La capitolul experienţe de client prin Bucureşti mi-am dat seama că scriu numai de rău. Că rareori povestesc sau mi se povestesc experienţele bune la capitolul ăsta de prin acele câteva locuri unde sunt posibile. Deci să zicem un pic şi de bine :)
Dacă aş avea în viitorul apropiat sau îndepărtat o petrecere sau o conferinţă sau o nuntă sau orice altă chestie din linia ăstora m-aş duce la Novotel. Cu ochii închişi m-aş duce la Novotel! În două zile full petrecute aici şi cu a treia on the way nu a existat moment în care, de la femeia de serviciu la omul cu scaunele sau cu wirelessu', să nu se poarte cu mine de parcă aş fi centrul universului.
Şi nu modelul draguţ dar sec. Modelul 'sunt amabil/ă pentru că aşa trebuie să fiu dar cu tine sunt şi mai şi pentru că eşti tu specială'.
Nu ştiu cine îi pregăteşte, care le sunt salariile sau bonusurile sau vieţile particulare de reuşesc toţi să fie merry sunshine de la 7 dimineaţa când le ceri o scară până la 7 seara când le ceri să reorganizeze 20 de mese. Dar indiferent de unde şi cum, un mare thumbs-up pentru Novotel.
Thursday, September 27
Monday, September 24
snow cerries from france
Tori Amos - Snow cherries from France.
Nu aş putea spune de ce exact, dar e în loop atât în maşină cât şi la birou şi acasă şi cam peste tot. De vreo 2 zile. Chiar nu-mi dau seama ce e cu ea dar îmi pică foarte bine, e caldă. . . e greu de explicat. Ascultaţi-o! :)
Nu aş putea spune de ce exact, dar e în loop atât în maşină cât şi la birou şi acasă şi cam peste tot. De vreo 2 zile. Chiar nu-mi dau seama ce e cu ea dar îmi pică foarte bine, e caldă. . . e greu de explicat. Ascultaţi-o! :)
Sunday, September 23
pauză
Duminica la birou nu are nici un fel de glorie. Tripul cu 'ce bine că sunt ocupat, înseamnă că fac lucruri importante' este rezervat şi acceptabil în primii doi ani de muncă când mirajul adulthood-ului este încă un miraj. După aia, glamour-ul se salvează în PLM şi face loc unui larg spectru de sentimente, care mai de care mai depărtate de gloria iniţială despre care povesteam :)
Satisfacţia de final creşte, ce-i drept, proporţional cu scăderea glamourului şi tocmai datorită dispariţiei acestuia. Motive acceptabile pentru a călca firma duminica devin din ce în ce mai greu de acceptat şi, deci, atunci când zici da în faţa destinului, filtrarea te ajută să fie DA doar în faţa acelor lucruri care are worth it in the end.
Deşi, mai discutăm peste vreo 5 ani. Probabil mi se vor îngusta şi mai tare găurelele sitei ;). Deocamdată e foarte bine: fluturaşii sunt acolo şi nervii vin din mii alte motive nu din jobul to be done.
Satisfacţia de final creşte, ce-i drept, proporţional cu scăderea glamourului şi tocmai datorită dispariţiei acestuia. Motive acceptabile pentru a călca firma duminica devin din ce în ce mai greu de acceptat şi, deci, atunci când zici da în faţa destinului, filtrarea te ajută să fie DA doar în faţa acelor lucruri care are worth it in the end.
Deşi, mai discutăm peste vreo 5 ani. Probabil mi se vor îngusta şi mai tare găurelele sitei ;). Deocamdată e foarte bine: fluturaşii sunt acolo şi nervii vin din mii alte motive nu din jobul to be done.
Thursday, September 20
universul ăsta care chiar conspiră . .
O situaţie care trebuia să dureze câteva luni s-a prelungit la mai mult de un an.
De 6 luni aştept să mă mut. De 2 luni situaţia a devenit insuportabilă.
Cu dat cu capul de volan seara înainte de urca sus în casă şi izbugniri diverse de la toate căcaturile mici care îmi rupeau filmul când ajungeam acasă dupa 14 ore de muncă şi nu găseam peace of mind. Mulţumesc pe această cale Sandrei care m-a calmat şi mi-a oferit în repetate rânduri umăr şi un acoperiş deasupra capului în zile ca cele de mai sus şi în multe altele.
