestec fetele despre lecția de customer care pe care am primit-o toate cu falca la pământ.
Despre cum să ții clientul în corzi cu super oferte ca să nu se ducă la altcineva și după aia să-i propui ceva la ani lumină distanță de ceea ce voia și după aia să-i reprosezi că nu-i place. Și să returnezi banii în baza unui A4 scris de mână. Și să bombăni că noi te-am încurcat că n-am venit să ne recuperăm banii mai repede. Și să ”încurci” un 7 cu un 4 în suma din declarația respectivă, evident în benficiul tău.
În concluzie: A nu se face lucruri cu Ultramarine Travel!
Cuvântul la Silvia pentru mizeria din mijlocul experienței și la Sandra pentru mizeria finală!
Am început noi să ne gândim ce facem vara asta în concediu. Eu sunt dependentă de a face planuri de călătorie așa că, evident, am început devreme.
După experiența unor lucruri ”imposibile” sau ”foarte greu realizabile” care au devenit relativ ușor realitate am zis ”stai să vezi, facem ceva genial și beyond orice am făcut până acum, hai să vedem cât naiba costă de fapt să pleci în croazieră”.
Din categoria ”lucruri care ți se pare foarte departe pentru că nu ai pus niciodată mâna să faci un pic de research” am vrut să încercăm.
Și ce să vezi? Croaziera nu era 3000 de euro cum ne gândeam noi fără pic de bază, nici 2000, nici 1000 ci mai puțin.
Deci, merge cu un efort financiar, justificat cu vârf și îndesat de cum a fost ultima perioadă pentru fiecare dintre noi fetele și de faptul că e totuși un pic mai deosebit decât un all inclusive la Sharm el Seik sau mai știu eu unde care, paradoxal, e mai scump.
Fiind totuși un pic mai complicat și neștiind de unde să o apuc am sunat/scris la agenție de turism. Normal, nu?
Mi-au trimis în scârbă o ofertă și după aia tăcere. Mail-uri cu întrebări, mail-uri cu detalii . . . nimic. Am sunat la Ultramarine travel, mi s-a spus să retrimit întrebările. Am retrimis unei alte persoane. Nimic.
Am re-sunat, mi s-a spus același lucru. Am retrimis unei a treia persoane. Nimic.
După 10 (ZECE) ZILE primesc într-un final dramatic răspuns la cele 3 întrebări de bun simț pe care le pusesem.
După aia ne hotărâm. Începem să ne facem filme, să mergem să căutăm rochii de seară pentru spectacole, entuziasm maxim că împăcăm și Barcelona mea și Marocul Silviei și Franța Sandrei și că de ziua mea sunt în Ibiza. Îmi completez cu rânjet calendarul cu fiecare oprire. Învățăm ce-i aia prova și ancoră și pupă și tot tacâmul.
Mergem la sediul Ultramarine travel și semnăm contractul, dăm banii, ne ciupim și chițăim în conference call-uri interminabile că e adevărat!, noi chiar plecăm în croazieră pe 21 iulie.
Și vineri primesc mail că ”ne pare rău, am vorbit acum cu operatorii și nu mai sunt locuri”.
Poftim?!?!?! Poftim?!?!? Poftim?!?! (zicem noi toate în cor)
Cum să-mi iei banii fără să știi sigur că îmi poți livra serviciul?
Cum să mă lași să semnez contractul când nu ești sigur că te poți ține de el?
Cum să mă lași să fac mișto de toate clauzele de anulare și modificare în termen de 30 și 60 de zile din contract când tu nu știi sigur că nu va fi nevoie de aplicarea lor?
Întreb și eu. Că înnebunesc când văd cum îmi bat capul și lustruiesc detalii ca să iasă lucrurile bine și când vreau să nu mai prestez eu servici ci să mi se presteze servicii.....se întâmplă din astea!
