Mi-e dor de scris. N-am mai apucat de prea mult bine, de prea multă activitate, de alergătură după 'a face' şi lipsă de chef de analiză a 'făcutului'.
M-am găsit recuperat după nişte ani de hoinărit pe câmpii. Fără ca hoinăreala să-i facă mai puţin valoroşi, mai puţin ai mei sau, cel mai important, mai puţin necesari.
Mă duce capul atât de bine încât îmi justific perfect şi fără pic de sincopă orice film sau stare aş vrea să-mi dau.
Şi îmi aduc aminte de opţionalele de debate în liceu unde odată cu tema primeai şi 'partea' pe care o susţineai - pro sau contra. Şi pe aia trebuia să o dezvolţi, pentru aia trebuia să cauţi argumente, pe aia trebuia să o susţii de parcă era munca ta de-o viaţă, chef d'oeuvre-ul tău. Hehe . . . cred că mi-am adus aminte de liceu că m-am văzut cu Teo la mare.
Sunt perfect acoperită de logică în tot ceea ce fac. Logica mea, subiectivă . . dar, totuşi, logică. Şi mă ţin cu dinţii de ea de parcă a oferit logica vreodată vreun fel de izbăvire. Mă ţin cu dinţii de ea din automatism. Pentru că de abia logica îţi ridică câteodată garduri şi îţi pune ziduri în faţă dacă e practicată aşa, fără discriminare.
Concluzia . . . . începem să învăţăm să discriminăm şi să ne comportăm ilogic atunci când aia e prima reacţie. Şi vom învăţa să fim ok cu chestia asta, da? :)
No comments:
Post a Comment