Mie mi se pare normal să nu scot ochii, să nu fac paradă când fac ceva ce mi se pare the decent thing to do. Numai că oamenii, se pare, o iau aşa. Şi întind coarda până unde pot. Şi eu mă bazez pe bunul lor simţ de a nu întinde coarda. Şi uite aşa . . .
Ei, ieri dimineaţă, în drum spre muncă în prima zi în care ştiam să o să pot respira un pic mai în voie am decis că îmi voi dedica o jumătate de oră să-i scriu un mail în care să dau totul afară. Cu tot ce cred şi cu tot ce simt şi cum nu am făcut mai multe până acum de ruşinea lui nu din slăbiciunea mea. Un mail violent şi cu injurii. Foarte impropriu mie.
Şi până am băut o cafea şi am stat la o prezentare am primit offline pe mess cum că totul s-a rezolvat şi de la 1 octombrie mă mut.
Pat on the back de la univers că abordarea mea nu e greşită. Că momentele în ţi-o iei din cauza asta contează mai puţin decât ce-ţi scoţi. Şi mă bucur că din toată chestia asta nu am învăţat să fiu ca românul 'tupeist' ci doar să nu mai ajung într-o situaţie asemănătoare niciodată.
Mă duc să visez la tapet şi paravane chinezeşti. :)
De 6 luni aştept să mă mut. De 2 luni situaţia a devenit insuportabilă.
Cu dat cu capul de volan seara înainte de urca sus în casă şi izbugniri diverse de la toate căcaturile mici care îmi rupeau filmul când ajungeam acasă dupa 14 ore de muncă şi nu găseam peace of mind. Mulţumesc pe această cale Sandrei care m-a calmat şi mi-a oferit în repetate rânduri umăr şi un acoperiş deasupra capului în zile ca cele de mai sus şi în multe altele.
Mie mi se pare normal să nu scot ochii, să nu fac paradă când fac ceva ce mi se pare the decent thing to do. Numai că oamenii, se pare, o iau aşa. Şi întind coarda până unde pot. Şi eu mă bazez pe bunul lor simţ de a nu întinde coarda. Şi uite aşa . . .
Ei, ieri dimineaţă, în drum spre muncă în prima zi în care ştiam să o să pot respira un pic mai în voie am decis că îmi voi dedica o jumătate de oră să-i scriu un mail în care să dau totul afară. Cu tot ce cred şi cu tot ce simt şi cum nu am făcut mai multe până acum de ruşinea lui nu din slăbiciunea mea. Un mail violent şi cu injurii. Foarte impropriu mie.
Şi până am băut o cafea şi am stat la o prezentare am primit offline pe mess cum că totul s-a rezolvat şi de la 1 octombrie mă mut.
Pat on the back de la univers că abordarea mea nu e greşită. Că momentele în ţi-o iei din cauza asta contează mai puţin decât ce-ţi scoţi. Şi mă bucur că din toată chestia asta nu am învăţat să fiu ca românul 'tupeist' ci doar să nu mai ajung într-o situaţie asemănătoare niciodată.
Mă duc să visez la tapet şi paravane chinezeşti. :)
Tuesday, September 18
how emo are you?
Ştiu că e urât să o dau un utuburi din lipsă timp pentru scris.
Însă mai deschid din când în când messengeru' şi dau de chestii geniale ca filmuleţul de mai sus, courtesy of radu.
Presimt că unele dintre replici vor deveni parte a vocabularului nostru curent în următoarele căteva săptămnâni :)).
Am râs cu lacrimi!!
Sunday, September 16
unde a dispărut postsecret?
Intru ca omu' pe blog şi ia-l de unde nu-i. Un blog al unei tăntici nicole care e din septembrie pe blogger şi are 17.000 de vizionări la profil - semn că mulţi alţii au raţionat la fel ca mine :)
Wikipedia mă anunţă că situaţia e asta din 16 septembrie.
Ce mă!?!? Unde a dispărut Frank?
Wikipedia mă anunţă că situaţia e asta din 16 septembrie.
Ce mă!?!? Unde a dispărut Frank?
