Ceasul bilogic care reglează nevoia de spaţiu şi linişte când ajungi seara acasă face cât trei bombe cu timer în ultima perioadă. S-a trezit şi el odată cu studenţii, să fie sănătos. Există o casă dar nu pot să mă mut în ea din raţiuni de dai un deget şi ţi se ia toată mâna şi rămâne el cu toate lucrurile tale să se bucure de viaţă.
Luminiţa de la capătul tunelului a fost colegul Ciprian care a venit cu posibilitatea unei garsoniere pe Ştirbei la un preţ mai mult decât decent. Am constuit castele de nisip şi zone zen în noua casă to be până ieri când, all giggly în timp ce proprietarul îmi explica cum arată locul vine întrebarea de care începe să-mi fie frică:
"Dumneavoastră fumaţi?"
Şi uite aşa, într-o fracţiune de secundă, am pierdut minunea. Din raţiuni temeinice de afumare şi zugrăveală odată la 2 ani din cauza asta, omul îşi rezervă dreptul de a căuta un nefumător.
Uite cum discriminarea nu e numai la nivel de 'ieşi afară în stradă că nu avem loc de fumători' ci ajunge să te şi ardă acolo unde chiar te doare.
Avantajele a ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în ultimii ani sunt, însă, mult mai mari decât faptul că nu prea mai am unde să parchez, fumez, etc.
No comments:
Post a Comment