Mă surprinde cum încă îmi sar ochii pe orice bucată de informaţie care ţine de industriile şi companiile de acum 6 luni. Cum involuntar privirea se fixează pe articole şi outdoor-uri şi spoturi şi cum mă bucur de fiecare dată când văd că au mai făcut ceva mişto. Şi cum zic 'damn it' de fiecare dată când văd că se mişcă coerent concurenţa.
Şi nu mai am nicio treabă cu nici unul dintre ei şi nu se mişcă în zone care să-mi fie aproape. Şi a trecut perioada în care urmăream ca să văd finalitatea unor proiecte pe care le începusem. Acum nu ştiu ce e. Probabil un fel de drag de ceva în care ai investit.
Fuck aia cu 'it's just a job'. Să mor dacă aş ştii să o fac altfel, dacă mi-ar mai plăcea atâta dacă aş face-o altfel. Iar aia cu exuberanţa tinereţii care mi-a fost de atâtea ori invocată . . . încă nu am aflat dacă este sau nu explicaţia din motive evidente de plasare încă în acel context.
1 comment:
stiu exact ce zici! si eu am exact aceeasi problema: dupa un an de zile inca ma mai oftic daca oamenii din jurul meu beau coca cola. Si cel mai greu e ca mai nou trebuie sa ma fortez sa zambesc in intalnirile cu cei de la coca cola... it's never just a job...
Post a Comment