Thursday, September 13
mica publicitate
Am nevoie de o casă! Mică, ieftină, cu uşă la dormitor şi chiuvetă separată pentru baie şi bucătărie.
De restul mă ocup eu.
Detalii:
După muncă în general mă duc prin alte locuri deci petrec maxim 10-11 ore pe zi acasă.
Îmi place foarte, foarte tare să dorm. I'll be doing a lot of that.
Eu nu o înţeleg pe aia cu adulţii cărora le trebuie 6-7 ore de somn ca să funcţioneze cum trebuie. Să doarmă ei 7 ore! I'll have the whole nine/ten yards.
Am lucrat 3 veri la rând în vama veche în bar deci, credeţi-mă, nu mă mai tentează petrecerile cu muzică la maxim şi băut până dimineaţa - mi-am făcut plinul.
Nu-mi trebuie mobilă şi electrocasnice.
În weekend sunt, de obicei plecată. Şi acum vine iarna deci voi fi tot timpul plecată în weekend.
Iubesc animalele (pisicile nu sunt animale) şi tocmai de aia nu aş chinui unul în condiţiile de mai sus. Deci no pets either.
Aaaa....and parents love me.
Poza e cu titlu informativ. Chiar nu are nimeni un beci/ cămară/ duplex în pţa. Alba Iulia care stă gol? :D
PS: Da, sunt atât de disperată încât să-mi fac eu mie reclamă pe blog pe tema asta.
going west
Ceasul bilogic care reglează nevoia de spaţiu şi linişte când ajungi seara acasă face cât trei bombe cu timer în ultima perioadă. S-a trezit şi el odată cu studenţii, să fie sănătos. Există o casă dar nu pot să mă mut în ea din raţiuni de dai un deget şi ţi se ia toată mâna şi rămâne el cu toate lucrurile tale să se bucure de viaţă.
Luminiţa de la capătul tunelului a fost colegul Ciprian care a venit cu posibilitatea unei garsoniere pe Ştirbei la un preţ mai mult decât decent. Am constuit castele de nisip şi zone zen în noua casă to be până ieri când, all giggly în timp ce proprietarul îmi explica cum arată locul vine întrebarea de care începe să-mi fie frică:
"Dumneavoastră fumaţi?"
Şi uite aşa, într-o fracţiune de secundă, am pierdut minunea. Din raţiuni temeinice de afumare şi zugrăveală odată la 2 ani din cauza asta, omul îşi rezervă dreptul de a căuta un nefumător.
Uite cum discriminarea nu e numai la nivel de 'ieşi afară în stradă că nu avem loc de fumători' ci ajunge să te şi ardă acolo unde chiar te doare.
Avantajele a ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în ultimii ani sunt, însă, mult mai mari decât faptul că nu prea mai am unde să parchez, fumez, etc.
Luminiţa de la capătul tunelului a fost colegul Ciprian care a venit cu posibilitatea unei garsoniere pe Ştirbei la un preţ mai mult decât decent. Am constuit castele de nisip şi zone zen în noua casă to be până ieri când, all giggly în timp ce proprietarul îmi explica cum arată locul vine întrebarea de care începe să-mi fie frică:
"Dumneavoastră fumaţi?"
Şi uite aşa, într-o fracţiune de secundă, am pierdut minunea. Din raţiuni temeinice de afumare şi zugrăveală odată la 2 ani din cauza asta, omul îşi rezervă dreptul de a căuta un nefumător.
Uite cum discriminarea nu e numai la nivel de 'ieşi afară în stradă că nu avem loc de fumători' ci ajunge să te şi ardă acolo unde chiar te doare.
Avantajele a ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în ultimii ani sunt, însă, mult mai mari decât faptul că nu prea mai am unde să parchez, fumez, etc.
Tuesday, September 11
panseu
Chestia care mă sperie cel mai tare la ‚creştere’ şi ‚evoluţie’ şi ‚adulthood’ este iminenţa momentului în care nu voi mai simţi fiecare prag.
Sper să fiu structural programată să le simt. Să văd întotdeaun nuanţele care diferenţiază un moment de celalalt şi îi dau calitatea de ‚prag’. Şi senzaţia de bine care vine cu trecerea lui drept şi fără a da cu capul.
