Tot despre fotbal . . . că e atât de 'peste tot' zilele astea că nu poţi să nu te loveşti de el.
Am auzit zilele astea că 'naţională nu luptă până la capăt' de cel puţin 100 de ori.
Marţi, la meciul cu Olanda, după am doilea gol, cu 10 minute înainte de finalul meciului, 60% din oamenii din piaţa Revoluţiei unde eram eu, s-au ridicat şi au plecat.
Chit că şansele de a da 3 goluri în 10 minute sunt aproape 0, e fix acel 'să arunce primul cu piatră cel fără de păcat'. Într-o relaţie nu poţi să-l iubeşti pe celălalt când e frumos şi deştept şi îl renegi şi faci troacă de porci când îţi înşeală aşteptările (fără intenţie sau rea voinţă).
Nu ai dreptul să reproşezi 'predarea armelor înainte de final' când şi tu faci acelaşi lucru.
1 comment:
subscriu, Maria. Vezi, eu exageram putin si ma gandeam la o relatie mai mult decat cea de dragoste. La una intre parinte si copil, unde nu ajungi sa alegi ci asta e. Ce tata isi alunga copilul de acasa, daca ii vine cu 4 de la scoala? Ce copil fuge de acasa daca ii e concediat parintele?Dar asa, una-doua sa ne spalam pe maini si sa intoarcem spatele, zau daca pricep de ce.Asa cum dupa alegerile astea locale se tot cer demisii, in stanga si in dreapta, pentru ca nu s-a obtinut victoria, cand, in unele cazuri, s-au inregistrat chiar rezultate mai bune decat in urma cu patru ani! (vezi PNL pe Bucuresti)Sa generalizez si sa cred ca asa ne e poporul? Mici accese de ura si de dusmanie cum rar vad in alte parti. Un italian ne faulteaza un jucator, (ca fault inseamna greseala, nu vin chiar toti cu coasa pe teren) revine apoi sa-i intinda mana celui lovit si primeste cu greu raspuns, si ala imbufnat si cu ura in ochi, cat sa nu-i mai vina sa repete gestul...ma rog...se duc mici razboaie, in loc sa se vada ca altele sunt marile necazuri:)
Post a Comment