După câmpii şi beciuri şi plajă şi toate locurile în care am văzut concerte în viaţa asta . . . am găsit raiul. Haos şi nebunie într-un orăşel din mijlocul Austriei, genul ascuns printre dealuri verzi şi căsuţe cu gărduleţe albe şi flori în geam. Genul unde nu se întâmplă nimic şi oamenii se cunosc toţi între ei dar, o dată pe an, la început de toamnă, all hell breaks loose!
Am fost la concert în curtea castelului!
Vă rog să vă minunaţi:
3 feet smaller - care au făcut un super show de care probabil m-aş fi bucurat maxim dacă aş fi ştiut germană ca să înţeleg ce spuneau. Foarte drăguţi domnii!
Mad Caddies au fost angelici. Au sunat impecabil! Cu un vibe de parcă tocmai se ridicaseră de pe plaja din faţa casei din santa monica unde îşi beau berile de după surfing şi s-au urcat pe scenă să cânte unor prieteni.
Şi ziceţi voi dacă băiatul ăsta nu arată exact a senzaţia de bine şi relaxare de care ziceam mai sus. Oricum, dupa 5 ani de ascultat şi urlat prin beciuri, am auzit Drinking for 11 şi Road Rash direct de la sursă, în aer liber, la castel!
Bloodhound Gang, ca de obicei, showul cu flegmă şi urină şi vomă cu care ne-am obişnuit ;). Genul de chestii care povestite sună scârbos, făcute în alt context m-ar degusta, dar cu boxele urlând în urechi şi cu feelingul ăla în mijlocul a 1500 de oameni . . . not so much!
Lucrează enorm ca să plece oamenii de la concertele lor fericiţi. Maxim 2 piese noi, restul numai hituri de sing along. Glume făcute bine, pe subiecte locale etc. Cine i-a văzut în România ştie. Nu am văzut trupă care să lucreze mai mult pentru fiecare concert pe care-l face!
Şi de aici începe nebunia . . . Fat Mike care nu mai e atât de fat dar tot e Fat Mike, live, la 15 metri de noi!!!
Da, ataşat microfonului este un suport de pahar pentru ca domnul să nu ducă lipsă de hidratare. Cât de plin de tine de fii?!? :)) Cu ocazia asta ne-am lămurit că scuza care explica lipsa de pe scena de la Nova Rock cu Me first and the Gimme Gimmies (Mike e la dezalcolizare) era o scuză.
Hefe, adorabil!
Hefe, spre doi băieţi din public: Hey, look at those guys in the first row wondering when Good Charlotte's new album is comming out! Come on guys, kiss! I'll buy you a beer if you do! What? No? Come on! I thought emo was about two guys kissing, isn't it?
Jos pălăria pentru:Fat Mike: What's the best punk rock band in the world?
Crowd: nofx! nofx! nofx!
Fat Mike: No! It's Bad Religion!
Fat Mike: What's the second best punk rock band in the world?
Crowd: nofx! nofx! nofx!
Fat Mike: No! Rancid! Şi acum o să vă cântăm un cântecel de-al lor! Radio, radio, radio!
Nofx şi Mad Caddies pe aceeaşi scenă! Dacă tot era să văd o combinaţie memorabilă o prefer pe asta celei Alice Cooper/Manson.
Şi, pentru contrast, micul dejun de a doua zi. După pogo şi noroi am fost ca doamnele pe Mariahilfer Strasse la Konditorei.
Cam asta a fost, 7 ore de concert, 5 ore de shopping şi vreo 35 de ore de condus. Un pic mai bine gândit şi organizat, mâine aş lua-o de la capăt! Şi sunt foarte, foarte sigură că se va ivi ocazia :D
2 comments:
ce aveti buuuuuun pe masa aceea/ ce? ce?
Am ajuns târziu şi nu se mai serveau decât două feluri de mic dejun, şi am ales unul (ala din prim plan) care conţinea pâine neagră cu brânză fără gust şi iaurt fără gust cu fructe (fructele în schimb, dumnezeieşti: mure, struguri, caise, pepene, yummm). Hehe, ce păţeşti când nu înţelegi germană.
Donşoara a avut mai mult noroc, nişte legume grilled şi feta şi omletă. Ea a mâncat omeneşte, eu am fost cu clubul manechinelor care beau apă plată şi lămâie şi mănâncă plastic la micul dejun :))). De asta trebuie să învăţ germană!
Post a Comment