Sper să fiu structural programată să le simt. Să văd întotdeaun nuanţele care diferenţiază un moment de celalalt şi îi dau calitatea de ‚prag’. Şi senzaţia de bine care vine cu trecerea lui drept şi fără a da cu capul.
BS
Am găsit echivalentul discursului feminin cu ‚tot ce vreau e un băiat bun care să mă iubească’.
El care zice ‚tot ce vreau este o fată care să nu se joace jocuri şi să zică clar ce vrea’.
Iar domnii, îmi închipui, pierd satisfacţia victoriei odată ce DA chiar înseamnă da şi NU înseamnă nu.
Monday, September 10
de văzut/ făcut
Nu ştiu alţii cum sunt dar eu în fiecare seară şi weekend mă plâng că nu am ce face în afară de chestiile clasice gen bere pe terasă sau spectacol sau film la mall.
Ei bine, voila ceva ce nu vezi în fiecare zi, cu bonusul de a fi fost deja testat de Sandra acum două săptămâni - 'acrobaţi, clovni, un contorsionist, dar şi pelicani, porci spinoşi, un rechin, o focă, pinguini şi şerpi'.
Ultima reprezentaţie în Ro, de data asta în colaborare cu copiii de la Fundaţia Parada (despre care o să vă mai povestesc că sunt geniali şi îmi place de mor abordarea pe care o au).
Mâine, marţi, fostul patinoar din Drumul Taberei (pe lângă Moghioroş), de la 18 la 20.15. Jur pe roşu că Motoarele şi mall-urile vor fi acolo şi poimâine şi în weekend şi în toţi anii care vor veni. Hai la circ! :D
Later edit: nu mâine, marţi ci poimâine, miercuri. Restul se susţine.
Ei bine, voila ceva ce nu vezi în fiecare zi, cu bonusul de a fi fost deja testat de Sandra acum două săptămâni - 'acrobaţi, clovni, un contorsionist, dar şi pelicani, porci spinoşi, un rechin, o focă, pinguini şi şerpi'.
Ultima reprezentaţie în Ro, de data asta în colaborare cu copiii de la Fundaţia Parada (despre care o să vă mai povestesc că sunt geniali şi îmi place de mor abordarea pe care o au).
Mâine, marţi, fostul patinoar din Drumul Taberei (pe lângă Moghioroş), de la 18 la 20.15. Jur pe roşu că Motoarele şi mall-urile vor fi acolo şi poimâine şi în weekend şi în toţi anii care vor veni. Hai la circ! :D
Later edit: nu mâine, marţi ci poimâine, miercuri. Restul se susţine.
Friday, September 7
NOFX
Ok. Nu prea ştiu de unde să încep şi cum aş putea explica.NOFX cântă la Amfiteatrul Eminescu marţi.
NOFX este, din punct de vedere obiectiv 'de 15 ani încoace cea mai importantă trupă independentă de punk-rock din lume.'
Din punct de vedere subiectiv, personal, ce-simte-inimioara-când-aude-oi-oi-oi, cum-ţopăie-neuronii-când-începe-trompeta nu ştiu practic de unde să o apuc. Ca idee, eu am făcut 2500 de km ca să mă duc să îi văd în austria ştiind că îi vad la mine acasă la o distanţă de doar 10 zile.
Şi vor fi aici!! Vor urla banalul Hello Romania şi nu o sa-mi vină să cred că din gura lor a ieşit. Hehe!
it's just a job!
Mă surprinde cum încă îmi sar ochii pe orice bucată de informaţie care ţine de industriile şi companiile de acum 6 luni. Cum involuntar privirea se fixează pe articole şi outdoor-uri şi spoturi şi cum mă bucur de fiecare dată când văd că au mai făcut ceva mişto. Şi cum zic 'damn it' de fiecare dată când văd că se mişcă coerent concurenţa.
Şi nu mai am nicio treabă cu nici unul dintre ei şi nu se mişcă în zone care să-mi fie aproape. Şi a trecut perioada în care urmăream ca să văd finalitatea unor proiecte pe care le începusem. Acum nu ştiu ce e. Probabil un fel de drag de ceva în care ai investit.
