Mă paşte răceala. Sunt dureros de conştientă de bucăţi din mine pe care în mod normal nu le simt, vezi pereţii gâtului.

Sunt 99% din timp sănătoasă tun şi alea câteva momente în care apar disconforturi devin morocănoasă de nu-i adevărat. O durere de cap pe care mulţi o cară după ei fără probleme la mine e tragedie.

N-am înţeles niciodată cum e aia să nu mănânci nu ştiu ce că te arde stomacul sau te strici la stomac sau să nu faci efort fizic în perioada aia a lunii că nu ştiu ce se întâmplă. Singura legătură clară de cauzalitate pe care am trăit-o deci o accept este cea între diverse alcooluri şi intensitatea mahmurelii de a doua zi.

De fiecare dată când simt că nu funcţionează totul la turaţie maximă mă simt de parcă m-a lovit un cal.

Ştiu, să tac din gură şi să mă bucur că mă fac io mare şi reumatică :))
Ce ar mai fi domne' tinereţea fără convingerea imortalităţii şi indestructibilităţii?

Nici eu nu înţeleg nimic din postul ăsta.