Şi un road trip lung, că tot nu mi-am satisfăcut nevoia de road trip iarna trecută că n-am avut de ce să mă duc nicăieri. Şi văd într-un final dramatic Mad Caddies. De ce într-un final dramatic? . . . este unul dintre secretele mele cele mai negre. Nu discutăm.
Uite câte încap în 8 ore. Ar trebui să scoale nişte oameni din morţi ca să mă mai ţină încă 24 de ore după aşa un line-up în prima zi.Aş vrea să nu pierd niciodată big picture-ul care mă lasă să mă hotărăsc de la un minut la altul îmi iau catrafusele şi plec în austria 4 zile să văd punkişti.
E incredibil cum, de fapt, toate sunt posibile. Când acum 4 ani mă uitam ca viţica la poarta nouă la colegii de facultate din Spania care fugiseră cu o zi înainte până la carnaval la Veneţia. Aşa, că erau la o bere pe Rambla cu o seară înainte şi şi-a adus unul aminte că e carnaval. S-a produs un declick undeva atunci.
Acum 2 ani NOFX erau un vis frumos, acum apuc să îi văd de 2 ori în mai puţin de o lună!!
Şi probabil că nu am avut eu vreo revelaţie ci pe vremea când mi se păreau imposibile lucrurile astea chiar erau, din raţiuni de independenţă financiară, legală, de transport etc.
Sunt foarte fericită! :)
Şi nu când o să ajung la festival sau când o să termin cu mega evenimentul din septembrie sau când o să termin ratele la maşină sau când o să rezolv cu comanda greşită de un furnizor neatent sau când o să vină iarna sau când o să mă îndrăgostesc din nou.
Fix acum. :D
No comments:
Post a Comment