Fuck aia cu 'it's just a job'. Să mor dacă aş ştii să o fac altfel, dacă mi-ar mai plăcea atâta dacă aş face-o altfel. Iar aia cu exuberanţa tinereţii care mi-a fost de atâtea ori invocată . . . încă nu am aflat dacă este sau nu explicaţia din motive evidente de plasare încă în acel context.
Şi nu mai am nicio treabă cu nici unul dintre ei şi nu se mişcă în zone care să-mi fie aproape. Şi a trecut perioada în care urmăream ca să văd finalitatea unor proiecte pe care le începusem. Acum nu ştiu ce e. Probabil un fel de drag de ceva în care ai investit.
Fuck aia cu 'it's just a job'. Să mor dacă aş ştii să o fac altfel, dacă mi-ar mai plăcea atâta dacă aş face-o altfel. Iar aia cu exuberanţa tinereţii care mi-a fost de atâtea ori invocată . . . încă nu am aflat dacă este sau nu explicaţia din motive evidente de plasare încă în acel context.
Thursday, September 6
din categoria 'să avem grijă ce ne dorim'
Victorie!
Visul bucureştenilor de pretutindeni de fluidizare a traficului la ieşirea din oraş spre nord se va împlini. Peste 2 ani. Cu preţul a 8 luni de circulaţie pe un singur sens în zona.
Norocul meu că oricum clima mi-a distrus interesul pentru valea prahovei şi ieşirile la zăpadă vor fi prin militari.
Aşteptăm cu interes comentariile Ikea, Mobexpert, Carrefour, Bricostore, Metro, Selgros din Băneasa. Sau soluţiile primăriei în acest sens. Că nu cred că aceşti titani vor accepta tăcuţi plonjarea cifrelor de afaceri cum au făcut micii negustori din centrul istoric când s-a blocat accesul maşinilor acum aproape trei ani pentru un an de reparaţii.
Visul bucureştenilor de pretutindeni de fluidizare a traficului la ieşirea din oraş spre nord se va împlini. Peste 2 ani. Cu preţul a 8 luni de circulaţie pe un singur sens în zona.
Norocul meu că oricum clima mi-a distrus interesul pentru valea prahovei şi ieşirile la zăpadă vor fi prin militari.
Aşteptăm cu interes comentariile Ikea, Mobexpert, Carrefour, Bricostore, Metro, Selgros din Băneasa. Sau soluţiile primăriei în acest sens. Că nu cred că aceşti titani vor accepta tăcuţi plonjarea cifrelor de afaceri cum au făcut micii negustori din centrul istoric când s-a blocat accesul maşinilor acum aproape trei ani pentru un an de reparaţii.
Wednesday, September 5
Dă viaţă inteligenţei emo
Între cum arată traficul din Bucureşti în primele zile de după concedii, chestii de job, chestii de spaţiu vital şi diverse detalii personale . . . wake me up when september ends.
Later edit: nah! adrenalina rulează! calmul adoarme! a construi face foarte bine la moral! problemele generează schimbare! schimbarea permite jocuri dintre cele mai mişto!:)
Later edit: nah! adrenalina rulează! calmul adoarme! a construi face foarte bine la moral! problemele generează schimbare! schimbarea permite jocuri dintre cele mai mişto!:)
Tuesday, September 4
noi vs. ei
Când eu sunt tot timpul la un pas de a-mi rupe planetarele în gropile nesemnalizate de pe drumurile naţionale şi europene pe plaiuri mioritice de legendă, voila la ce detalii au ajuns autorităţile publice de peste canalul mânecii în comunicarea lor cu cetăţenii.
Bine, ca să fim corecţi şi cu ai noştri edili, sunt convinsă că dacă a călca pe iarbă nu ar fi bază pentru amendă de la 50 la 300 de ron ar pune şi ei semne din astea la tot pasul.
Foto via gorgeoux, din înnorata Londră.
Bine, ca să fim corecţi şi cu ai noştri edili, sunt convinsă că dacă a călca pe iarbă nu ar fi bază pentru amendă de la 50 la 300 de ron ar pune şi ei semne din astea la tot pasul.
Foto via gorgeoux, din înnorata Londră.
Last day out şi de ce va deveni o tradiţie
Deci să vă explic.
