Revenim la lepşele din ultima vreme, long due.
Iepuraşul întreabă de citatul/ replica altora (mai exact a ălora care fac şi joacă în filme) preferate. Leapşă lansată cu o acuză de previziblitate, aruncată aşa, că ştie că aia aş fi ales şi vrea să mă pună la treabă să mă gândesc la altceva. Şi eu mă tot gândesc prin pauze de atunci şi tot nu vine nimic.
Mi-am făcut datoria de ostaş să îţi răspund că nu pot să îţi răspund :). Vreau să fac lumea mai bună prin promovarea răspunsurilor şi în cazurile de refuz sau necompatibilitate cu tema. Urăsc când oamenii nu sună/ scriu să zică NU când e nu . . . fie NU-ul după interviu, întâlnire de amor, rugaminte etc.
Next.
Dragul de Răzvan mă întreabă cu ce mă jucam când eram mică.
Cu această ocazie îi promit că voi începe să mă joc pe muzică şi că astfel voi termina ce am început. Mă apuc de cursuri de dans şi până nu dansăm tango ireproşabil la RoBlogFest 2025 în cinstea ultimului an în care va lua best blog de minor nu mă las :).
Şi să zic cu leapşa. V-am povestit de Veneţia! Păi joaca cam acolo era. Orice aş fi făcut cât eram acasă în Bucureşti, şi sunt convinsă că făceam ceva, a pălit în timp în faţa libertăţilor şi hai-huielilor de la ţară.
Păi ne jucam v-aţi ascunselea. Aveam un centru la noi în curte, unul în sat într-o casă părăsită şi încă unul în zona cimitirelor. Aici nu m-am prea jucat decât când eram deja mai măricică şi scopul nu mai era să fii găsit ci să ne împrăştiem în cupluri în locuri cât mai ascunse unde puteam să ne ţinem de mână fără să râdă ceilalţi copii de noi - şi prin 'mai măricică' mă refer la 11-12 ani deci nu vă gândiţi la prostii!
Ei, la noi, fiind printre puţinii copii care foloseau casa numai vara şi deci, neavând de mers la câmp sau animale, foloseam toaaaaaaată curtea şi depozitele la ascuns. Şi aveam şura compartimentată, fosta cameră a porcilor, fostul coteţ, fosta bucătărie de vară, fosta magazie de lemne, cele două pivniţe, fostele debarale, fostul grajd.Şi cât era ziua de lungă, toate patru caprele câte eram, reorganizam aceste încăperi pentru a servi scopului nostru. Construiam locuri de ascuns, goleam cufere ca să încăpem în ele, compartimentam depozite pentru maximizarea numărul de spaţii de ascuns. Project management frăţioare! ;) Îmi aduc aminte că era porumbul de doi metri în grădină dar nu ne ascundeam niciodată acolo de frică :)))
Duminica jucam fotbal cât era ziua de lungă. În târg. Nici nu mai ştiu când ne-am oprit dar ştiu că la un moment dat m-am trezit că nu mai erau fete pe teren ci eram toate pe bară bârfind.
Serile ne alergam printru bivoli când venea ciurda. Ne alegeam fiecare un animal şi îl urmăream să vedeam dacă, tentat cu ceva, uită să o ia spre casă. Nu uita niciunul. Acum îmi dau seama că tentaţia ar fi mers dimineaţa, nu seara după 10 ore de păscut când bietele nu voiau decât să ajunga acasă să scoată cineva tot laptele ăla din ele.
Şi multe altele. Nu îmi aduc aminte de ce făceam acasă decât după perioada Veneţia. Şi n-am mai făcut nimic la fel de interesant. Am învăţat să stau picior peste picior la terasele de lângă şcoală, să beau bere din pahar şi să aştept întotdeauna să sune el. Bine că mi-am revenit între timp ;)
Alte tag-uri: filmul care este viaţa, peştişorul de aur, maria likes to . . , măriuca mică, vorbele mele, mâncare, vicii, cărţi, secrete, 24 întrebări pe loc, lista moşului.
No comments:
Post a Comment