obiceiuri de consum

Mi-am adus aminte de Sandra, care în mijlocul uneia din multele sesiuni de 'wtf? nu mai vreau! gata! ce se întâmplă! Aaaaaa!' mi-a zis la un moment dat senină . .. 'cred că am găsit problema' şi mi-a dat copy paste din profilul de pe blogger:

eu sunt eu. îmi plac toate la inceput. îmi plac puţine la o lună după, dar alea care au rezistat până acum sper să-mi placă toata viaţa.

Nu intenţionam deloc să fiu atât de insightful când l-am scris :)))

N-are nicio legătură cu răbdarea de fapt. Cred. Mă plictisesc de lucruri după o lună pentru că nu filtrez delooooooc chestiile după care să mă entuziasmez. Văd un pic de sclipici şi proiectez imediat aisbergul de îngheţată de sub piuneza de zahăr ars. Şi e normal ca uneori să nu fie îngheţată sau să fie îngheţată de vanilie (bleah) sau să aibă ace de gheaţă în ea. Şi atunci când chiar dau de îngheţata proiectată (v-am mai explicat că eu şi norocul suntem prieteni la cataramă). . . este exclusiv vina mea că o mănânc hulpavă şi mi se face rău.

Când mă gândesc câte chestii drăguţe şi mişto am lăsat fără şansă după o lună de consum excesiv. Pe modelul....nu mai pot mânca clătite de vreo 7 ani. Pentru că am învăţat într-o vară la ţară şi timp de 2 luni am făcut şi mâncat în fiecare seară înainte de desene animate. Mi se face rău numai când îmi aduc aminte. Iar clătitele nu sunt rele. Deloc. Doar că luând-o razna atunci . . . nu ştiu când o să mai savurez o clătită cu gem de prune.

Hmmm . . . dispoziţia mea e de fapt mult mai solară decât se poate înţelege din ultimele posturi. E foarte bine că se schimbă lucrurile şi e foarte bine că mă uit în mine şi ştiu, măcar în proporţie de 50%-60%, ce se întâmplă cu mine ;)