După câmpii şi beciuri şi plajă şi toate locurile în care am văzut concerte în viaţa asta . . . am găsit raiul. Haos şi nebunie într-un orăşel din mijlocul Austriei, genul ascuns printre dealuri verzi şi căsuţe cu gărduleţe albe şi flori în geam. Genul unde nu se întâmplă nimic şi oamenii se cunosc toţi între ei dar, o dată pe an, la început de toamnă, all hell breaks loose!
Am fost la concert în curtea castelului!
Vă rog să vă minunaţi:
3 feet smaller - care au făcut un super show de care probabil m-aş fi bucurat maxim dacă aş fi ştiut germană ca să înţeleg ce spuneau. Foarte drăguţi domnii!
Mad Caddies au fost angelici. Au sunat impecabil! Cu un vibe de parcă tocmai se ridicaseră de pe plaja din faţa casei din santa monica unde îşi beau berile de după surfing şi s-au urcat pe scenă să cânte unor prieteni.
Şi ziceţi voi dacă băiatul ăsta nu arată exact a senzaţia de bine şi relaxare de care ziceam mai sus. Oricum, dupa 5 ani de ascultat şi urlat prin beciuri, am auzit Drinking for 11 şi Road Rash direct de la sursă, în aer liber, la castel!
Bloodhound Gang, ca de obicei, showul cu flegmă şi urină şi vomă cu care ne-am obişnuit ;). Genul de chestii care povestite sună scârbos, făcute în alt context m-ar degusta, dar cu boxele urlând în urechi şi cu feelingul ăla în mijlocul a 1500 de oameni . . . not so much!
Lucrează enorm ca să plece oamenii de la concertele lor fericiţi. Maxim 2 piese noi, restul numai hituri de sing along. Glume făcute bine, pe subiecte locale etc. Cine i-a văzut în România ştie. Nu am văzut trupă care să lucreze mai mult pentru fiecare concert pe care-l face!
Şi de aici începe nebunia . . . Fat Mike care nu mai e atât de fat dar tot e Fat Mike, live, la 15 metri de noi!!!
Da, ataşat microfonului este un suport de pahar pentru ca domnul să nu ducă lipsă de hidratare. Cât de plin de tine de fii?!? :)) Cu ocazia asta ne-am lămurit că scuza care explica lipsa de pe scena de la Nova Rock cu Me first and the Gimme Gimmies (Mike e la dezalcolizare) era o scuză.
Hefe, adorabil!
Hefe, spre doi băieţi din public: Hey, look at those guys in the first row wondering when Good Charlotte's new album is comming out! Come on guys, kiss! I'll buy you a beer if you do! What? No? Come on! I thought emo was about two guys kissing, isn't it?
Jos pălăria pentru:
Fat Mike: What's the best punk rock band in the world?
Crowd: nofx! nofx! nofx!
Fat Mike: No! It's Bad Religion!
Fat Mike: What's the second best punk rock band in the world?
Crowd: nofx! nofx! nofx!
Fat Mike: No! Rancid! Şi acum o să vă cântăm un cântecel de-al lor! Radio, radio, radio!
Nofx şi Mad Caddies pe aceeaşi scenă! Dacă tot era să văd o combinaţie memorabilă o prefer pe asta celei Alice Cooper/Manson.
Şi, pentru contrast, micul dejun de a doua zi. După pogo şi noroi am fost ca doamnele pe Mariahilfer Strasse la Konditorei.
Cam asta a fost, 7 ore de concert, 5 ore de shopping şi vreo 35 de ore de condus. Un pic mai bine gândit şi organizat, mâine aş lua-o de la capăt! Şi sunt foarte, foarte sigură că se va ivi ocazia :D
După câmpii şi beciuri şi plajă şi toate locurile în care am văzut concerte în viaţa asta . . . am găsit raiul. Haos şi nebunie într-un orăşel din mijlocul Austriei, genul ascuns printre dealuri verzi şi căsuţe cu gărduleţe albe şi flori în geam. Genul unde nu se întâmplă nimic şi oamenii se cunosc toţi între ei dar, o dată pe an, la început de toamnă, all hell breaks loose!
Am fost la concert în curtea castelului!
Vă rog să vă minunaţi:
3 feet smaller - care au făcut un super show de care probabil m-aş fi bucurat maxim dacă aş fi ştiut germană ca să înţeleg ce spuneau. Foarte drăguţi domnii!
