E = ce vreau io!

După cum twitteream mai devreme (mi se pare extrem de amuzant că 'spuneam' a fost înlocuit de 'twitteream') am ajuns la concluzia că a-mi îmbogăţi dimineţile cu mic dejunuri făcute de mine în casă şi cafele făcute de alţii la terasă ar duce la o calitate a vieţii overall îmbunătăţită cu aproximativ 15%.

Procent care pentru viaţa mea a cărei calitate eu oricum o percep în general la 99, 9% (eh, mai am şi eu scăpări) este cu adevărat fantastic şi neaşteptat. Încerc să-mi dau seama, totuşi, cum ar veni asta.

Adică matematiciana din mine urlă că un 'tot' înseamnă 100% şi aia e. Postulat, teoremă, lemă etc.

Oare dacă vin cu ceva minunat peste existentele 99, 9 procente . . . elementele care alcătuiau aceste procente înainte scad în importanţă?

După un algoritm de genul: a avea flori frumoase în casă 'valorează' 5%. Intră ochiurile cu bacon şi cafeaua între muşcate în peisaj şi acum florile valorează 1, 5% în ansamblu. Huh? Aşa o funcţiona?

Pe de-o parte bucuria de a-mi lua buchete imense de flori de câmp să troneze pe măsuţa mică din sufrageria-dormitor-living-dining-hobbyroom-homecinema-birou-lounge-dressing nu o simt diminuată.

Ceea ce înseamnă, păstrând algoritmul, că acel 100%, TOT-ul, se măreşte. Ca la salariu. Creşte salariul, florile te costă tot atât dar scad ca procent din cheltuieli.

Şi de fapt asta este concuzia spectaculoasă la care am ajuns astăzi împreună cu Arabela în drum spre birou după cafea . . . mi se măreşte mie de la an la an capacitatea asta de a produce fluturaşi în stomac şi a-mi atinge urechile cu colţul gurii (mi s-ar fi părut mult mai poetic să spun că "mi se măreşte organul cu care simt bucuria şi frumuseţea" dar am auzit că umblă mulţi nebuni pe internet şi nu aş vrea să ajungă aici pentru organ şi să fie dezamăgiţi de tematica generală a blogului :)) )

Deci 99, 9%, da? :)
Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră . . .

poza de aici