Încă un pic şi pornim la drum. O poticneală mică nu face decât să fie plecarea mai dulce.
Şi ho ho, cât de dulce va fi.
Arabela e în straie de sărbătoare. Mi se rupe inima să o scot pe întuneric când nu poate oglindi soarele în timp ce se plimbă ţanţoşă şi lăcuită pe şosele ca sticla. . . cât a aşteptat draga de ea ieşirea asta.
Să ne auzim cu bine. Eu mă duc să-i fac un bar mitzvah de vreo 2500 de kilometri maşinii :)
No comments:
Post a Comment