Mad Caddies au fost angelici. Au sunat impecabil! Cu un vibe de parcă tocmai se ridicaseră de pe plaja din faţa casei din santa monica unde îşi beau berile de după surfing şi s-au urcat pe scenă să cânte unor prieteni.
Şi ziceţi voi dacă băiatul ăsta nu arată exact a senzaţia de bine şi relaxare de care ziceam mai sus. Oricum, dupa 5 ani de ascultat şi urlat prin beciuri, am auzit Drinking for 11 şi Road Rash direct de la sursă, în aer liber, la castel!
Bloodhound Gang, ca de obicei, showul cu flegmă şi urină şi vomă cu care ne-am obişnuit ;). Genul de chestii care povestite sună scârbos, făcute în alt context m-ar degusta, dar cu boxele urlând în urechi şi cu feelingul ăla în mijlocul a 1500 de oameni . . . not so much!
Lucrează enorm ca să plece oamenii de la concertele lor fericiţi. Maxim 2 piese noi, restul numai hituri de sing along. Glume făcute bine, pe subiecte locale etc. Cine i-a văzut în România ştie. Nu am văzut trupă care să lucreze mai mult pentru fiecare concert pe care-l face!
Şi de aici începe nebunia . . . Fat Mike care nu mai e atât de fat dar tot e Fat Mike, live, la 15 metri de noi!!!
Da, ataşat microfonului este un suport de pahar pentru ca domnul să nu ducă lipsă de hidratare. Cât de plin de tine de fii?!? :)) Cu ocazia asta ne-am lămurit că scuza care explica lipsa de pe scena de la Nova Rock cu Me first and the Gimme Gimmies (Mike e la dezalcolizare) era o scuză.
Hefe, adorabil!
Hefe, spre doi băieţi din public: Hey, look at those guys in the first row wondering when Good Charlotte's new album is comming out! Come on guys, kiss! I'll buy you a beer if you do! What? No? Come on! I thought emo was about two guys kissing, isn't it?
Jos pălăria pentru:Fat Mike: What's the best punk rock band in the world?
Crowd: nofx! nofx! nofx!
Fat Mike: No! It's Bad Religion!
Fat Mike: What's the second best punk rock band in the world?
Crowd: nofx! nofx! nofx!
Fat Mike: No! Rancid! Şi acum o să vă cântăm un cântecel de-al lor! Radio, radio, radio!
Nofx şi Mad Caddies pe aceeaşi scenă! Dacă tot era să văd o combinaţie memorabilă o prefer pe asta celei Alice Cooper/Manson.
Şi, pentru contrast, micul dejun de a doua zi. După pogo şi noroi am fost ca doamnele pe Mariahilfer Strasse la Konditorei.
Cam asta a fost, 7 ore de concert, 5 ore de shopping şi vreo 35 de ore de condus. Un pic mai bine gândit şi organizat, mâine aş lua-o de la capăt! Şi sunt foarte, foarte sigură că se va ivi ocazia :D
Monday, September 3
Trebuie să scot pozele şi să fac ordine în gânduri după maraton. A merge cu maşina până la Viena şi înapoi pentru 2 zile este ceva ce probabil nu voi mai face prea curând. Cu toate că a meritat fiecare miime de secundă.
Nu-mi plac autostrăzile. Sunt plictisitoare şi lungi. Nu-mi place să conduc pe autostradă, adorm. Nu mai bine un munte, o curbă, un deluşor cu flori pe dreapta şi un râu în stânga? Le înţeleg utilitatea dar o refuz atâta timp cât avionul până la Viena durează 2 ore şi costă 40 de euro. Bine, bine, minim 40 dar mai sus de 70 nu ajung :)
Revin.
Nu-mi plac autostrăzile. Sunt plictisitoare şi lungi. Nu-mi place să conduc pe autostradă, adorm. Nu mai bine un munte, o curbă, un deluşor cu flori pe dreapta şi un râu în stânga? Le înţeleg utilitatea dar o refuz atâta timp cât avionul până la Viena durează 2 ore şi costă 40 de euro. Bine, bine, minim 40 dar mai sus de 70 nu ajung :)
Revin.
Subscribe to:
Posts (Atom)