de-o schioapa

am cumparat astazi niste trandafiri foarte frumosi. modelul luuung, sangeriiiiii, mirositori - o mandrete. facut buchet, platit, bagat castile la loc in urechi, pornit la drum. dupa cateva minute, ma bate peste umar un domn. eu, pregatita sa raspund la intrebari proaste din ciclul 'unde te duci papusha cu trandafirii?' , 'sunt de la prietenul tau?' etc., adopt atitudinea si expresia pe care o cunoastem cu toatele (sincer, de cate ori nu se intampla sa te claxoneze cineva, sa te intorci cu cea mai scarboasa privire pe care poti sa o conjuri in momentul ala, si sa fie tata sau un prieten foarte bun?), si dansul, cu o privire blanda si usor incurcat, imi explica cum tarasc prin noroi buchetul de trandafiri. ?!?!?!?!? asa era :(

da, foarte trist, se pare ca atunci cand ii tin de cozi, cu floarea in jos, si cu mainile regulamentar pe langa corp si merg:
lungimea trandafirului + lungimea mainii + ce mai ramane de la umar pana in crestet > inaltimea mea neta :(((