Duminica la birou nu are nici un fel de glorie. Tripul cu 'ce bine că sunt ocupat, înseamnă că fac lucruri importante' este rezervat şi acceptabil în primii doi ani de muncă când mirajul adulthood-ului este încă un miraj. După aia, glamour-ul se salvează în PLM şi face loc unui larg spectru de sentimente, care mai de care mai depărtate de gloria iniţială despre care povesteam :)
Satisfacţia de final creşte, ce-i drept, proporţional cu scăderea glamourului şi tocmai datorită dispariţiei acestuia. Motive acceptabile pentru a călca firma duminica devin din ce în ce mai greu de acceptat şi, deci, atunci când zici da în faţa destinului, filtrarea te ajută să fie DA doar în faţa acelor lucruri care are worth it in the end.
Deşi, mai discutăm peste vreo 5 ani. Probabil mi se vor îngusta şi mai tare găurelele sitei ;). Deocamdată e foarte bine: fluturaşii sunt acolo şi nervii vin din mii alte motive nu din jobul to be done.
No comments:
Post a Comment