vara nu-i ca iarna

Azi în drum spre casă, recapitulând ce am făcut şi dacă mai am vreun drum de făcut - odată ajunsă acasă, făcut duş, schimbat şi redevenit om nu mă mai scoţi din casă nici cu biciul - mi-a căzut ochiul pe bancheta din dreapta.

Şi iată o constatare răzleaţă - sunt condiţionată de antimpuri cam ca animalele alea din Animal Planet care trăiesc în zone temperate şi îşi schimbă obieciurile cu totul odată cu fiecare nou anotimp pentru că se schimbă hrana şi activităţile de procurare a ei.

Azi a fost zi de procurat mâncare.

Procuratul mâncării în lumea mea caracterizată de lipsa înclinaţiilor către a găti şi de natura mea pofticioasă din fire se traduce într-o plimbare cu foamea-n gât prin careffour. Acolo, arunc în coş itemii obişnuiţi (nu sunt foarte inventivă la capitolul ăsta - ask anybody care a mâncat la mine în ultimele 6 luni şi îţi va spune că a mâncat paste cu brânză, pesto şi parmezan) şi toate nimicurile care îmi fac cu ochiul şi pot fi consumate as such sau nu necesită preparare îndelungată.

Invariabil îmi notez în minte să nu uit de drumul până la maşină şi drumul de la maşină în casă, de toate uşile pe care va trebui să le încui/descui cu plasele în mână şi de bătăturile şi durerea de spate la ultima tură de cumpărături . . . şi invariabil plec cu 1800 de plase care mă taie în palmă. A se nota că sunt şi lenesă deci varianta drumurilor multiple pentru a căra captura nu intră în discuţie.

Anyway . . astăzi am parcat în faţa blocului şi mi-am dat seama că nu am mai ajuns la Careffour de 10 zile. Nu ştiu cum dar tot ajung la piaţă de ceva vreme.

Iar astăzi în loc de 100 de miliarde de nimicuri (ştiţi voi, danette crem, mango, cutii de cola, popcorn, papaya, paste, sosuri, prăjituri, compot, kaizer, ouă, cereale, pate, brânză, cremwursti etc etc etc) am intrat în casă cu:

• două kile de căpşuni,
• două kile de cireşe
• un pepene.

And I wouldn't have it any other way ;)