Aşa nu-mi stă în fire să vorbesc despre fotbal . . . dar am rămas mască la meciul turcilor cu cehii de astăzi. Îmi vine să înşiruiesc cuvinte din gama: incredibil, fantastic, de necrezut etc etc. Mă rog, e plin tot spaţiul public de discuţii pe tema meciului, nu o să mă apuc eu să analizez. Dar un mare chapeau domnilor!
Tipul ăsta de competiţii (eu nu particip emoţional decât la finale de Grand Slam şi ocazional handbal) sunt modul în care le înţeleg eu pe alea cu 'bătălia se câştigă în primul rând în capul tău' şi 'orice victorie presupune un învins' (pentru că mi s-a rupt sufletul de reacţia cehilor la fluierul final). Pe bune . . .
Simţeam nevoia să pun undeva senzaţia asta, să îmi aduc aminte de ea.
2 comments:
deci eu am vazut meciul cu cehii :)) da-ti seama cum a fost acolo!
evident, a fost cu tropmete si fluiere si "palme" de aplaudat de plastec :))) a fost incredibil!
am invatat si ce inceamna o galerie adevarata :D
Mişto. La asta cu galeria mă gândeam şi eu. Urlăm cu toţii că echipa nu 'luptă' până în ultimul moment dar cu 10 min înainte de finalul meciului cu Olanda, după al doilea gol 60% din oameni s-au ridicat şi au plecat.
Post a Comment