uite o explicaţie!

O explicaţie la mulţi nervi din ultimii ani.

Unde te angajezi când nu ştii să faci nimic?
Marketing şi comunicare frate! Că salariile sunt relativ mari comparativ cu volumul de muncă şi oricum te cresc ei. Aaaaaaa! Uite de ce nu dormeam eu nopţile. Şi cum apar fenomene de genul. Adevărul este că nu faci altceva decât să dai ok-uri pe layouturi şi să zâmbeşti frumos la conferinţe.

Nu înţeleg câtă vreme o să o mai ţinem cu mântuiala asta. Vorba Silviei, toată lumea vrea să se facă copywriter că doar e foarte simplu şi toate fetele vor să se facă PRiţe că e garderoba asociată foarte mişto şi all you have to do is sit there and look pretty.

Şi ne mirăm în continuare de studente de 19 ani care vin la interviu, confundă relaţiile publice cu BTLul şi cer 600 de euro pe perioada de probă.

E adevărat că toată lumea caută experienţă zero pentru că efortul de a construi e mai mic decât cel de a dărâma şi a construi după aia. Dar de la asta până la 'haideţi aici cu toţii cei care nu aveţi pasiuni şi nu ştiţi ce vreţi, că se munceşte puţin pe mulţi bani' e destul de multă cale cu nuanţe care nu se vor epuiza niciodată.

Mă rog, mi-a sărit ţandăra rău de tot când am văzut titlul. De la titlu mi se trage. E atât de zeflemitor la adresa celor trei domenii implicate . . . bani mulţi şi muncă puţină! Suntem toţi nişte diletanţi!

Argumentul cu pregătirea la job e cât se poate de adevărat, ca şi faptul că poţi să faci comunicare sau vânzări după medicină dar nu poţi să faci medicină după SNSPA. Şi articolul conţine exemple normale de oameni care şi-au dat seama că nu şi se potriveşte ceea ce fac şi că le place mai mult asta, ceea ce e foarte ok! Şi nu are deloc tonul titlului.

Nervii mei aiurea într-o zi de miercuri cu soare din cauza unui titlu.