Am găsit echivalentul discursului feminin cu ‚tot ce vreau e un băiat bun care să mă iubească’.
El care zice ‚tot ce vreau este o fată care să nu se joace jocuri şi să zică clar ce vrea’.
Doamnele arareori (şi zic asta pentru că, în general, mă feresc de generalizări) ajung cu băieţii buni care le iubesc maxim în detrimentul golanilor misterioşi care zic ‚te iubesc’ din priviri şi gesturi odată la câteva luni.
Iar domnii, îmi închipui, pierd satisfacţia victoriei odată ce DA chiar înseamnă da şi NU înseamnă nu.
Asta ne place nouă să credem despre noi. Că am şti să iubim băiatul bun care nu ne ţine pe jar şi că ne-am simţi destul de bărbaţi şi cu fata care nu fuge şi nu trebuie alergată şi convinsă.
Şi uite aşa aşteptăm momente în care să fim sincronizaţi în dezinteres şi astfel reciproc dezirabili.
Hmmm . . . oare îmi pierd eu încrederea? :))
5 comments:
e doar o problema de simultaneitate.reciprocitate si good timing.
deci almost imposibil
games people play... te pui cu te-ncurci. :)
La naiba. O să mor singură! :)
corect. (nu ca vei muri solo ci distanta intre slogan si realitate, intre ce se afirma si ce se intampla). o perioada (mare) m-a enervat de-a dreptul minunea asta... am considerat-o o forma a stupizeniei umane... acum o consider o chestie de paternuri ciordite inconstient. parte din marea viata mecanica pe care o traim.
...si nu consider ca e o chestie de pierdut incredere... ci de castigat luciditate... ceea ce desi pare ceva pozitiv... nu pot garanta ca ajuta la ceva... :))
ps. am incercat sa ma semnez dar... functioneaza prea ciudat pentru mine. castleless.
Luciditatea e bună. În general sunt fan al lucidităţii. Însă în cazul ăsta nu-mi dau seama încă la ce ajută.
Teoretic dacă ştii cauzele găseşti mai uşor soluţia. Doar că nu-mi prea place soluţia care se prefigurează . . .
Post a Comment