Nu am o problemă cu faptul că am vrut ceva și nu s-a putut. Ne așteptam să fie greu să găsești ceva cu mai puțin de o lună înainte de plecare. Dar nu pot să nu mă gândesc că dacă ar fi mișcat cineva un deget să-mi răspundă la primele întrebări când le-am trimis, sau măcar după primul sau al doilea telefon de amintire, ar fi ieșit cum ne doream.
Și mizeria nu se oprește aici. Ultramarine travel a reușit să ne surprină în continuare. Dar povestec fetele despre lecția de customer care pe care am primit-o toate cu falca la pământ.
Despre cum să ții clientul în corzi cu super oferte ca să nu se ducă la altcineva și după aia să-i propui ceva la ani lumină distanță de ceea ce voia și după aia să-i reprosezi că nu-i place. Și să returnezi banii în baza unui A4 scris de mână. Și să bombăni că noi te-am încurcat că n-am venit să ne recuperăm banii mai repede. Și să ”încurci” un 7 cu un 4 în suma din declarația respectivă, evident în benficiul tău.
În concluzie: A nu se face lucruri cu Ultramarine Travel!
Cuvântul la Silvia pentru mizeria din mijlocul experienței și la Sandra pentru mizeria finală!
Tuesday, July 10
living the obsession
Fetele mele sunt fetele mele și ale nimănui și le iubesc și le-aș face copii dacă aș putea și statui și monumente și aș pleca cu ele oricând oriunde no questions asked.
Mandat poștal dimineață.
Mă gândesc ”stai să vezi că threadlessul comandat în martie și declarat pierdut a ajuns de fapt și m-am făcut cu două pachete la prețul unuia”.
La poștă primesc un sac de rafie! Și nu e metaforic. Un sac de rafie legat la gură cu un șoricel exact ca ăia în care vecina nebună din sat băga pisoii de abia născuți ca să-i dea pe Olt că nu avea mâncare să-i crească.
Mă întreabă doamnele dacă ăla este, eu zic că habar nu am ce e, ca nu trebuia sa primesc nimic și că nu știu ce ar putea fi - trei propoziții simple care în statele unite mi-ar fi asigurat o zi petrecută în carantină la poștă așteptând echipa de geniști și lăsând oameni mascați să-mi descopere trupul.
N-a fost așa . . .
1
.
.
.
2
.
.
.
3
.
.
a se observa sacul de rafie în stânga....
Mandat poștal dimineață.
Mă gândesc ”stai să vezi că threadlessul comandat în martie și declarat pierdut a ajuns de fapt și m-am făcut cu două pachete la prețul unuia”.
La poștă primesc un sac de rafie! Și nu e metaforic. Un sac de rafie legat la gură cu un șoricel exact ca ăia în care vecina nebună din sat băga pisoii de abia născuți ca să-i dea pe Olt că nu avea mâncare să-i crească.
Mă întreabă doamnele dacă ăla este, eu zic că habar nu am ce e, ca nu trebuia sa primesc nimic și că nu știu ce ar putea fi - trei propoziții simple care în statele unite mi-ar fi asigurat o zi petrecută în carantină la poștă așteptând echipa de geniști și lăsând oameni mascați să-mi descopere trupul.
N-a fost așa . . .
1
.
.
.
2
.
.
.
3
.
.
a se observa sacul de rafie în stânga....
a se observa cam ce zâmbet are Chandler :)
a se observa că am și cărticică și poster cu canapeaua pe care mi-l voi pune la loc de cinste
a se observa că e pe bune. . . e pe bune!!!
I rest my case!
”La mulți ani puiule!
3 zâne = SG + SG + OF”
Early birthday present. Nu deconspir zânele. Oricum e evident.
Așa nu o să renunț niciodată la zona asta de hăhăială, țopăială, chițăială. Nu-mi vine să cred că am zâne în jurul meu care înspre asta trag, toate!
Ce-mi mai trebuie serialul, practic asta trăiesc! ;)
Monday, July 9
asociere de cuvinte
Uite o tactică minunată de a mă face să dau click pe more când intră al nșpelea comunicat de presă în inbox.
Titlul care conține formularea creativitate mezozoică :).
Atelier de creativitate mezozoică la Muzeul Naţional de Geologie din 16 iulie - ar trebui să fie interesant.
Titlul care conține formularea creativitate mezozoică :).
Atelier de creativitate mezozoică la Muzeul Naţional de Geologie din 16 iulie - ar trebui să fie interesant.
weekend
După ziua de vineri petrecută în bip-uri am decis să implementez programul de legumit la soare şi uniformizat bronz de tractoristă făcut la Nova Rock.
Păcat că nu prea profit de locul ăsta decât împinsă de la spate de alţii. Încep încet încet să nu mă mai grăbesc chiar tot timpul. Sper ca weekendul a fost începutul unei poveşti foarte frumoase între mine şi balconul meu.
All in all, nu mi-am mai programat nimic în astea două zile şi paradoxal am făcut mai multe decât în weekendurile anterioare când îmi făcusem un program de zi de miercuri. Bonus - satisfacţia lucrurului făcut versus frustrarea neîndeplinirii "planului".
Mulţumesc pe această cale lui Paul care a intrat în vieţile noastre şi a luat-o pe soră'mea departe la el în munţi lăsându-mi linişte, pace, ordine şi dimineţi ca asta de mai jos.
Păcat că nu prea profit de locul ăsta decât împinsă de la spate de alţii. Încep încet încet să nu mă mai grăbesc chiar tot timpul. Sper ca weekendul a fost începutul unei poveşti foarte frumoase între mine şi balconul meu.
All in all, nu mi-am mai programat nimic în astea două zile şi paradoxal am făcut mai multe decât în weekendurile anterioare când îmi făcusem un program de zi de miercuri. Bonus - satisfacţia lucrurului făcut versus frustrarea neîndeplinirii "planului".
Mulţumesc pe această cale lui Paul care a intrat în vieţile noastre şi a luat-o pe soră'mea departe la el în munţi lăsându-mi linişte, pace, ordine şi dimineţi ca asta de mai jos.
Friday, July 6
Vreau să nu mai existe pe planetă oamenii neserioși!!! Și oamenii nesimțiți! Și modelul de business ”cu tunuri”! Și servicile care sunt 70% deservicii și 30% produs!
Abia aștept să se rezolve și să umplu de sânge o anumită fimă . . . cu link și detalii și nume.
Nu-mi vine să cred ce se întâmplă!
Și nu-mi vine să cred că tot ei îmi cer mie soluții!!
Abia aștept să se rezolve și să umplu de sânge o anumită fimă . . . cu link și detalii și nume.
Nu-mi vine să cred ce se întâmplă!
Și nu-mi vine să cred că tot ei îmi cer mie soluții!!
Thursday, July 5
în loc să-mi cumpăr o bâta pentru scaunul din dreapta
Oare cam ce procent din banii pe care îi dăm la service-uri ar trebui să ne fie decontaţi de toţi dobitocii care "se bagă" bazându-se pe faptul că vei prefera să intri în gropă sau să urci bordura în loc să intri în ei şi să stai la coadă la poliţie?
Mi se pare incredibil că îmi stric maşina şi mă înham la drumuri interminabile până la mama naibii pentru că tupeul este calitatea nr. 1, slăvită de zicale şi proverbe, propovăduită de tot felul de deştepţi pe la televizor. Mentalitatea aia de "descurcăreţ", de "i-am ars pe fraieri!", de "du-te peste ei şi fă scandal dacă nu e cum vrei tu".
Ce mă îngrijorează este că apar din ce în ce mai des acele câteva fracţiuni de secundă când, în trafic cu 5km/h, îmi vine să nu trag de volan sau să apas frâna ci să văd ce are de gând deşteptu'. Când mă enervez atât de tare încât am senzaţia că îmi va da fie şi un gram de satisfacţie sau linişte a ţine un şmecher 4 ore la coadă la poliţie după o tamponare minoră. Mai rău mi-aş face. Şi mă enervează cuuuumplit că pe asta se bazează şi ei.
