Tuesday, November 18

Europetrotting - Londra

Nu ştiu de unde să încep.

La Londra oamenii ies singuri să bea bere. Iar berea nu e atât de 'socială' ca la noi. Adică te duci în bar singur, bei o bere, ai plecat. Cam pe modelul în care beau italienii cafeaua - la noi e ritual social, 'o cafea' înseamnă minim 35 minute de stat la masă şi vorbit, e o scuză pentru interacţiune socială. Italienii dau expresso-ul pe gât şi au plecat. Cam aşa şi londonezii cu berea.

Oamenii de pe străzi . . . eu una am avut senzaţia că sunt actori plătiţi de primărie să creeze feeling şi spectacol, să fie străzile londrei exact aşa cum au auzit/citit turiştii. Altfel nu pot să-mi închipui cum o populaţie poate fi atât de colorată şi vie.

Nu m-am simţit atât de vulnerabilă şi expusă în viaţa mea pe nişte străzi. Mi-am adus aminte de tot miştoul făcut când am auzit prima oară că în Londra scrie pe trecerile de pietoni Look right şi Look left ca să nu se mai accidenteze turiştii pe capete. Ei bine, nu pot să vă spun cât de idiot te simţi când îţi dai seama că înainte să traversezi te uiţi în jos căutănd săgeata care să-ţi orieneteze privirea. După care, inconştient, tot nu te poţi abţine să te uiţi şi în direcţia 'normală' pentru că mintea ta s-a obişnuit că de acolo vine 'pericolul'. Am traversat numai în piruete . . . cu mişcări din alea de animal încolţit :))

La Londra, la maxima punkereală agitată care este un concert Rancid, nu m-a atins nimeni fără să îşi ceară sincer scuze - cu toate că nu aveai practic cum să te mişti fără să 'deranjezi' pe cineva.

N-am văzut monumente. În cinci zile cât am stat m-am pimbat pe străzi în lung şi-n lat şi m-am uitat la oameni. Am reuşit să văd Trafalgar Square că l-a ales Silvia ca loc de întâlnire. M-am uitat la Big Ben în timp ce mă plimbam prin jurul Parlamentului după care am stat 20 de minute pe partea opusă a Thamesului să mă uit la o clădire de vreo 10 etaje care avea fiecare apartament cu geam de sus până jos. Ştiţi casele alea de păpuţi care au secţiune transversală de vezi tot în fiecare cameră. Exact aşa era clădirea aia - vedeai 100 de sufragerii diferite cu oameni mişcându-se în ele.

Revin.

No comments: