vroiam sa scriu un post foarte lung despre ultimele mele 25 de ore care au fost maxime - 2 la munca, 4 in masini, 1 in avion, 7 in pat si 11 in aeroport (in doua ture separare, ieri una de 6 ore iar astazi una de 5)!!! Vroiam sa carcotesc un pic taromul care stia ca aeroportul din cluj e inchis de la ora 7 (a fost la stiri!!) dar ne-au tinut in stand by pana la 11 cu plecarea; taromul care, a venit, la ceea ora, cu solutia salvatoare: plecam la Oradea si de acolo mergeti cu autobuzul (a se citi: inca 1 ora de imbarcare, 1 ora jumate in avion si 3 ore in autocar pana la Cluj - yeah right!). Ne-am intors acasa. Si despre cum am jucat zaruri cu doamne ofiter de securitate al aeroportului cand am ramas numai eu in sala de asteptare bagaje pentru ca mi-au pierdut geanta pe care o lasasem la cala numai pentru ca 'noi tindem la UE' asa ca am bagat regulile cu lichidele si cremele pe zborurile interne cu o luna inainte sa fie nevoie.
Am plecat a doua zi, cu doar 2 ore intarziere.
Radu zice ca e foarte corporatist din partea mea sa ma plang de taxiuri si avioane. :))
ma rog, se pare ca am scris pana la urma, dar ar mai fi multe de spus ....a fost o seara de zona crepusculara.
DAR, am reusit azi sa decolam, si drumul (facut cu un atr care zboara mult mai jos decat boeingurile) a fost basm. Am prins toate detaliile de relief, lacurile intramontane, ceata din care ies munti, soare si cer din ala cum sunt numai la 10.000m altitudine. Si-au spalat toate pacatele. Eu sunt si naiva si colerica in felul asta. Am uitat de ultimele 24 de ore pentru cele 30 de minute de poveste. O sa fiu intotdeauna copilul care vrea sa stea la geam in avion.
Am fost unul din norocosii care, zilele astea, au vazut soarele. :)
No comments:
Post a Comment