Nu reuşeşte nimic altceva să mă scoată succesiv şi constant din minţi în halul ăsta.
Later edit: ultima frază nu era o invitaţie.
Later-er edit: in a more happy note, la mulți ani cosmin! :)
Mi se pare incredibil că îmi stric maşina şi mă înham la drumuri interminabile până la mama naibii pentru că tupeul este calitatea nr. 1, slăvită de zicale şi proverbe, propovăduită de tot felul de deştepţi pe la televizor. Mentalitatea aia de "descurcăreţ", de "i-am ars pe fraieri!", de "du-te peste ei şi fă scandal dacă nu e cum vrei tu".
Ce mă îngrijorează este că apar din ce în ce mai des acele câteva fracţiuni de secundă când, în trafic cu 5km/h, îmi vine să nu trag de volan sau să apas frâna ci să văd ce are de gând deşteptu'. Când mă enervez atât de tare încât am senzaţia că îmi va da fie şi un gram de satisfacţie sau linişte a ţine un şmecher 4 ore la coadă la poliţie după o tamponare minoră. Mai rău mi-aş face. Şi mă enervează cuuuumplit că pe asta se bazează şi ei.
Nu reuşeşte nimic altceva să mă scoată succesiv şi constant din minţi în halul ăsta.
Later edit: ultima frază nu era o invitaţie.
Later-er edit: in a more happy note, la mulți ani cosmin! :)
viața la birou cu gust de vacanță
S-a întâmplat astăzi.
Primul moment în care m-am bucurat sincer că sunt abonată la comunicatedepresă.ro. Prima veste genială!
20 ron pentru meniul mini care are 2 sushi somon, 1 sushi crevete & 1 omleta sushi 2 rulouri somon & 2 rulouri avocado.
E bine. Aprob direcția asta de dezvoltare a ofertei. Și o să o și susțin serios din punct de vedere financiar.
Yummy!
Wednesday, July 4
vive la france!
Jos cu Bastilia și să ne trăiască și înflorească Parisul și riviera și countryside-ul francez și coasta de azur și cannesul unde am rulat anul ăsta! :)
Personal, Catalonia e mult mai aproape de suflet . . . dar nici la Paris nu aș sta îmbufnată dacă aș mai ajunge.
Îmi aduc aminte că de curând am întrebat pe cineva de zi de naștere și am făcut sinapsa că e născut/ă exact de ziua Franței. Și nu mai țin minte cine era!!! Uff.
Later edit: a se șterge din memorie ce ziceam mai sus. Am amețit francezii cu americanii. Iar americanilor nu simt nevoia să le urez la mulți ani pentru că nu s-au uitat la Studio 60 și Studio 60 a fost anulat din cauza asta. Bine că sunt ei deștepți și avem 100 de sezoane de Relic Hunter dar Studio 60 nu le-a plăcut.
Personal, Catalonia e mult mai aproape de suflet . . . dar nici la Paris nu aș sta îmbufnată dacă aș mai ajunge.
Îmi aduc aminte că de curând am întrebat pe cineva de zi de naștere și am făcut sinapsa că e născut/ă exact de ziua Franței. Și nu mai țin minte cine era!!! Uff.
Later edit: a se șterge din memorie ce ziceam mai sus. Am amețit francezii cu americanii. Iar americanilor nu simt nevoia să le urez la mulți ani pentru că nu s-au uitat la Studio 60 și Studio 60 a fost anulat din cauza asta. Bine că sunt ei deștepți și avem 100 de sezoane de Relic Hunter dar Studio 60 nu le-a plăcut.
Tuesday, July 3
live (nu formația, conceptul)
Ascult de vreo oră Obrint Pas și mi-am dat seamă că este singura formație al cărei album l-am cumpărat DUPĂ ce i-am văzut live și mi-au plăcut. M-a mirat și după aia mi-am dat seama ca ăsta este traseul normal (pe lângă word of mouth). Că de aia fac oamenii concerte.
Mi-am adus aminte de Nova Rock și grămada de formații al căror albume m-am decis să le cumpăr după ce le-am vazut pe scenă.
Deci așa e normal. Când formații ca astea ajung la tine nu pentru că vrei tu să asculți ci pentru că treci pe lângă ele la un festival sau la un concert în parc sau sărbătoarea orașului. Și te oprești un pic. Și sună bine. Și data viitoare te duci special pentru ele.
Nu am cum să alerg să văd toate formațiile pământului în speranța că o să-mi placă. E atâta muzică pe planeta asta că și așa nu apuc să ascult cât aș vrea ceea ce știu deja că-mi place. ”Noroc” că din când în când se mai strică unul din ăștia de-i iubesc . . .
Oricum, foarte tare că se întâmplă chestii. Așa e normal să crească. Să vezi live-ul și să cumperi albumul. Hai cu live-urile!!
Aaaa...ultima experiență din asta cu liveul a fost BloodhoundGang. De care știam și înainte de concert. Eternul ”you and me baby are mammals” care nu mă lăsa să dorm vara în vama veche. M-am dus ca să văd emil, să văd fetele, să văd oameni. Nu în mod special pentru ei.
Și tot drumul până acasă m-am chinuit să-mi aduc aminte dacă am sau nu vreun album de-al lor acasă pentru că aveam chef de mai mult și voiam atunci!
Vai ce show au făcut și Less than Jake la Nova Rock. Și Flogging Molly!
Musai Tori Amos și musai Bloodhound Gang la vară. Nu-mi vine să cred că o să mă duc anul ăsta la stuffstock după ce am scăpat până acum ca prin urechile acului. Asta este!
Mi-am adus aminte de Nova Rock și grămada de formații al căror albume m-am decis să le cumpăr după ce le-am vazut pe scenă.
Deci așa e normal. Când formații ca astea ajung la tine nu pentru că vrei tu să asculți ci pentru că treci pe lângă ele la un festival sau la un concert în parc sau sărbătoarea orașului. Și te oprești un pic. Și sună bine. Și data viitoare te duci special pentru ele.
Nu am cum să alerg să văd toate formațiile pământului în speranța că o să-mi placă. E atâta muzică pe planeta asta că și așa nu apuc să ascult cât aș vrea ceea ce știu deja că-mi place. ”Noroc” că din când în când se mai strică unul din ăștia de-i iubesc . . .
Oricum, foarte tare că se întâmplă chestii. Așa e normal să crească. Să vezi live-ul și să cumperi albumul. Hai cu live-urile!!
Aaaa...ultima experiență din asta cu liveul a fost BloodhoundGang. De care știam și înainte de concert. Eternul ”you and me baby are mammals” care nu mă lăsa să dorm vara în vama veche. M-am dus ca să văd emil, să văd fetele, să văd oameni. Nu în mod special pentru ei.
Și tot drumul până acasă m-am chinuit să-mi aduc aminte dacă am sau nu vreun album de-al lor acasă pentru că aveam chef de mai mult și voiam atunci!
Vai ce show au făcut și Less than Jake la Nova Rock. Și Flogging Molly!
Musai Tori Amos și musai Bloodhound Gang la vară. Nu-mi vine să cred că o să mă duc anul ăsta la stuffstock după ce am scăpat până acum ca prin urechile acului. Asta este!
Monday, July 2
commitment
Trebuie să o apuc de undeva și să o rezolv. Asta cu extremele. Ori sunt foarte tare implicată la birou, ori sunt foarte tare implicată la bere, ori sunt foarte tare implicată în relație, ori sunt foarte tare implicată în a mă ascunde sub plapumă. Trebuie să le fac cumva să coexiste.
