Inviere

Azi a iesit soarele si am baut dintr-o lovitura o halba de lapte, mancat un covrig si o bucata de branza cu ardei care mi-au umplut sufletul.
Nu, nu mi-a trecut raceala dar am atins apogeul azi noapte - cand m-am trezit de nenumarate ori din cauza de cai respiratorii blocate - si de acum incolo incep sa castig teren.

Ieri am pseudo-muncit. Adica nu am reusit sa fac mare lucru din cauza sinapselor intarziate si a ametelii dar mi-a fost mai bine pentru ca am venit la birou. Acasa, ghemuita sub plapuma la televizor langa cutia de rafaello, creierul simte ca isi permite, ca e la adapost de orice fel de task urgent, si incepe sa-si planga de mila: Aualeu, aualeu, ce ma doare! ce obosita sunt! aualeu vreau vacanta, aualeu. Nu asta este solutia. Daca il scot frumos din casa, il plimb un pic, ii dau alte motive sa se consume, parca nu-mi curge nici nasul la fel de tare, se raresc si gemetele cersetoare de compasiune si oricum starea de ansamblu e mai buna.

Clarificare: Raceala este un subiect pentru ca eu nu racesc. Este o stare care se instaleaza rar, foarte nenaturala, pe care nu reusesc sa mi-o insusesc orice as face asa ca o traiesc ca pe un eveniment si nu o consecinta directa a sezonului rece.
Consecintele directe ale venirii sezonului rece sunt exclusiv motive de bucurie.