idle hands

Mi-e dor să scriu de mână. Să scriu de mână altceva în afară de liniuţele de dimineaţă cu ce am de făcut în ziua respectivă. Mă trezesc că e unul din momentele cele mai mişto (din punct de vedere al aprecierii lucrurilor mici bla, bla, bla) cât scriu fiecare punct de pe lista aia şi ea creşte şi pixul alunecă. Cred că dacă mi-aş lua un stilou acum aş trece ca task-uri fiecare ţigară şi refill al cănii cu apă.

Altul. Alegerea fructelor/ legumelor în supermarket. Îmi aduc aminte când am ieşit prima oară din ţară, pe la vreo 13 ani, şi am dat de Spar şi dispunerea, de acum comună, a fructelor la îndemâna clientului. Când acasă totul trecea prin mâinile doamnei din spatele tejghelei din piaţă faptul că puneam eu mâna pe fiecare fruct care intra la mine în pungă mi s-a părut fantastic. Şi acum, de mult ori îmi iau doar câte o banană, două nectarine, două mere doar ca să-mi fac de lucru în zona aia.

Altul. Foarte ciudat. Spălat vase. Aseară am intrat într-o bucătărie lăsată după 10 zile de studenţi în vacanţă care au locuit/ mâncat/ dormit la noi în casă. Nu intru în detalii. Azi vine cineva să facă curat. N-am putut să las vasele atât de multe şi atât de nepuse la înmuiat (şi câţi ani m-a revoltat exact comportamentul ăsta la mama care strângea prin casă că vine femeia). Spălatul vaselor începe tot timpul cu nervi, iar după primele 2 farfurii încep să caut cu privirea mai multe, cât mai multe. Pui mâna pe ceva şi ceva-ul se face lună. Cât de tare?!?

Mi-e dor de un grătar, de condimentat tăvi întregi de pastramă şi fleică, de dat formă la pasta de mici. Yummy.

Am senzaţia că între tastatură şi volan nu mai fac nimic. Un pic de telecomandă din când în când dar de când cu 236 de episoare delicioase de friends pe dvd şi finalul de sezon la criminal Minds şi CSI-NY (vai câtă bătaie şi-a luat bietul Danny aseară) televizorul a trecut în plan secund.

Nu vreau să plivesc buruieni, nu despre asta e vorba. Dar vreau să fac ceva!!....vai cât de tare mă enervează chestia asta! Vreau să vină iarna să mă dau cu capul de copaci si cu fundul de pietre să simt şi altceva în afară de senzaţia infectă de saţietate după take-out dinner.