Aia cu berea reușește de obicei să coexiste cu toate pentru că șantajul sentimental este un concept destul de vechi încât să-și fi pierdut din conotațiile negative și să fie aplicat fără jenă chiar și de cei mai morali dintre noi.
Dar cu restul ce mă fac? Ori muncesc și cad toate celelalte, ori iubesc și cade tot ce e pe lângă, ori mă ocup de mine și atunci numai eu cu mine stau.
Așa că, trebuie să încep de undeva. Și îmi lipsește postatul și comentatul și cititul pe internet. Și mi-e la îndemână. Dacă aș începe cu ”de mâine merg la tenis” n-aș schimba nimic și aș și intra în depresie că nu pot să schimb nimic. Așa că . . .
Commitment: de azi o să fac ce fac ca minim o dată la două zile să postez, să las minim 2 comentarii pe zi (asta e simplu, o să comentez la fetele mele până nu mai pot) și să citesc zilnic măcar blogurile din top 10ul meu.
Condiții: fără clipuri de pe youtube, fără comentarii cu un smiley și atât, fără reorganizarea top 10ului astfel încât să includă numai blogurile care vorbesc rar și în haiku-uri.
Later edit: excluding weekends and holidays :P
Aia cu berea reușește de obicei să coexiste cu toate pentru că șantajul sentimental este un concept destul de vechi încât să-și fi pierdut din conotațiile negative și să fie aplicat fără jenă chiar și de cei mai morali dintre noi.
Dar cu restul ce mă fac? Ori muncesc și cad toate celelalte, ori iubesc și cade tot ce e pe lângă, ori mă ocup de mine și atunci numai eu cu mine stau.
Așa că, trebuie să încep de undeva. Și îmi lipsește postatul și comentatul și cititul pe internet. Și mi-e la îndemână. Dacă aș începe cu ”de mâine merg la tenis” n-aș schimba nimic și aș și intra în depresie că nu pot să schimb nimic. Așa că . . .
Commitment: de azi o să fac ce fac ca minim o dată la două zile să postez, să las minim 2 comentarii pe zi (asta e simplu, o să comentez la fetele mele până nu mai pot) și să citesc zilnic măcar blogurile din top 10ul meu.
Condiții: fără clipuri de pe youtube, fără comentarii cu un smiley și atât, fără reorganizarea top 10ului astfel încât să includă numai blogurile care vorbesc rar și în haiku-uri.
Later edit: excluding weekends and holidays :P
disciplină
Disciplinează-te sau mori!
De fapt, nu e atât de tragic.
Disciplinează-te sau renunță!
Ce mă sperie e că dacă mie îmi e așa de greu . . . și n-am avut 30 de ani să-mi creez ticuri de care să nu mai pot scăpa și obiceiuri de lucru din alea cum are câinele bătrân.
Cred că nici aia nu e corectă.
Disciplinează-te și rămâi disciplinat! că dacă îmi iese 10% din timp nu mă ajută prea tare.
Îmi trebuie click-ul, momentul ăla de shift de paradigmă, punctul în care să zici gata!. Și aș vrea tare mult să nu fie rezultatul direct al unui moment petrecut pe fundul fundului fundului panicii sau consecința unui eșec oricât de mic.
Săriți cu șuturile în fund!
De fapt, nu e atât de tragic.
Disciplinează-te sau renunță!
Ce mă sperie e că dacă mie îmi e așa de greu . . . și n-am avut 30 de ani să-mi creez ticuri de care să nu mai pot scăpa și obiceiuri de lucru din alea cum are câinele bătrân.
Cred că nici aia nu e corectă.
Disciplinează-te și rămâi disciplinat! că dacă îmi iese 10% din timp nu mă ajută prea tare.
Îmi trebuie click-ul, momentul ăla de shift de paradigmă, punctul în care să zici gata!. Și aș vrea tare mult să nu fie rezultatul direct al unui moment petrecut pe fundul fundului fundului panicii sau consecința unui eșec oricât de mic.
Săriți cu șuturile în fund!
Subscribe to:
Posts (Atom)